vineri

12 august, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

30 octombrie, 2012

Tu în casa ta nu ai încălca o regulă atât de simplă.

Ți-ar crăpa obrazul dacă ai scuipa pe scara ta de bloc.

La supermarket nu ți-ai permite să intri în față – ba chiar i-ai refuza cu modestia aia foarte mișto, fizionomia de serviciu din timpul liber, pe cei care ți-ar oferi, nu fără plăcere, un loc mai de boier la casa de marcat.


În fața blocului nu ți-ai parca mașina pe locul vecinului și nu ți-ai aruca gunoiul pe fereastră.

Nu doar că răspunzi la salutul tuturor, dar chiar saluți tu primul, ca nu cumva să creadă lumea despre tine că dacă apari la televizor, dacă ești mare și popular și ajuns te cobori la aronganța aia a … , știi tu – la aroganța aia.

Și-atunci de ce faci tu în vitrina țării – și tu chiar știi ce-i aia vitrină, că meseria ta tocmai asta e, într-un fel – să te sui pe-un scaun să te vadă toți în vitrină – de ce faci tu acolo în vitrină ceea ce n-ai face acasă, pe scara ta de bloc, în supermarket sau în parcare?

Până acum numele tău era legat de scenă, de filme, de teatru, de .. – în fine – de tot ce-i mai frumos și mai bun pe lumea asta – cum m-am uitat eu odată la filmul ăla al tău, împreună cu niște nemți și l-am tradus lor și le-am explicat – și celălalt zicea: ”Ai o mare calitate: ești cam trist” – și chiar erai cam trist ca orice român de bun simț. De atâta bun simț erai cam trist, de fapt – era, desigur, numai un film.


De ce să nu rămână numele tău legat de filmul ăla, și să rămână înscris într-o hârtie oficială a Comisiei Europene, de ce în loc de nume pe un afiș pe wikipedia să-ți ajungă numele la ”așa Nu” pe raportul MCV? Pentru că dacă nu demisionezi din Parlament – dacă nu pleci, adică, din vitrină, când tu chiar știi că e vitrină și ce-i aia vitrină – numele tău o să fie un pretext pentru un raport negativ – și, chiar dacă o să fie pozitiv, numele și exemplul și cazul tău tot o să figureze acolo.

Și după cazul tău o să fie judecată o țară, ca să câștigi tu ce? Tu, care, după 4 ani în parlament, cu ăia, chiar știi acum  cum merge treaba.

Bun: știu ce crezi despre parlament – știu atât de bine încât nu-ți doresc să afli ce cred eu despre parlament – știi, sunt convins că știi, ca și mine cât la sută din cei care-l populează sunt pur și simplu oameni. Dar nici o sentință a Curții Supreme să nu însemne ceva pentru tine? Chiar a ajuns și pentru tine politica un loc unde să faci ce n-ai face nici măcar în casa ta sau pe scara ta de bloc?

Ai să zici: te-au scos ăia, care aveau ei socotelile lor și te-au păstrat ce ești – o mână, o cartelă, un număr, o imagine, un precedent mai cu moț. Dar tocmai tu nu știi cum stă problema și ce-au făcut, cu tine odată, din parlament?

Și te rog să nu mă iei cu condiția actorului, cu sărăcia din cultură, cu banii puțini care se bagă în tot ce-i mai frumos și mai bun pe lume – tocmai acolo ce bani puțini se bagă. Să nu mă iei cu asta, pentru că tocmai acolo se bagă bani exact cât ai băgat tu cât ai fost ministru al Culturii – și tu încă ești norocos că ai stat puțin și ai apucat să faci nimic în timp puțin – așa că stai liniștit, tot atât au băgat și ăia dinainitea ta și tot atâta or să bage și ăia de după tine, măcar că or să stea mai mult ca tine.

