Deficitul: locul în care creşterea economică şi serviciile sociale se încurcă reciproc

Aparent, situaţia deficitului bugetar pe 2011 se află sub control. Să vedem, însă, ce se ascunde în spatele cifrei sintetice de 2,5% deficit, comunicată zilele trecute pentru bugetul general consolidat pentru primele trei trimestre de Ministerul Finanţelor. Şi care este, de fapt, situaţia domeniilor sociale.

Deficitul bugetului de stat, mult mai mare decât al bugetului consolidat

Din start, trebuie remarcat că bugetul de stat are un deficit cu mult mai mare decât bugetul general consolidat, respectiv 18,2 trilioane lei faţă de 13,7 trilioane lei. Tradus în termeni de PIB, asta înseamnă 3,35%. Mult mai aproape de ţinta de deficit 4,4% fixată pentru acest an.

Faptul este explicabil, în principal, prin subvenţiile pe care bugetul de stat trebuie să le plătească, pentru a completa fondurile insuficiente colectate bugetele de asigurări sociale ( a se citi pensii ), şomaj şi sănătate. Situaţia lor este prezentată în tabel.

Altfel spus, din impozite pe venit, pe profit şi TVA se achită o bună parte din pensii, ajutoare de şomaj şi medicamente. Asta deşi bugetele respective ar trebui alimentate din contribuţii cu destinaţie clară şi, doar în situaţii excepţionale, suplimentate temporar din alte surse.

Care ar trebui să fie contribuţiile pe salarii pentru ca să ajungă banii

Se poate calcula destul de uşor cam care ar trebui să fie contribuţiile plătite din salarii pentru ca banii să fie suficienţi la bugetele sociale. Asta la cheltuielile actuale şi nu după necesităţi. Situaţia se prezintă după cum urmează:

Cu alte cuvinte, din punct de vedere al echilibrului bugetar, contribuţiile pe salarii sunt mult prea mici. De aceea, fiscalitatea pe venituri şi consum este crescută artificial pentru a compensa deficitele cronice din pensii, şomaj şi sănătate.

Din punct de vedere al patronatelor şi al relansării economice, contribuţiile sunt prea mari. Ele frânează dezvoltarea afacerilor şi creşterea Produsului Intern Brut mai aproape de potenţialul real al ţării. Din această dilemă nu se poate ieşi, iar strângerea pe mai departe a deficitului bugetar fără diminuări de salarii şi beneficii sociale apare ca imposibilă.

Nici creştere economică serioasă, nici prestaţii civilizate

97% din deficitul bugetului general consolidat consemnat după primele nouă luni din 2011 provine din pensii (75%), şomaj (12%) şi sănătate (10%).

Iar anul viitor va trebui să strângem cureaua execuţiei bugetare de la minus 4,4% din PIB la minus 3% ( inclusiv pierderile companiilor de stat, situate peste un procent din cele trei stabilite ca ţintă).

În fine, dar nu în ultimul rând, trebuie reamintit că pe parcursul anului 2010, când s-au făcut eforturi serioase de limitare a deficitului bugetar la 6,8% (în jur de 6,4% rezultat final), stocul datoriilor către sistemul de sănătate a urcat, potrivit bilanţului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, de peste 13 ori ( de la 124, 1 milioane lei la 1.645,3 milioane lei).

Pentru a amâna plata a circa 0,3% din PIB, o nimica toată din perspectiva deficitului total, a fost afectată starea de sănătate a sute de mii de pacienţi, din lipsa materialelor sanitare necesare.

Pe aceasta cale, nici nu vom reuşi să repornim economia, şi nici să ieşim sănătoşi, sau chiar la număr, după eventuala echilibrare bugetară.