BNR a trimis Parlamentului o scrisoare cu observații privind chestiunile ce trebuie rezolvate în Legea privind darea în plată pentru a nu produce efecte nedorite nu doar în domeniul bancar, ci în întreaga economie.
Propunerile BNR individualizează, practic, debitorii cu probleme sociale și ar face din lege, dacă ar fi admise, una cu caracter social, și nu una de care să beneficieze speculanții imobiliari.
Documentul este însoțit de un set de propuneri de modificare a reglementării, propuneri printre care se numără și cea de plafonare la 150.000 de euro a creditului eligibil pentru darea în plată.
De asemenea, pentru a fi acceptată procedura instituită prin Legea dării în plată, obligațiile lunare trebuie să fie mai mari de 65% din veniturile consumatorului și codebitorilor, mai propune BNR.
Principalele propuneri ale BNR:
1. Forma adoptată a:
Art.4 lit.b “între părţi sau, după caz, între antecesorii părţilor, s-a încheiat un contract de credit;”
Următorul text care să remedieze aspectele identificate anterior în Cererea de reexaminare:
Art.4 lit. b “între părţi s-a încheiat un contract de credit a cărui valoare la momentul acordării nu depășea echivalentul în lei a 150.000 EUR, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Națională a României în ziua încheierii contractului de credit, garantat prin ipotecă asupra unui bun imobil cu destinație de locuință;”
De asemenea, în temeiul acelorași considerente invocate anterior, BNR propune completarea condițiilor menționate la art. 4 cu următoarele alineate prin care să se remedieze aspectele identificate anterior în Cererea de reexaminare:
a) Art.4 lit.d “bunul imobil ipotecat este locuit de către consumator/codebitor și/sau de către rude de până la gradul II;”
c) Art.4 lit. f “obligațiile lunare de plată către creditor, aferente contractului de credit pentru care se solicită darea în plată, raportate la veniturile nete ale consumatorului împreună cu veniturile codebitorilor, depășesc 65%;”
Art.4 alin.2 “în situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri imobile, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege, consumatorul are obligația să ofere în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului. În cazul în care unul sau mai multe bunurile imobile ipotecate nu sunt în proprietatea exclusivă a titularului contractului de credit garantat cu ipotecă, este necesar acceptul coproprietarului/proprietarului/bunului ipotecat, exprimat în formă autentică. Prevederile prezentei legi nu se aplică creditelor ipotecare în situația în care garanțiile aferente acestora și constituite asupra unor bunuri imobiliare fac obiectul unui concurs de ipoteci.”
Art.4 alin.3 “Prin excepție de la alin. 2, consumatorul care a încheiat 2 contracte de credit cu același creditor, garantate cu ipotecă de rang I, respectiv de rang II, asupra unuia sau mai multor bunuri imobile cu destinație de locuință, poate iniția procedura dării în plată referitoare la acel/acele imobil(e) numai pentru un singur credit (cel mai mare).”
2. Forma adoptată a:
Art.1 alin.2 “Prezenta lege reglementează dreptul debitorului de a stinge integral creanţa şi accesoriile sale, izvorând dintr-un contract de credit, prin transmiterea către creditor a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ipotecat în favoarea creditorului, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.”
Următorul text care să remedieze aspectele identificate anterior în Cererea de reexaminare:
Art.1 alin.2 “Prezenta lege reglementează dreptul consumatorului de a stinge integral creanţa şi accesoriile sale, izvorând dintr-un contract de credit garantat cu ipotecă asupra unui bun imobil cu destinație de locuință, prin transmiterea către creditor a dreptului de proprietate asupra acestui bun ipotecat în favoarea creditorului, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.”
3. Forma adoptată a:
Art.1 alin.3 “Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în cazul în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.”
Următorul text care să remedieze aspectele identificate anterior în Cererea de reexaminare:
Art.1 alin.3 “Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în cazul în care creanţa izvorând dintr-un contract de credit garantat cu ipotecă asupra unui bun imobil este garantată inclusiv cu fideiusiunea unuia sau mai multor codebitori.”
4. BNR propune introducerea unui nou articol destinat definirii noțiunilor, articolul 2, alin 1, prin care să se remedieze aspectele identificate anterior în Cererea de reexaminare, cu următorul conținut:
“Art. 21. În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos, au următoarele semnificații:
a) consumator – are înțelesul prevăzut la art.7 alin1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, cu modificările și completările ulterioare;
b) codebitor – consumatorul, definit potrivit lit. a, obligat în solidar cu debitorul la plata creditului, care a participat cu venituri la accesarea creditului și a semnat contractul de credit împreună cu acesta, inclusiv soțul/soția debitorului;
c) creditor – instituțiile de credit și instituțiile financiare nebancare înscrise în Registrul creditorilor pentru darea în plat, precum și cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor;
d) instituție de credit – are înțelesul prevăzut la art.4 alin.1) din Regulamentul (UE) nr.575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr.648/2012;
e) instituție financiară nebancară – are înțelesul prevăzut la art.5 lit.c din Legea nr.93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, cu completările și modificările ulterioare;
(noțiunea de „cesionari ai creanțelor deținute asupra consumatorilor” poate fi definită cu ajutorul Ministerului Justiției, în mod specific acestui proiect de lege)
f) Registrul creditorilor pentru darea în plată – Registrul gestionat de către Ministerul Finanțelor Publice (sau de către Banca Națională a României) în care sunt înregistrați creditorii care au fost de acord să adere la Legea privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în baza Notificării transmise de aceștia. Registrul este publicat pe site-ul MFP/BNR și funcționează potrivit Normelor Metodologice emise de către MFP/BNR în acest sens.