Da: ești incompatibil – regulile fără de care nu se va pune niciodată ordine în țara asta vraiște sunt valabile și pentru tine, măcar cât sunt valabile la tine în casă, la coadă la supermarket sau pe scara ta de bloc. O spun că ești incompatibil 3 instituții din țara asta, o spun rigorile europene după care nu mai ai ce să cauți în parlament, o spune chiar bunul simț pe care-l are și oaia neagră de pe scara ta de bloc. 3 instituții din țara asta, în umele cărora de câțiva ani de zile te văd la televizor vorbind în brașoave paralogice – uite, în sfârșit, poți să le respecți, de ce nu le respecți? Chiar, cine ești tu, mă, să nu-ți pese de Curtea Supremă?

Întoarce-te la ale tale – acolo unde, indiferent ce crezi tu – e numai bine și frumos – și dacă n-or să fie bani pentru bine și frumos adu-ți aminte câți bani ai dat acolo cât ai fost ministru al Culturii (nu uit, repet – ai stat puțin, deci ești un norocos) da tu uită ce-ai văzut în Parlament, revino-ți – tu pleci, tu ești un norocos.

Dar pleacă singur, nu aștepta ca numele să-ți fie scris în MCV – fă ce ai face în casă, sau la supermarket sau pe scara ta de bloc. Nu ai nicio treabă cu politica, toți golănașii s-au folosit și – chiar nu-ți dai seama? – se folosesc de imaginea ta ca de-un obiect.

Hai: măcar în ceasul al doișpelea, de ce nu mă lași să te respect?

Articole recomandate:
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

9 răspunsuri

  1. Cateodata am impresia ca s-a intors lumea cu curu’n sus. Logica elementara este calcata in picioare cu mandrie nationala. Bunul simt este declarat persoana non-grata in Romania si inlocuit cu cearta de maidan. Nonvalorile au ajuns pe post de mentori la tv si incearca seara de seara, la unii chiar au reusit, sa demonstreze ca doar ei si numai ei au dreptate si intradevar negru nu este negru ci este bun pt noi.
    Am un sentiment de neputinta ce devine cronic pe zi ce trece. Personal pot spune ca intradevar acum putem spune ca suntem o generatie pierduta… trist

    1. Chiar e foarte trist si neputinta este chiar un sentiment cronic .Ce adevarat e Eminescu in poezia Ne e sila si nu numai.E halucinant ce se intampla,cum ,intra-devar raul a devenit bine si nonvaloarea valoare…si imnul nostru cu „desteapta-te „…adica cum ? de cata vreme poporul roman doarme ? somnul e de moarte ,zice textul,moarte spirituala sigur… Suntem chiar pierduti si e trist.

  2. Fain! dar argumentul tau e unul din zona sentimentala. Daca omul mai are ceva actoricesc (care implica sentimentul) in suflet (mai scurt: daca mai are suflet) va tine cont. ma tem insa ca nu. sau ca in genul asta de trebi, cum discutam noi odata, la fel ca pe ofiterii de pe front sau ca pe luptatorii din ring, sentimentele ii incurca, ii inmoaie. nu esti naiv daca iei in seama sentimentele sau bunul-simt (simt e din aceeasi familie de cuvinte cu sentiment) cita vreme sunt atit de neprofitabile, daca nu chiar contraproductive?

