Daniel Dăianu, profesor universitar doctor la SNSPA (și membru CA al BNR), este de părere că România a avut o diplomație economică precară și nu a știut să își urmărească interesele din acest punct de vedere.
”Am avut o diplomație economică extrem de precară. Nu am avut diplomație economică”, a declarat Daniel Dăianu joi, la conferința ”Politica externă: România și schimbarea ordinii internaționale. Economie și geopolitică”, organizată de curdeguvernare.ro. În opinia sa, România a intrat în NATO și în UE crezând că intră în Nirvana, însă realitatea a fost alta.
”Noi am trăit cu câteva mituri și greșeli. Noi am crezut că odată intrați în NATO și în UE, dincolo de aspectele de securitate (…) noi am crezut că intrăm în Nirvana. Că intrarea în UE rezolvă problemele economică (…) Niște prostii. Pentru că un economist serios care știe și teorie și practică, știe teorie serios, dar discută și cu oamenii de afaceri, vede și înțelege că există fenomen care modelează, există asimetrii, nu numai de informație, de putere pe piață, că banul tot la ban trage… Noi trebuia să înțelegem și să fim realiști, să nu credem că privatizând sectoare strategice ne rezolvăm și problemele de ineficiență și de dezvoltare. Astea sunt naivități. Avem grupuri mari care n-au investit, n-au modernizat, faptul că n-au investit au rămas cu ineficiență și prin tarife își acoperă costurile mai mari. Probleme. Din păcate, capacitatea de negociere a statului român este limitată”, a comentat Dăianu.
El a precizat totodată că mediul de afaceri refuză să discute despre anumite probleme, cum ar fi prețurile de transfer și optimizarea fiscală care se traduce prin reducerea semnificativă a încasărilor bugetare sau abuzul de poziție dominantă.
Daniel Dăianu: Suntem la mâna Turciei
Daniel Dăianu susțin că cea mai mare criză cu care se confruntă Europa la ora actuală este criza migranților, fenomen de natură să destrame proiectul european.
”Dacă nu va fi stăvilită migrația, în opinia mea, Uniunea nu are șanse să existe. Migrația în momentul de față a devenit un pericol mai mare decât criza euroariei (…) Suntem la mâna Turciei. Și asta este o temă. Cum s-a ajuns aici? (…) Ești obligat să negociezi și să te rogi de un stat care deși este stat membru al NATO nu întrunește sau nu răspunde grilei Uniunii Europene (…) Nu faptul că a cerut Turcia un ajutor considerabil mai mare, dublu, șase miliarde de euro, dar intrarea în spațiul Schengen și altele și altele (…) și această situație denotă cât de precară este starea guvernanței și cât de slabă este Uniunea”, a spus Dăianu
În opinia sa, ”noua ordine mondială” este dezordinea, o Europă răvășită și o Uniune care își arată fragilitatea, dovedind că integrarea a fost una de suprafață. În plan internațional, Europa este defavorizată și din punct de vedere al demografiei, de lipsa de dinamism și inovare, dar și de mutarea centrului economic către Pacific (Asia), în ciuda încetinirii economiei chineze.
”Atâta vreme cât ai superioritate tehnologică, militară și în relațiile economice comerciale controlezi, îți permite să ordonezi lumea. Când lucrurile se schimbă, demografia devine un factor, fiindcă în momentul în care sute de milioane din India, sute de milioane din China se apropie ca venituri, ca stil de viață, ca tehnologie și ca producători de tehnologie dintr-o dată elementul demografic capătă o importanță deosebită”, a comentat Dăianu.
Alte aspecte punctate de Daniel Dăianu
- Cea mai complicată perioadă din istoria Uniunii: tendințe de fragmentare, Uniunea își arată fragilitatea (integrarea de suprafață), mănunchi de crize (economică, euroaria, guvernanța, migrația, geopolitica, haos în vecinătăți, noile tehnologii și locurile de muncă etc), euroscepticismul și partide non-liberale, deficitul democratic (cetățeni și autorități, încredere în Uniune).
