marți

28 iunie, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

20 iulie, 2015

Daniel-Daianu-O dezbatere in media apropos de modul in care institutii ale statului, organizatii de interes public si private protejeaza, sau sustin interese ale economiei/societatii romanesti a primit accente noi in anii de criza adanca in Europa.

Calvarul din Grecia, necazurile altor tari, ofera si ele temei pentru aceasta dezbatere. Traim, de altfel, o schimbare in Zeitgeist-ul vremurilor, in conditiile unei globalizari ce arata si costuri ca si multiple “jocuri cu suma nula” (ce pierd unii castiga altii nu putine state europene fiind adesea perdante in competitia cu tari ce combina tehnologii inalte cu forta de munca ieftina); intr-o Uniune ravasita de curenti de fragmentare, in care sunt in resurectie nationalismul, populismul, xenofobia si sovinismul, care sufera, mai ales in euroarie, din cauza unor slabiciuni institutionale si de politici (policies) si care are de infruntat consecinte profunde ale crizei financiare si economice.

Cand somajul in unele tari europene depaseste doua cifre in mod persistent, revenirea economica este palida, companii mari abuzeaza de pozitii dominante pe piete, atacuri teroriste lovesc tot mai multe tari, cand exista o criza geopolitica acuta si perspectiva de ansamblu este cenusie, oamenii, colectivitati, state, inclina sa se intoarca spre interior, sa devina cum spun anglo-saxonii “inward-looking”. Exista si o disonanta cognitiva, un “disconnect” in crestere intre guverne si cetateni, o neincredere ce se raspandeste in cadrul UE. Acesta ar fi, in rezumat, un context general, cu reverberatii in Romania, care ar explica ce sta in spatele dezbaterii legate de protejarea intereselor nationale, economice si nu numai. Desi, ai spune, ca o asemenea dezbatere este curioasa in conditiile apartenentei unei tari la NATO si UE, la o Uniune care impune reguli de functionare potrivit logicii “pietei unice”.


Nu comentez aici metamofoza spectaculoasa a unora care scriu in media autohtona si care din liber-schimbisti au devenit promotori ai nationalismului economic. Nu am impartasit viziunea lor initiala, cum nu imbratisez nici nationalismul, care este periculos pentru o democratie, o “societate deschisa”, mai ales cand face parte din UE.

Ceea ce nu inseamna a ignora interese nationale legitime. Merita sa discutam ce este rational in aceasta dezbatere, ce are indreptatire in politica publica.

Am ales titlul de mai sus pornind de la o formulare consacrata in ultima parte a secolului trecut cand ascensiunea economica a Japoniei a fost incapsulata in Japan Inc. (Inc. vine de la “incorporated”, care se refera la forme organizationale bine conturate si dirijate). Un Ezra Vogel, Chalmers Johnson, James Fallows si altii au folosit-o pentru a descrie conlucrarea, ingemanarea institutionala si de actiune intre stat si grupuri private, care a favorizat un miracol economic.

In fapt, ascensiunea economica a Japoniei a inceput inainte de al doilea razboi mondial. Dupa 1945, a avut loc o reconstructie economica si un mers tehnologic accelerat, facilitat si de sprijin american in perioada Razboiului Rece. Iar stagnarea economica din ultimele doua decenii nu invalideaza succesul postbelic. Modelul nipon a fost clonat de alte tari asiatice; se poate vorbi si despre Korea Inc., Thailand. Inc, Singapore Inc., etc. Experienta asiatica a invalidat precepte ale Consensului Washingtonian (gandirea traditionala de la FMI si Banca Mondiala, care pleda pentru deschidere rapida si totala a pietelor) si a fost teoretizata in lucrari de referinta ale unui Dani Rodrik, Alice Amsden, Robert Wade, Joseph Stiglitz, etc.


Criza financiara acuta arata ca esecul sistemului de comanda (comunist) nu inseamna sa ignori hibe ale filosofiei pietelor perfecte; schimbarea de optica a FMI privind miscari de capital destabilizatoare si nevoia de restrictii in anumite circumstante, eforturile de a re-reglementa pietele financiare sunt o dovada de realism, pragmatism. Aceasta viziune intra in contradictie cu logica globalizarii neingradite, cu gandirea potrivit careia “numai firme concureaza in economia mondiala si nu state”, cum afirma Paul Krugman intr-un articol din Foreign Affairs acum mai bine de 15 ani; o gandire discutabila daca o economie nationala este privita ca un cluster de activitati, a caror dezvoltare depinde de politici publice.