  3. Domnule Grosu, mai intai am citit articolul dumneavoastra, apoi am citit hotararile diferitelor instante de judecata in cazul dlui. Mircea Diaconu.
    Dupa ce am citit aceste hotarari ( a propos, dumneavoastra le-ati citit integral?), am ajuns la concluzia ca dl. Diaconu nu merita cuvintele si tonul din titlul articolului de aici. Da, a fost incompatibil cat timp a ocupat functia de manager al teatrului si a avut demnitatea de senator. Dar a avut buna-credinta la inceputul mandatului si a solicitat opinia Senatului asupra situatiei sale. Cum situatia sa implica eventuala invalidare a mandatului de Senator, Senatul era in masura sa efectueze toate procedurile pentru a limpezi problema. Unii ar putea spune ca dl. Diaconu trebuia sa se adreseze ANI pentru precizari. As aminti insa faptul ca aproximativ 2 milioane de cetateni romani sunt posibili subiecti ai unor prezumtive situatii de incompatibilitate. Nu se pot adresa toti la ANI, majoritatea isi chestioneaza „angajatorul”.
    Sigur, legea trebuie sa fie respectata. Dl. Diaconu nu mai candideaza. Dar nu merita asprimea si tonul aproape injurios al textului de aici, asa cred. Este doar o situatie nefericita care, prezentata schematic si cu lacune de informare, poate arunca o lumina rea asupra unui om.
    Poate ca nu este necesar, dar vreau sa fac precizarea ca nu-l cunosc pe dl. Diaconu altfel decat din sala de teatru, de pe micile si marile ecrane.

    1. nu e un ton injurios, doamnă (deși, da, nu e tonul nici în care gândesc și nici în care scriu – cei care mă citesc consecvent știu asta): ci e profunda dezamagire față de ceea ce un om cu competență reală în meseria lui face atunci când ajunge pe scena politică. pentru că asta aștepti măcar de la ăia care nu-au ajuns oameni abia după ce au intrat in politică. intr-o situație similară a fost sergiu andon, la un moment dat. ei: acel moment nu a reușit să mă scoată din sărite: era exact ceea ce mă așteptam atunci.

      cu mircea diaconu e altceva: spre deosebire de cazul andon, eu pe ăsta chiar vreau să-l pot respecta. asta ca să dezbatem chestiunea doar in registrul nostru ingust politician/alegător/observator politic etc.
      pentru că, oricum, miza e una mai mare, care se răsfrânge asupra unor oportunități pe care românia le ratează ZILNIC (fără să știm asta – e vorba de zgura aia care se depune zilnic pe tot și din când în cond se acumulează și se produce griparea unui mecanism la care ar trebui să fim parte) din cauza unor chestiuni elementare de funcționare a instituțiilor statului și de gestiune a statutului politicienilor decidenți.

      revenind la prima abordare: da, eu nu aș face ce fac ăștia (de fapt, noi, marea majoritate nu am face ce fac ăștia) – și am să mă dau de ceasul morții să nu-i înțeleg. pretind bun simț și un minim de onoare mîcat cât au un cetățean obișnuit, în viața lui strâmtă de zi cu zi. ce să mai spun că ar trebui – nu-i așa – să am, de la un demnitar, pretențier la o demnitate mai mare – dar de la asta mi-am luat de multă vreme gândul.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

9 răspunsuri

  1. Cateodata am impresia ca s-a intors lumea cu curu’n sus. Logica elementara este calcata in picioare cu mandrie nationala. Bunul simt este declarat persoana non-grata in Romania si inlocuit cu cearta de maidan. Nonvalorile au ajuns pe post de mentori la tv si incearca seara de seara, la unii chiar au reusit, sa demonstreze ca doar ei si numai ei au dreptate si intradevar negru nu este negru ci este bun pt noi.
    Am un sentiment de neputinta ce devine cronic pe zi ce trece. Personal pot spune ca intradevar acum putem spune ca suntem o generatie pierduta… trist

    1. Chiar e foarte trist si neputinta este chiar un sentiment cronic .Ce adevarat e Eminescu in poezia Ne e sila si nu numai.E halucinant ce se intampla,cum ,intra-devar raul a devenit bine si nonvaloarea valoare…si imnul nostru cu „desteapta-te „…adica cum ? de cata vreme poporul roman doarme ? somnul e de moarte ,zice textul,moarte spirituala sigur… Suntem chiar pierduti si e trist.

