Ideea ca Administrația americană să cumpere Groenlanda a fost intens discutată în Biroul Oval al Casei Albe – o demonstrează reacțiile președintelui Trump la informațiile publicate de mass-media internaționale.
Financial Times a evaluat tranzacția la 1,1 trilioane dolari: aceasta ar fi, teoretic, valoarea combinată a depozitelor minerale și a activelor militare din Groenlanda, iar The Guardian încearcă să explice de ce unul dintre cele mai dezolante locuri din lume stârnește atâta interes.
Pentru președintele Statelor Unite, ar putea fi afacerea imobiliară a vieții sale: ar extinde suprafața funciară cu aproximativ un sfert din teritoriul actual și l-ar așeza pe Donald Trump în cărțile de istorie în rând cu președinții Andrew Johnson, care a cumpărat Alaska de la Rusia în 1867, și Thomas Jefferson, care a luat Louisiana de la francezi în 1803.
Din punctul de vedere al consilierilor lui Donald Trump, preluarea acestui teritoriu ar putea asigura contestarea supremației globale a Chinei în exploatarea metalelor cu uz industrial și ar bloca ambițiile militare ale Rusiei.
Groenlanda este o regiune autonomă, care se autoguvernează, în timp ce Danemarca, suveranul de-facto, conduce doar politica externă și Apărarea.
Washimgton-ul programase o întrevedere trilaterală pentru începutul lunii septembrie, între Donald Trump, Mette Frederiksen, premierul Danemarcei, și Kim Kielsen, liderul provinciei Groenlanda, dar întrevederea a fost amânată după recțiile dure formulate de europeni la ideea cumpărării Groenlandei.
Inițial, cei trei lideri ar fi urmat să discute despre contribuția Danemarcei la cheltuielile NATO, despre care Washington-ul crede de mult timp că ar trebui să fie mai mari, de preferat ”în natură” (instalarea de noi baze aeriene în Groenlanda, de exemplu ), nu în bani, ținând cont de poziția strategică a insulei.
Acesta este motivul pentru care discuțiile vechi cu Danemarca privind închirierea unor suprafețe de teren s-au transformat în ofertă de cumpărare.
Consilierii președintelui Trump depun eforturi însemnate – și par să fi reușit asta – să îl convingă pe președintele Trump că, pentru SUA, mai important decât confruntarea strategică cu Vladimir Putin este să câștige războiul economic cu China.
Groenlanda deține unele dintre cele mai mari zăcăminte de metale rare, uraniu și zinc, iar SUA încep să li se îngrădească de către China accesul la materia primă folosită la fabricarea componentelor de telefonie mobilă, computere și, mai nou, mașini electrice.
Companiile americane de specialitate s-au bazat întotdeauna pe resursele chineze de metale rare, guvernul american ignorând multă vreme campania de achiziții miniere pe care China a purtat-o în Africa Centrală și de Sud, asigurându-și astfel supremația mondială în domeniu. După declanșarea războiului comercial, China a început să întârzie sau să blocheze livrările de metale rare, punând în dificultate companiile americane.
