Deficitele companiilor de stat și presiunea lor asupra cetățeanului

Sub presiunea FMI, a Băncii Mondiale, a Comisiei Europene, a scrisorilor de intenție și a angajamentelor pe care guvernele și le-au luat față de finanțatori, a început o adevărată campanie de privatizări, reformări și modernizări în companiile de stat. Modul cum se fac toate acestea comportă o altă discuție. Deocamdată să ne uităm cât ne costă supraviețuirea acestor coloși în economia românească și din ce au trăit și încă mai trăiasc ei astăzi.

Marile întreprinderi de stat au supraviețuit prin neplata sistematică a taxelor și impozitelor către stat. De pildă, Oltchim a acumulat datorii de circa 400 milioane euro către bugetele statului, pe lângă cele 300 milioane euro datorate creditorilor privați.
Rezultatul a fost că sănătatea, pensiile, protecția socială sau sprijinirea șomerilor au necesitat transferuri de la bugetul de stat.

Mai mult, datoriile sunt în continuă creștere, ceea ce înseamnă că măsurile luate nu avut afect și va fi necesară privatizarea acestor mari companii rămase sub controlul statului.

Alături de Oltchim, se află Compania Naționala de Căi Ferate (CFR), cu datorii de aproape 2,5 miliarde lei (peste 500 de milioane de euro), din care 1,5 miliarde lei sunt dobânzi și penalități (ceea ce spune totul despre acumularea istorică de deficite, deși Fiscul reclamă, oarecum paradoxal, 161 milioane lei impozit pe venit).

Compania Națională a Huilei (CNH), aflată sub administrare specială, are și ea o datorie de circa 1,75 miliarde lei (din care aproape 1,3 miliarde lei dobânzi și penalități și, din nou, 158 milioane lei impozit pe venit). Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă (CFR Marfă) are datorii in valoare de aproape 350 milioane lei și lista ar putea continua.

Pentru a vă putea forma o imagine asupra impactului economic al acestor datorii, precizăm că, din datele publicate de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) la mijlocul acestui an, rezulta o datorie către stat a primilor cinci restanțieri la plata impozitelor echivalentă cu aproape 1% din PIB ( 5.762 milioane lei, în creștere cu peste 10% față de primul trimestru al anului).

Dar nu numai firmele de stat au mari probleme cu plata impozitelor, deși constituie patru cincimi din primii 25 de datornici la stat. Pe locul trei în acest top figurează agentul economic privat Galaxy Tobacco, cu o restanță de 986 milioane lei, în pofida faptului că a beneficiat de înlesniri la plată. O firmă binecunoscută precum European Food are și ea o datorie scadentă către stat de 188 milioane lei iar împotriva ei s-a inițiat procedura de executare silită.

Consecințele pentru cetățean

Efectul concret pentru populație, dincolo de vehicularea unor liste de întreprinderi și de lungi șiruri de cifre contabile, se vede în lipsurile ce se manifestă în serviciile de sănătate sau în deficitele pe care bugetul de stat trebuie să le acopere pentru plata pensiilor sau acordarea ajutoarelor de șomaj.
Aici, colectarea insificientă la bugetele dedicate și înscrise alături de bugetul de stat în bugetul general consolidat se vede în gradul de acoperire al cheltuielilor efectuate cu veniturile consemnate.

De pildă, în anul 2011 a fost necesară alocarea de la bugetul de stat a sumei de 13.329,3 lei ( circa 3,14 miliarde euro sau 2,2% din PIB) pentru a asigura plata pensiilor, deoarece sumele colectate de

stat din contribuțiile firmelor și salariaților au fost insuficiente. De reținut că în urmă cu doar cinci ani și înaintea aderării la UE bugetul asigurărilor sociale era perfect echilibrat și nu necesita transferuri

Similar, a fost nevoie de redistribuirea a 2.812,7 milioane lei către sănătate și 1.024,1 milioane lei către plata indemnizațiilor de șomaj. Alte sume semnificative de bani care nu au putut fi folosite pentru investiții în infrastructură și pentru cofinanțarea proiectelor cu participare europeană, ceea ce a dus implicit la diminuarea PIB și a perspectivelor de creștere economică.

Soluția privatizării e cu dus și întors

Conform reglementărilor europene privind ajutorul de stat, Guvernul are posibilitatea de a șterge datoriile în cazul în care cel care va prelua întreprinderile de stat la o eventuală privatizare se va angaja într-un termen rezonabil ( 5 -7 ani) la investiții de aceeași valoare pentru retehnologizare și revigorarea activității acestora.

Dar aici avem de-a face o sabie cu două tăișuri.

Orice privatizare reușită pe această cale va antrena consfințirea unor noi găuri în bugetele sociale, cu renunțarea la orice cale de recuperare legală a creanțelor. Desigur, procedura ștergerii datoriilor previne falimentul și închiderea firmelor respective, cu beneficii în păstrarea locurilor de muncă și speranța că vor exista încasări bugetare din activitatea viitoare. Dar pentru moment, deficitele se păstrează și vor trebui compensate din alte taxe și impozite sau din împrumuturi ale statului.