5. Forma adoptată a:
Art.3. Alin.1 “Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, debitorul are dreptul să stingă creditul ipotecar prin transmiterea către creditor a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ipotecat în favoarea creditorului, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege.”
Următorul text care să remedieze aspectele identificate anterior în Cererea de reexaminare:
Art.3 alin.1 “Prin derogare de la dispoziţiile art.1492 și art.1516 din Codul civil, consumatorul are dreptul să stingă creditul ipotecar pentru investiții imobiliare prin transmiterea către creditor a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ipotecat în favoarea creditorului, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute la art. 4.”
BNR propune introducerea unui nou alineat în cadrul articolului 3, prin care să se remedieze aspectele identificate anterior în Cererea de reexaminare, cu următorul conținut:
“Art.3 alin.2 Prevederile prezentei legi nu se aplică creditelor acordate prin programul Prima casă și reglementate prin Ordonanța de urgență a guvernului nr.60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului Prima casă, cu modificările și completările ulterioare.
(DESCĂRCAȚI AICI TOATE MODIFICĂRILE PROPUSE DE BNR)
Aspectele din lege ce trebuie regândite, în opinia BNR:
- Domeniul de aplicare al Legii privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în forma adoptată, și implicațiile acestuia. Aici, BNR vorbește despre probabilitatea stopării programului “Prima Casă”, în condiţiile incertitudinii legislative, programul fiind constituit pe principiul parteneriatului între bănci și stat, reprezentat prin MFP, iar, în cazul aplicării proiectului de lege privind darea în plată, acest parteneriat devine nefuncțional în ceea ce privește modul de “împărțire” a riscului de neplată și cel al riscului de pierdere financiară față de unul dintre creditorii ipotecari – instituția de credit.
- Neconcordanțele semnificative față de textul Directivei 2014/17/UE. Este vorba despre retroactivitatea introdusă prin dispoziţiile art.11 din proiectul de lege. Se încalcă nu numai textul Directivei, ci și principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art.15 alin.2 din Constituţia României care stipulează că ,,legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”, se mai spune în scrisoarea BNR.
- Darea în plată trebuie legiferată astfel încât să preîntâmpine sau să diminueze hazardul moral în relația dintre creditor și debitor. “În forma actuală”, atrage atenția BNR, “proiectul de lege va determina schimbări importante în politica de creditare a instituțiilor de credit, care vor restrânge accesul populației la credite ipotecare, cu impact în special asupra categoriilor de debitori cu venituri reduse şi care au o capacitate limitată de a face faţă unor evoluţii adverse, cum ar fi modificarea cursului de schimb, a ratei dobânzii, înrăutățirea situației economice generale sau a situației financiare personale, pierderea locului de muncă, etc.”
Argumentele
Printre argumentele folosite pentru a convinge parlamentarii să accepte modificările propuse, BNR amintește în scrisoarea trimisă acum parlamentarilor punctul de vedere depus la începutul lui februarie la Comisia de buget și de finanțe din Senat.
,,Funcționarea normală a instituțiilor de credit poate fi grav afectată, ceea ce ar putea conduce la diminuarea solidității instituțiilor de credit și, prin efectul de contagiune, ar putea genera riscuri substanțiale pentru întregul sistem financiar”, preciza Consiliul BNR, adăugând că, dacă „astfel de riscuri la adresa bunei funcționări a canalului de creditare s-ar materializa, există posibilitatea unor efecte negative de propagare asupra economiei” ce ar ,,compromite semnificativ siguranța juridică și administrarea adecvată a riscului de credit în instituțiile financiare, conducând la o deteriorare a încrederii investitorilor străini”.
Riscurile ce ar trebui evaluate, potrivit BNR:
- riscurile asociate împrumuturilor în monedă străină
- efectele retroactive ale proiectului de reglementare, care afectează și contractele de credit aflate în derulare
- implicațiile acestei legi pentru cerințele prudențiale aplicabile instituțiilor de credit în ceea ce privește ipotecile asupra locuințelor pentru a reflecta caracterul riscant al portofoliilor corespunzătoare. Implicații negative pentru instituțiile de credit se pot repercuta, de asemenea, asupra profitabilității, capitalizării și capacității de creditare viitoare, precum și în costul și condițiile de creditare în ansamblu.
Recomandarea Comisiei Europene
BNR invocă, de asemenea, și Raportul Comisiei Europene privind perspectivele economice, dat publicității pe 4 februarie și care consemnează în capitolul referitor la România: “Un risc major de scădere pentru perspectiva macroeconomică este potențiala punerea în aplicare a legii referitoare la darea în plată, în forma adoptată inițial de Parlament. Aplicarea retroactivă a acestei legii pe stocul curent de credite ar putea avea un impact negativ asupra creșterii creditului, a încrederii consumatorilor și a investitorilor, precum și asupra cererii interne.”
Președintele Klaus Iohannis a cerut la jumătatea lunii decembrie reexaminarea legii privind darea în plată. Potrivit cererii înaintate Parlamentului, principiul dării în plată este un principiu economic şi juridic care induce partajarea riscurilor, în mod echitabil, între creditor şi debitor. Aplicarea acestui concept este binevenită, însă trebuie să aibă în vedere adaptarea instituţiei dării în plată la specificul acestui tip de contract, care este unul pe termen lung, se arată în solicitarea de reexaminare.
Oficialii Băncii Naționale a României (BNR) au precizat la finele anului trecut că forma trimisă spre promulgare poate genera risc sistemic.
”În forma actuală, pe baza analizelor pe care specialiștii noștri le-au făcut, legea poate genera risc sistemic, implementarea acesteia afectând stabilitatea financiară și funcționarea instituțiilor de credit și putând conduce la costuri pentru contribuabili”, a spus Bogdan Olteanu, viceguvernator BNR.
Urmărește-ne pe Google News
