Franţa este singura naţiune din Consiliul de Securitate al ONU fără un vaccin viabil anti-Covid, notează ScienceMag.org, într-un amplu material despre declinul biomedicinei franceze.
Pe 25 ianuarie, în timp ce al treilea val de pandemie de COVID-19 era în plină desfăşurare, Christophe d’Enfert, director științific al Institutului Pasteur, a apărut la televiziunea națională cu o sarcină dificilă: de a explica modul în care venerabilul institut, numit după pionierul vaccinului Louis Pasteur, a renunțat la cel mai avansat ser ce ar fi putut fi un vaccin împotriva COVID-19. În același timp, gigantul farmaceutic Sanofi a anunţat că va renunţa la sute de locuri de muncă în Franţa.
Pentru d’Enfert, eşecul dezvoltării unui vaccin propriu „pune în discuție capacitatea noastră nu numai de a face cercetări fundamentale la nivel înalt, ci și de a o transforma în inovație”.
Eşecul extrem de mediatizat al Franţei de a produce un vaccin propriu a scos la lumina reflectoarelor problemele cu care se confruntă biomedicina. Deși nu ar fi putut fi prezis, acesta nu este „doar ghinion”, spune Audrey Vézian, sociolog de biomedicină la CNRS, centrul național de cercetare din Franța, ci „arată că ceva nu funcționează în procesul nostru de inovare.”
Unii experți dau vine pe reducerea fondurilor de cercetare de bază și pe disponibilitatea limitată a capitalului de risc din acest domeniu. Vézian acuză, de asemenea, o proliferare de organizații birocratice care risipesc resurse și adaugă confuzie.
Margaret Kyle, economist la școala postuniversitară Mines ParisTech, coautor al unui studiu al Consiliului de Analiză Economică (CAE), un organism consultativ guvernamental, spune că Franța ar trebui să fie bine poziționată pentru a face cercetări biomedicale și pentru a face produse ce se pot comercializa cu succes. Sistemul său educațional produce oameni de știință talentați care au la dispoziţie ample baze de date cu privire la sănătatea cetăţenilor francezi, date care pot fi folosite în cercetarea medicală.
Cu toate acestea, studiu CAE arată că cheltuielile publice pentru cercetare în domeniul biologiei și sănătății s-au micșorat dramatic din 2011, chiar dacă au crescut în Germania și Regatul Unit (vezi graficul alăturat).
De exemplu, Franța are doar trei microscoape crio-electronice (crio-EM), care pot dezvălui structuri moleculare precum cea a coronavirusului la o rezoluție aproape atomică. Germania și Regatul Unit au fiecare aproximativ două duzini.
Startupurile de biotehnologie, esențiale în inovația farmaceutică, sunt, de asemenea, mai puțin bine finanțate în Franța decât în alte state europene.
Finanțarea prin intermediul băncii publice de investiții (BPI) din Franța și reducerile fiscale pot fi generoase în primele etape ale dezvoltării afacerilor, dar finanțarea privată este prea mică pentru a permite unor companii să crească semnificativ în etapele ulterioare.
În 2020, startup-urile franceze din domeniul sănătății au strâns în medie doar 8 milioane de euro în capital de risc, comparativ cu 12 milioane de euro în Regatul Unit și 25 de milioane de euro în Germania, potrivit datelor compilate de grupul comercial France Biotech.