  2. Fain! dar argumentul tau e unul din zona sentimentala. Daca omul mai are ceva actoricesc (care implica sentimentul) in suflet (mai scurt: daca mai are suflet) va tine cont. ma tem insa ca nu. sau ca in genul asta de trebi, cum discutam noi odata, la fel ca pe ofiterii de pe front sau ca pe luptatorii din ring, sentimentele ii incurca, ii inmoaie. nu esti naiv daca iei in seama sentimentele sau bunul-simt (simt e din aceeasi familie de cuvinte cu sentiment) cita vreme sunt atit de neprofitabile, daca nu chiar contraproductive?

  3. Domnule Grosu, mai intai am citit articolul dumneavoastra, apoi am citit hotararile diferitelor instante de judecata in cazul dlui. Mircea Diaconu.
    Dupa ce am citit aceste hotarari ( a propos, dumneavoastra le-ati citit integral?), am ajuns la concluzia ca dl. Diaconu nu merita cuvintele si tonul din titlul articolului de aici. Da, a fost incompatibil cat timp a ocupat functia de manager al teatrului si a avut demnitatea de senator. Dar a avut buna-credinta la inceputul mandatului si a solicitat opinia Senatului asupra situatiei sale. Cum situatia sa implica eventuala invalidare a mandatului de Senator, Senatul era in masura sa efectueze toate procedurile pentru a limpezi problema. Unii ar putea spune ca dl. Diaconu trebuia sa se adreseze ANI pentru precizari. As aminti insa faptul ca aproximativ 2 milioane de cetateni romani sunt posibili subiecti ai unor prezumtive situatii de incompatibilitate. Nu se pot adresa toti la ANI, majoritatea isi chestioneaza „angajatorul”.
    Sigur, legea trebuie sa fie respectata. Dl. Diaconu nu mai candideaza. Dar nu merita asprimea si tonul aproape injurios al textului de aici, asa cred. Este doar o situatie nefericita care, prezentata schematic si cu lacune de informare, poate arunca o lumina rea asupra unui om.
    Poate ca nu este necesar, dar vreau sa fac precizarea ca nu-l cunosc pe dl. Diaconu altfel decat din sala de teatru, de pe micile si marile ecrane.

    1. nu e un ton injurios, doamnă (deși, da, nu e tonul nici în care gândesc și nici în care scriu – cei care mă citesc consecvent știu asta): ci e profunda dezamagire față de ceea ce un om cu competență reală în meseria lui face atunci când ajunge pe scena politică. pentru că asta aștepti măcar de la ăia care nu-au ajuns oameni abia după ce au intrat in politică. intr-o situație similară a fost sergiu andon, la un moment dat. ei: acel moment nu a reușit să mă scoată din sărite: era exact ceea ce mă așteptam atunci.

      cu mircea diaconu e altceva: spre deosebire de cazul andon, eu pe ăsta chiar vreau să-l pot respecta. asta ca să dezbatem chestiunea doar in registrul nostru ingust politician/alegător/observator politic etc.
      pentru că, oricum, miza e una mai mare, care se răsfrânge asupra unor oportunități pe care românia le ratează ZILNIC (fără să știm asta – e vorba de zgura aia care se depune zilnic pe tot și din când în cond se acumulează și se produce griparea unui mecanism la care ar trebui să fim parte) din cauza unor chestiuni elementare de funcționare a instituțiilor statului și de gestiune a statutului politicienilor decidenți.

      revenind la prima abordare: da, eu nu aș face ce fac ăștia (de fapt, noi, marea majoritate nu am face ce fac ăștia) – și am să mă dau de ceasul morții să nu-i înțeleg. pretind bun simț și un minim de onoare mîcat cât au un cetățean obișnuit, în viața lui strâmtă de zi cu zi. ce să mai spun că ar trebui – nu-i așa – să am, de la un demnitar, pretențier la o demnitate mai mare – dar de la asta mi-am luat de multă vreme gândul.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Deceniul banilor ieftini (dobânzi mici sau foarte mici la creditele pe termen lung)pentru state  tocmai s-a încheiat . A fost (sau ar fi fost) o perioadă extrem de

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: