Forumul economic mondial de la Davos a luat sfârşit fără a fi îndepărtat temerile referitoare la evoluţia economiei, dar cu speranţa aducerii sub control a crizei din zona euro.
Guvernele ţărilor care au adoptat moneda unică şi Banca Centrală Europeană au abordat corect problemele datoriilor suverane şi ale sectorului financiar, a arătat Vikram Pandit, şeful executiv al Citibank. Per total, nu doar politicienii din eurozonă, dar şi bancherii şi oamenii de afaceri au afirmat că semnele de punere sub control a evoluţiilor din economie sunt clare.
Din păcate, atât cancelarul german Angela Merkel, cât şi primul-ministru britanic David Cameron şi-au reafirmat poziţiile de principiu în privinţa crizei economice.
Preşedintele polonez, Bronislaw Komorowski a declarat că putem depăşi dificultăţile pot fi depăşite dacă există curajul necesar.
Opinia generală că ar putea urma 10 – 15 ani de creştere redusă sau de stagnare au fost infirmate pe parcursul întâlnirilor, datele economice bune din SUA şi consesnsul guvernelor europene în luarea unor măsuri de refacere a echilibrelor macroeconomice fiind decisive.
Directorul FMI, Christine Lagarde, a reiterat avertizarea că nu avem de-a face doar cu o criză a zonei euro, atrăgând atenţia asupra efectelor de contagiune la nivel mondial. Ori, aşteptările sunt foarte ridicate în pieţele emergente aflate în plin avânt, unde zeci de milioane de oameni sunt pe punctul de a ieşi din sărăcie şi de a accede la statutul de middle-class.
Problema locurilor de muncă a continuat să suscite un interes major. S-au auzit afirmaţii de tipul „stăm pe o bombă cu ceas”, în afara statelor dezvoltate situaţia fiind catastrofală în unele state arabe, unde rata şomajului în rândul tinerilor se apropie de 90%.
Exemple de probleme în utilizarea forţei de muncă
De exemplu, în ţări precum Iordania, 70% din populaţie are vârsta sub 30 de ani iar găsirea unui loc de muncă este extrem de dificilă. Răsturnarea regimului din Tunisia a început cu protestul lui Mohamed Bouazizi, care şi-a dat foc nu din motive politice ci pentru că nu avea un loc de muncă.
Dar dezechilibrele sunt şi de natură structurală, regiunile globului fiind net diferite. De pildă, în Coreea de sud există suficiente slujbe pentru aşa-numitele gulere albastre, în condiţii destul de bune de muncă, dată fiind automatizarea extinsă, dar nu se găsesc suficienţi doritori, dat fiind gradul foarte ridicat de posesori ai unei diplome universitare.
Exemplele ar putea continua cu implicaţiile unor probleme culturale. Şoferii chinezi, care se confruntă cu dificultăţi deoarece majoritatea sunt incapabili să citească în altă limbă decât cea chineză. În multe ţări, statul inferior al femeii duce la irosirea unui număr mare de oportunităţi de muncă şi de dezvoltare individuală, afectând societatea în ansamblu.
Concluziile au fost că, pe de o parte, o educaţie solidă nu mai garantează o viaţă îndestulată, şi, pe de altă parte, lipsa de spirit antreprenorial şi de cunoştinţe de bază a devenit endemică în lumea arabă, America latină şi Asia. Practic, sporul de avuţie a fost decuplat de crearea de slujbe bazate pe competenţă.
Soluţii mai mari sau mai mici
Au existat şi propuneri de creare a unor fonduri uriaşe, de ordinul a 50 miliarde dolari pentru următorii zece ani, care să fie direcţionate spre educarea tinerilor cetăţeni din toată lumea, ideea venind din partea Asociaţiei marocane a absolvenţilor fără slujbă.
