Datele privind protecția socială în statele UE: România – pretenții de economie occidentală, cu taxe și impozite pe ultimul loc din Est

România se poziționa încă din 2018 peste procentajul alocat protecției sociale în statele similare ca nivel de dezvoltare dar era deja lansată într-un program de creștere a acestuia la cotele din statele occidentale dezvoltate, fără a avea posibilitatea financiară de a susține o astfel de strategie de alocare bugetară.

Această aserțiune este susținută de primele estimări referitoare la cheltuielile cu protecția socială în PIB pe 2019, care arată o diferențiere puternică între statele membre UE, cam de la simplu la dublu, potrivit datelor comunicate de Eurostat.

Dintre statele care au comunicat date certificate, Franța (31% din PIB), Danemarca (30%) și Germania (29%) au avut cele mai mari valori, în timp ce Malta (15%), balticele Letonia (15%) și Lituania (16%), precum și vecinele noastre Bulgaria și Ungaria (ambele cu 16%) au avut cele mai reduse sume alocate pentru protecție socială prin raportare la PIB.

În ce ne privește, țara noastră s-a plasat la coada clasamentului în 2018 cu 14,9% din PIB iar datele preliminare arată că această situație nu s-a îmbunătățit simțitor în 2019. Nici nu avea cum, deoarece sursa de venituri din taxe și contribuții sociale a rămas anul trecut, potrivit Eurostat, de doar 26,8% din PIB. Adică mult sub valorile din Bulgaria (30,3%) și Ungaria (36,5%).

Câteva comparații: câtă protecție socială plătim din câte taxe și impozite adunăm

De fapt, aceasta este și marea problemă a celor care au pretenția să ajungă deja la niveluri occidentale de protecție socială fără a avea și impozite pe măsură, nemaivorbind că noi excelăm în sens negativ la capacitatea de colectare a cotelor legale de taxare. Dacă mai adăugăm și corelația cu nivelul general de dezvoltare ( suntem doar la 69% din PIB/loc. mediu din UE), lucrurile se complică și mai mult.

Altminteri, dacă se face deocamdată raportul dintre cheltuielile cu protecția socială și încasările aferente fiscalității locale, nu ieșim în evidență la nivel european. Iată cum se prezintă situația pentru statele deja prezentate de Eurostat cu valorile pe 2019, prin comparație cu poziția noastră din 2018, deja clară:

Dezvoltarea, înainte de toate

Concluzia este implacabilă, oricât ar fi de neplăcută și ar dori unii să scoată bani din piatră seacă pentru a acoperi necesități reale, dar fără corespondent în încasările statului. Mai întâi trebuie să ne dezvoltăm, să aducem treptat PIB-ul spre 80% sau 90% din media UE, motiv pentru care nu putem să majorăm impozitare, apoi să aducem mai mulți la buget, măcar de la cota Ungariei în sus și abia apoi să visăm la alocări mai mari pentru protecție socială (pe care, atenție, aceeași Ungarie NU le face, pentru că prioritizează investițiile și dezvoltarea).

Semnificativ, nici măcar Cehia, care a urcat la 92% din media PIB/locuitor consemnată de UE, nu a majorat ponderea cheltuielilor cu protecția socială spre niveluri occidentale ci s-a mulțumit să aloce 18% din PIB la venituri fiscale de 36,1% din PIB (date certificate Eurostat pentru 2019), adică a rămas la 50%.

Iar asta în condițiile în care Cehia a reușit să fie statul european cu cea mai redusă rată de inegalitate socială (doar 12,5% față de 21,1% media UE și 31,2% România) și cel mai mic indicator de sărăcie (10,1% față de 16,5% media UE și 23,8% cea mai ridicată valoare, consemnată de, ați ghicit, România).

Acești indicatori sunt relativi la situația din fiecare țară, ceea ce înseamnă că nu majorarea alocărilor pentru cheltuieli sociale este cea mai bună cale pentru reducerea sărăciei și inegalităților ci investiția în crearea de locuri de muncă bine plătite și educarea financiară a populației.