Formularea “…Inc.” poate fi extrapolata la alte experiente nationale, chiar daca se forteaza nota. Astfel, in anumite privinte, se poate vorbi de un USA Inc. daca avem in vedere ceea ce fostul presedinte Dwight Eisenhower a numit “complexul militar-industrial”, finantarea de catre guvern a unor mari proiecte de cercetare din sectorul privat, controlul telecomunicatiilor ca industrie strategica si altele.

Si o Germanie Inc. ar avea sens daca ne gandim la structuri corporatiste (inclusiv Mitbestimmung, codeterminarea in sectorul privat), parteneriatul intre sectorul public si privat, capacitatea institutionala de a formula politici publice si de a mobiliza resurse (vezi situatia post-reunificare), forta industriala iesita din comun.

Se poate imagina si o Franta Inc. daca se are in vedere centralismul decizional si atasamentul fata de companii de interes “national” (nu examinam aici performanta sistemului economic francez).

Ungaria a accentuat in economie rolul capitalului autohton in anii de criza; sunt masuri controversate adoptate la Budapesta, dar unele au ajutat Ungaria in conditii foarte stresante.

Si Marea Britanie practica o forma de UK Inc. in masura in care nu renunta la “rabatul” acordat din bugetul UE si se tine departe de incercari de adancire a integrarii europene. Polonia cauta sa ajute sectoare strategice beneficiind de o masa critica importanta in cadrul Uniunii.

Necazurile din UE, din euroarie in special, pot fi explicate prin abordari lipsite de pragmatism economic, ce au mizat pe clisee, mituri –reliefate mai bine de criza din ultimii ani. A impiedicat luarea unor decizii oportune si guvernanta defectuoasa din Uniune. Dincolo de design-ul defectuos al euroariei, economiile europene sufera si din cauza unor teze de genul: stabilitatea preturilor echivaleaza cu stabilitate financiara; ajustarile sunt relativ usoare si nu conduc la efecte tip hysteresis (permanentizare); statul nu are ce cauta in sustinerea unor sectoare; globalizarea are efecte de tip “win-win” mereu; distributia veniturilor nu conteaza pentru cresterea economica, etc.

De-a lungul timpului, asemenea teze au format o abordare de politica publica care a pacatuit prin unilateralitate si a exprimat un tip de autism pe planul politicilor publice la nivelul Uniunii. Raportul Mario Monti din 2010 a reliefat, chiar daca intr-un limbaj diplomatic, carente ale modelului de politici publice in UE. Esecul programelor de genul “Europa 2020”, criza euroariei, sunt simptomatice in acest sens.

Suntem intr-o perioada de mari framantari pe plan cognitiv si operational. Si cum nu putini spun la varful deciziei in banci centrale si guverne, “se navigheaza in ape necunoscute”. Cand timpurile sunt dificile, cand amenintarile sunt numeroase, colectivitati strang randurile. Aceasta reactie se vede si in modul de a elabora politici publice, de a le aplica. In aceste timpuri se verifica robustetea, rezilienta unor colectivitati, societati; se verifica calitatea politicilor publice, capitalul social si cel politic (de lideranta).

Din acest punct de vedere, fie ea o exagerare, o formulare de genul Romania Inc. ar exprima preocuparea si eforturile de protejare a intereselor societatii romanesti, chiar daca Romania este stat membru al Uniunii Europene. Repere pentru deslusirea functionarii unui asemenea angrenaj formal si informal sunt:

  • calitatea institutiilor ce formuleaza politica publica;
  • capacitatea de stapanire intelectuala si operationala a programelor, a politicii publice (policy ownership);
  • taria statului de drept, care sa impiedice grupuri de interese certate cu legea sa deturneze resurse publice; aici includem lupta impotriva coruptiei;
  • capacitatea de a mobiliza rezerve, resurse interne in momente dificile;
  • politici publice inclusive, care lucreaza in beneficiul majoritatii cetatenilor;
  • capacitatea de a reforma sectorul public, companii de stat;
  • un mediu institutional si normativ ce sustine spiritul antreprenorial, buna conduita in afaceri; promovarea digitalizarii in economie, societate
  • atentia acordata educatiei generale si vocationale;
  • importanta organizatiilor economice cu capital autohton care lucreaza pe baze corporative autentice, cu o conduita in afaceri corecta; prezenta capitalului autohton in domenii strategice, inclusiv cel financiar;
  • functionarea unor parteneriate public-private care sa insemne avantaje pentru economia autohtona (nu garantii de stat ca, indiferent ce se intampla, firmele private nu pierd);
  • mecanisme de selectie ce aduc la nivel de decizie persoane competente si cu simt de raspundere;
  • vocea Romaniei in ipostaze europene, unde se construieste politica publica la nivelul Uniunii;
  • loialitati, identitati, sentimentul de mandrie, care ajuta cetatenii sa treaca prin momente dificile (poate exemplul nu este cel mai relevant, dar este o morala in modul in care sportiva Andreea Mitu a reactionat la chemarea la echipa nationala, fata de o colega mai renumita care a preferat un turneu din circuitul de tenis).

Romania Inc. este o formulare fortata daca avem in vedere apartenenta la Uniunea Europeana. Dar UE nu trebuie sa fie mitizata; realitatea este cu multe nuante si “piata unica” exprima raporturi de forta, concurenta neloiala nu arareori, intalnirea de interese nationale mai mult sau mai putin vizibile.

Romania nu trebuie sa fie un simplu teritoriu al UE in care grupuri de afaceri isi maximizeaza profiturile ignorand responsabilitatea sociala, coeziunea sociala, sentimente de mandrie, demnitate. Statul, daca este destept (smart) si are gandire si brat de actiune, trebuie sa intervina, uneori prin masuri radicale. De pilda, cand padurile tarii sunt taiate fara noima si prin proceduri nelegale, cand utilitati publice privatizate si alte companii nu respecta angajamente si muta profitul in strainatate prin tot felul de subterfugii (tax avoidance/profit-shifting), cand abuzuri dominante pe piata inseamna inselarea cetatenilor, nu putem astepta sa vina Bruxelles-ul sa constate ilegalitati si imperfectiuni ale pietelor.

Din acest punct de vedere, este de salutat activitatea Consiliului Concurentei in ultimii ani. Dar este nevoie de actiune mai ferma a tuturor instituitiilor statutului cu prerogative in domeniu. Asa cum este nevoie de o lupta fara menjamente contra sifonarii banului public, de stabilire de prioritati judicioase in programele investitionale si utilizarea eficienta a resurselor publice.

O fi ajuns media venitului/loc (la paritatea puterii de cumparare) in Romania la 52-54% din media din UE (de la sub 25% acum mai bine de un deceniu), dar cifra este inselatoare daca tinem cont ca partea muncii in formarea PIB-ului a fost de cca 31% in 2014, una dintre cele mai scazute ponderi in Uniune. Aceasta cifra spune multe. Si nici nu ne putem lauda cu o clasa mijlocie numeroasa.

Chiar daca nu folosim o expresie de genul “Romania Inc.”, definirea mai clara a intereselor nationale si urmarirea lor intr-o Uniune foarte diversa si cu multe probleme are sens. Romania Inc., sau “Smart Romania”, sunt metafore de judecat din perspectiva unor aliante strategice care sa promoveze statul de drept, transparenta, egalitatea sanselor, buna conduita in afaceri si responsabilitatea sociala, grija fata de cei din jur, fata de societate, care sa protejeze interese publice; aliantele strategice includ elite intelectuale si de afaceri, organizatii civice.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

La nivelul Uniunii am putea vorbi despre o UE Inc., sau o ‘Uniune smart”, in masura in care s-ar intelege ca proiectul european are nevoie de reforme profunde, de solidaritate si responsabilitate, de actiune comuna, pentru a nu ne infunda in fragmentare, intr-un mers catre “Dezuniune”, care ne-ar retrimite intr-o istorie cu multe pericole si posibile tragedii.

***
Daniel Dăianu este economist, membru al CA al BNR, profesor la SNSPA, fost ministru de Finanțe

Etichete: , ,

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Un răspuns

  1. 1.UE pare un bloc economic planificat la esec, pina cind nu va deveni stat economic european, care sa planifice, dezvolte si monitorizeze procesul dezvoltarii economice din regiunile, judetele, orasele si comunele Romaniei sau din insulele grecesti.
    Deocamdata, „impractibilitatea” fostului model economic national (cu restrictii vamale si tarifare, mecanisme valutare si monetare, sustinere si participare directa la crearea de intreprinderi nationale, crearea de zone de influenta si dominanta economica, acorduri economice si cooperare cu diverse tari si firme, utilizare fara limita a bugetului pentru dezvoltare, etc.)care asigura pina la integrare dezvoltarea economica – determina stagnarea tarilor slab dezvoltate (si nu numai).
    UE se comporta deocamdata cu economiile si intreprinderile nationale, prin directive si strategii, la fel ca pe vremea trecuta, cind CSP si conducatorul faceau politica economica a intrepronderilor nationale, lipsindu-le de initiativele nationale aratate.
    Din acest punct de vedere, UE a devenit o piedica in calea dezvoltarii economice, independenta economica nationala fiind atuul principal al dezvoltarii – care este una nationala, deoarece acolo se creaza (sau nu) conditiile si componentele de competitivitate economica ale firmelor nationale.
    2.Pe de alta parte, UE „aduna” si poate utiliza in beneficiu comun – toate resursele europene nationale existente, urmind a fi stabilit la o „masa de lucru” comuna, modul in care acesta forta financiara si industriala in raport cu piata mondiala – poate produce efectiv dezvoltare si beneficii tuturor membrilor sai!
    Pasul necesar – uniunea economica UE este o constructie de viitor, asa ca trebuie sa vedem ce asezam in acest spatiu (gol deocamdata), incit aceasta forta comuna sa fie in beneficiul tuturor – in ciuda dezavantajelor sale de moment.
    3.Este evident, ca progresul natiunilor este determinat de conditiile de pace si de modelul economic utilizat, asa cum arata autorul, cind s-a referit la cel al Japoniei sau al celor 3 „tigri asiatici”.
    Aceasta simplificare este necesara in discutarea solutiilor dezvoltarii economice, deoarece pericolele si neajunsurile regionale sau mondiale care impiedica sau diminueaza amploarea dezvoltarii economice nationale, au existat si vor exista intotdeauna.
    Pacea este asigurata de UE si NATO, raminind in discutie numai modelul economic NATIONAL utilizat nu doar in Romania ci si in tarile (chiar) dezvoltate ale UE, devenit neutilizabil – in urma amputarii sale de catre necesitatile de organizare si functionare de bloc economic, „incepator”.
    4.Schimbarea conditiilor si regulilor functionarii economice de bloc economic – care practic a redus la ineficienta in tarile inapoiate (ceeace a mai ramas din) modelul economic national, impune constructia unui nou model economic, national – COMUNITAR cu valente nationale, capabil sa integreze intr-un „angrenaj formal si informal”, prin tehnici si instrumentar de lucru – acele 13 repere ale dezvoltarii care pot crea Romania.inc.
    Romania inc, inseamna „reconstructia economica si industriala a tarii”, fiind vizibil ca esecul unei viziuni si proiect in aceasta directie – este determinata de aflarea „sediului materiei” celor 13 „principii” (ale dezvoltarii”), inafara spatiului economic (analitic si constructiv) clasic, respectiv in cel al stiintelor politice, sociologice, administrative, juridice, al axiomelor si principiilor dezvoltarii economice, al tehnicilor si instrumentarului de accelerare a dezvoltarii industriale, etc.
    Mai mult ca oricind, integrarea in UE inseamna o schimbare de 360 de grade de viziune si mecanisme de dezvoltare economica si constructia unui nou model economic, integrarea fiind calea fara intoarcere, sub presiunea globalizarii si blocurilor economice ruso/asiatic, chino/asiatic, nord american.
    5.Fundamentele noului model economic, tehnicile si instrumentarul de lucru exista deja, fiind propus fara succes ECONOMISTILOR din partide, din fostul si prezentul guvern, fostului si actualului presedinte.
    Fara implicarea si demersul marilor economisti ai tarii, „economismul si econometria” nu pot depasi niciodata propria bariera catre stiintele in care se afla sediul stiintific al noul model economic national – comunitar.
    Fara initiativa si semnalul lor, nu va fi abordat niciodata studiul si constructia (teoretica si aplicata) a
    noului model economic.Abordarea unui nou domeniu stiintific sub presiunea CRIZEI inexistentei unui nou model economic, solicita economistilor un mare efort de studiu si adaptare, caracteristic tranzitiei catre o alta paradigma stiintifica .Lucrurile evolueaza in directia noii paradigme a dezvoltarii – concretizata prin adevarate „13 axiome/principii” (sau cum vrem sa le spunem) ale dezvoltarii economice rapide”.
    Tarile incapabile sa le transforme in model de dezvoltare economica, cu functie de „motor al dezvoltarii economice”, ramin ca Romania, vesnicele tari „smart”, din coada UE…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Un răspuns

  1. 1.UE pare un bloc economic planificat la esec, pina cind nu va deveni stat economic european, care sa planifice, dezvolte si monitorizeze procesul dezvoltarii economice din regiunile, judetele, orasele si comunele Romaniei sau din insulele grecesti.
    Deocamdata, „impractibilitatea” fostului model economic national (cu restrictii vamale si tarifare, mecanisme valutare si monetare, sustinere si participare directa la crearea de intreprinderi nationale, crearea de zone de influenta si dominanta economica, acorduri economice si cooperare cu diverse tari si firme, utilizare fara limita a bugetului pentru dezvoltare, etc.)care asigura pina la integrare dezvoltarea economica – determina stagnarea tarilor slab dezvoltate (si nu numai).
    UE se comporta deocamdata cu economiile si intreprinderile nationale, prin directive si strategii, la fel ca pe vremea trecuta, cind CSP si conducatorul faceau politica economica a intrepronderilor nationale, lipsindu-le de initiativele nationale aratate.
    Din acest punct de vedere, UE a devenit o piedica in calea dezvoltarii economice, independenta economica nationala fiind atuul principal al dezvoltarii – care este una nationala, deoarece acolo se creaza (sau nu) conditiile si componentele de competitivitate economica ale firmelor nationale.
    2.Pe de alta parte, UE „aduna” si poate utiliza in beneficiu comun – toate resursele europene nationale existente, urmind a fi stabilit la o „masa de lucru” comuna, modul in care acesta forta financiara si industriala in raport cu piata mondiala – poate produce efectiv dezvoltare si beneficii tuturor membrilor sai!
    Pasul necesar – uniunea economica UE este o constructie de viitor, asa ca trebuie sa vedem ce asezam in acest spatiu (gol deocamdata), incit aceasta forta comuna sa fie in beneficiul tuturor – in ciuda dezavantajelor sale de moment.
    3.Este evident, ca progresul natiunilor este determinat de conditiile de pace si de modelul economic utilizat, asa cum arata autorul, cind s-a referit la cel al Japoniei sau al celor 3 „tigri asiatici”.
    Aceasta simplificare este necesara in discutarea solutiilor dezvoltarii economice, deoarece pericolele si neajunsurile regionale sau mondiale care impiedica sau diminueaza amploarea dezvoltarii economice nationale, au existat si vor exista intotdeauna.
    Pacea este asigurata de UE si NATO, raminind in discutie numai modelul economic NATIONAL utilizat nu doar in Romania ci si in tarile (chiar) dezvoltate ale UE, devenit neutilizabil – in urma amputarii sale de catre necesitatile de organizare si functionare de bloc economic, „incepator”.
    4.Schimbarea conditiilor si regulilor functionarii economice de bloc economic – care practic a redus la ineficienta in tarile inapoiate (ceeace a mai ramas din) modelul economic national, impune constructia unui nou model economic, national – COMUNITAR cu valente nationale, capabil sa integreze intr-un „angrenaj formal si informal”, prin tehnici si instrumentar de lucru – acele 13 repere ale dezvoltarii care pot crea Romania.inc.
    Romania inc, inseamna „reconstructia economica si industriala a tarii”, fiind vizibil ca esecul unei viziuni si proiect in aceasta directie – este determinata de aflarea „sediului materiei” celor 13 „principii” (ale dezvoltarii”), inafara spatiului economic (analitic si constructiv) clasic, respectiv in cel al stiintelor politice, sociologice, administrative, juridice, al axiomelor si principiilor dezvoltarii economice, al tehnicilor si instrumentarului de accelerare a dezvoltarii industriale, etc.
    Mai mult ca oricind, integrarea in UE inseamna o schimbare de 360 de grade de viziune si mecanisme de dezvoltare economica si constructia unui nou model economic, integrarea fiind calea fara intoarcere, sub presiunea globalizarii si blocurilor economice ruso/asiatic, chino/asiatic, nord american.
    5.Fundamentele noului model economic, tehnicile si instrumentarul de lucru exista deja, fiind propus fara succes ECONOMISTILOR din partide, din fostul si prezentul guvern, fostului si actualului presedinte.
    Fara implicarea si demersul marilor economisti ai tarii, „economismul si econometria” nu pot depasi niciodata propria bariera catre stiintele in care se afla sediul stiintific al noul model economic national – comunitar.
    Fara initiativa si semnalul lor, nu va fi abordat niciodata studiul si constructia (teoretica si aplicata) a
    noului model economic.Abordarea unui nou domeniu stiintific sub presiunea CRIZEI inexistentei unui nou model economic, solicita economistilor un mare efort de studiu si adaptare, caracteristic tranzitiei catre o alta paradigma stiintifica .Lucrurile evolueaza in directia noii paradigme a dezvoltarii – concretizata prin adevarate „13 axiome/principii” (sau cum vrem sa le spunem) ale dezvoltarii economice rapide”.
    Tarile incapabile sa le transforme in model de dezvoltare economica, cu functie de „motor al dezvoltarii economice”, ramin ca Romania, vesnicele tari „smart”, din coada UE…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Consumatorii români aveau, la nivelul anului 2021, o paritate a puterii de cumpărare de 55,5% din media europeană, procent identic cu cel din 2020, cel mai redus de...

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: