România este singura țară din regiune care și-a înrăutățit rezultatele obținute în prima jumătate a anului curent din schimburile comerciale externe, potrivit datelor publicate de Eurostat.
Cu cea mai mică creștere a exporturilor și cel mai mare avans al importurilor, soldul negativ a avansat cu circa 20%, spre deosebire de contracțiile deficitului consemnate de Bulgaria și Polonia, precum și de creșterea excedentului în cazurile Ungariei și Cehiei.
Din păcate, situația s-a deteriorat semnificativ chiar față de aceeași perioadă din 2018, când, oricum, eram singurii cu probleme majore în ceea ce privește echilibrarea fluxurilor de intrare și de ieșire de mărfuri din țară.
Astfel, de la un minus de -6,5 miliarde euro în S1 2018 am ajuns la -7,8 miliarde euro în S1 2019.
Foarte sugestiv, dacă se face trimitere la raportul dintre exporturi și importuri, pentru a vedea în ce măsură sunt acoperite acestea din urmă cu încasările valutare, România apare cu un grad de acoperire de doar 82%, față de 92% în cazul Bulgariei, aproape 100% în cazul Poloniei, 105% pentru Ungaria și un foarte greu de atins (pentru noi) 114% în cazul Cehiei.
Această situație generează în mod constant o cerere suplimentară de valută și pune presiune pe cursul de schimb al leului în raport cu euro, inclusiv cu perspectiva unei devalorizări care, în teorie, ar tinde să echilibreze rezultatul din comerțul exterior, ieftinind exporturile și scumpind importurile.
Odată cu epuizarea resurselor de stimulare a creșterii economice prin creșterea veniturilor populației ( îndeosebi pentru cei care lucrează în sectorul bugetar și pentru pensionari) și cu necesitatea de a reduce excedentul de cerere internă pentru a nu depăși tot mai mult PIB-ul potențial ( cel care ar permite o creștere sustenabilă), România ar fi trebuit să se reorienteze către cererea externă.
Situația din UE și problema majoră care rezultă de aici
Din păcate, deși conjunctura ne ajută să limităm întrucâtva expnadarea deficitului extern, datele pentru ansamblul Uniunii arată o trecere a ritmului de evoluție al schimburilor externe în domeniul negativ, cu o restrângere încă și mai pronunțată în ceea ce privește schimburile din interiorul Uniunii.
Astfel, ritmul de creștere al comerțului cu restul lumii l-a depășit clar pe cel consemnat pe piața unică (+4,2% la export și +4,9% la import pe relația extre-UE față de doar +2,3% pe relația intra-UE pe întreg semestrul unu 2019). După care a venit o contracție mai pronunțată în luna iunie, cu -6,4% pe intern față de circa patru procente pe comerțul cu statele non-UE.
Or, România derulează circa trei sferturi din schimburile comerciale cu statele din UE și, prin urmare, va fi în mod sigur afaectată de o scădere a cererii pe piața unică, precum și de o înnăsprire a concurenței pe o piața deja foarte competitivă. Unde țările din regiunea par să-și îmbunătățească performanțele de competitivitate în raport cu noi.
Una peste alta, deficitul extern pe segmentul comercial trebuie limitat cât mai repede. După care să trecem la restrângerea lui, pe modelul statelor cu nivel similar de dezvoltare și care nu au adoptat încă moneda unică.
Dacă anul trecut am terminat cu un minus de circa 15 miliarde euro după ce am trecut prin punctul de control de la mijlocul anului cu un rezultat de -6,5 miliarde euro, regula de trei simplă sugerează că în 2019 ne ducem spre un minus de 18 miliarde euro, adică undeva la peste 8% din PIB prognozat pe anul în curs. Adică o adevărată probă de aptitudini pentru păstrarea echilibrelor macroeconomice.