- Economie și geopolitică: Europa este defavorizată de demografie, de un deficit de dinamism și inovare, centrul economic se mută către Pacific, migrația necontrolată, guvernanța tot mai grea din Europa, Uniunea se fragmentează de facto, analogii cu perioada interbelică.
- România: poate fi reluată convergența? Context internațional negativ, dar economiile emergente au o creștere medie de 3,5% vs. 1,5% în euroarie; starea macroeconomică este relativ bună în statele emergente (îndatorare publică și privată la jumătate față de euroarie); rezerve mari de eficiență + fonduri europene, dar sunt prinse într-o menghină (Vest slăbit economic și criza geopolitică la Est).
- Pactul de dezvoltare: În UE, efecte de aglomerare și asimetrii puternice favorizează organizațiile, firmele, statele mai puternice. De aici un sindrom de reafirmare a intereselor naționale. Slăbiciunea capitalului autohton; sectoarele cheie dominate de grupuri internaționale.
- Probleme ignorate de cercurile de afaceri: abuzuri de poziții dominante pe piețe, practici rele (inclusiv în domeniul utilităților publice, industria farma), finanțare (o bancă de dezvoltare și capitalizarea CEC), evaziune fiscală și evitare de plată a impozitelor (prețuri de transfer), concurența neloială, protecția mediului, avantaje comparative, salarii mici.
- România, acțiune geopolitică: loialitate față de proiectul european și comunitatea euro-atlantică; parteneriatul cu SUA – pivot într-o lume plină de incertitudini/crize și o UE în derută; ”prizonieratul Mării Negre”; robustețea – stabilitate economică, infrastructură, combaterea risipei și hoției, educație, sănătate.
Un răspuns
1.Am scris continuu, despre nevoia unui „proiect national de reconstructie economica si industriala” care sa dea directie si orizont stiintific evolutiei politice si economico-sociale a Romaniei!Lumea evolueaza cu „trei viteze” diferite in ce priveste dezvoltarea economica:viteza I-a, aproape de stagnare (ca medie) apartine tarilor UE, administrata birocratic (la gramada prin strategii si directive teoretice), cu viteza a II-a in tari asiatice sau europene neintegrate in UE si viteza a III-a a citorva „tigri asiatici”, ca Singapore sau Coreea de Sud (ori Japonia epocii Meiji) care intr-o generatie au evoluat de la economii feudale-agrare inapoiate, la economii industriale moderne, ce concureaza (industrial) tarile dezvoltate europene.
2.Proiectul de reconstructie economica trebuie sa valorifice experienta economica pozitiva a Japoniei epocii Meiji si a „tigrilor asiatici”, adaptata ca instrumente si tehnici de accelerare a dezvoltarii – la epoca globalizarii, care asigura resurse nelimitate pentru dezvoltare – dar numai pentru tarile cu competitivitate/functionalitate economica catre indicele 1 (ca al Singapore-lui).
3.Fara un „proiect national” care sa „organizeze” riguros „administrarea economiei din Romania”, iar simultan sa „organizeze” si „dezvoltarea economica si industriala” (in sensul de a determina prin politici speciale, aparitia masiva a noi intreprinderi si locuri de munca), isi fac de cap atit „clasa politica” cit si firmele straine din Romania.
„Administrarea economiei din Romania” devine una riguroasa, numai daca se ghideaza dupa „principiile stiintifice ale dezvoltarii economice”, rezultate din sinteza fenomenelor negative si a experientei economice nefaste din epoca postdecembrista – urmata de stabilirea alternativelor pozitive, pe sectoare si domenii.Economistii au meritul imens de a fi elaborat o serie uriasa de analize si constatari a situatiilor negative din toate domeniile, au propus si solutiile necesare, dar a lipsit o „prelucrare” exhaustiva si sistematica a acestora – incit sa rezulte NORME si TEHNICI institutionale OPERATIONALE de schimbare pozitiva, care sa poata fi cuprinse in PROGRAMELE DE GUVERNARE.Chiar daca ar fi vrut, ce putea sa cuprinda ca norme si si tehnici de schimbare fundamentala pe domenii, guvernul actual tehnocrat, daca ele nu sint elaborate ca parte „operationala” a unui „proiect national”?
„Administrarea dezvoltarii economice” priveste latura calitativa a reconstructiei economice si industriale, realizabila numai prin imbunatatirea substantiala a indicelui de competitivitate/functionalitate economica, catre indicele 1, de la actualul indice 74, subafrican, care dupa criza (2008) a alungat orice investitor strain industrial.
4.Desi pare paradoxal, numai un astfel de „proiect national” (calitativ economic) aplicat tarilor europene – chiar daca e vorba si de Germania – poate asigura supravietuirea UE, ca urmare a faptului ca este unicul INLOCUITOR al modelului economic clasic (european) pierdut de tarile UE, ca urmare a integrarii!In fond, ce altceva a cerut Anglia pentru a ramine in UE, decit dreptul (exclusiv) de a utiliza modelul economic pierdut:politici monetare proprii, refuzul adoptarii monedei Euro, politica migrationationista proprie, dreptul de a incheia acorduri economice, de colaborare etc. bilaterale independenta de UE, etc.In cazul tarilor cu indice de competitivitate economica 1(UNU), nu mai este necesara alergatura dupa investitori, colaborari si alte asemena tribulatii ale „modelului national de dezvoltare”, fiidca te cauta ei: investitorii straini, capitalul financiar si industrial, muncitorii cu inalta calificare, inventatorii si inovatorii pentru asi realiza proiectele, noile tehnologii pentru a fi implementate, etc.Toate aceste „resurse ale dezvoltarii”, s-au „liberalizat de statul national” si pleaca singure unde gasesc conditii economice perfecte, adica indici de competitivitate/functionalitate economica 1 sau catre 1!
Cu alte cuvinte, tarile UE sau Romania, vor cunoaste o dezvoltare economica rapida, numai daca isi asuma tehnicile si instrumentarul dezvoltarii economice „calitative”, asiatice, in care fundamental este indcele de competitivitate si gradul de „permisivitate” economica – cuprinse in mod unitar si coerent, in „proiectul de reconstructie economica si industriala” a Romaniei.El este universal valabil si functional, in orice tara cu economie de piata.Ori in domeniul competitivitatii, singura realizare romaneasca, este o comisie:CoNaCo – dupa integrare, dupa care indicele de competitivitate 72 s-a mai deteriorat in 2015, cu inca 2 puncte.
5.Criza Romaniei, este inainte de toate criza stiintei economice romanesti (si europene), in care nu exista ca subiect/tema de cercetare stiintifica si studiu universitar, tema dezvoltarii economice rapide, de „ajungere din urma a tarilor dezvoltate” (sau macar a Ungariei si Poloniei).Dezvoltarea economica rapida apartine zonei calitative institutionale a unei tari si nu este „imbunatatibila” prin tehnicile „econometrice”, ea fiind exogena „economiei pietii”, ca modalitate de actiune si cercetare stiintifica (a econometriei) macro si microeconomica.Numai conlucrarea dintre economisti si speciaistii in stiinte sociale, administrative, sociologie,etc. – asa cum arata prof. Daniel Daianu – va asigura depasirea aceastei crize a economiei si stiintei economice.Numai prin conlucrarea lor se va putea construi sau implementa in Romania – un proiect national, cu un model economic nou – capabil sa scoata Romania din starea de natiune esuata.Numai el va putea reconstrui economia si industria nationala si recupera de la strainatate utilitatile si resursele care le alimenteaza, pentru ca ele sa produca in folosul natiunii romane – nu pentru strainatate si noi sa ne alegem doar cu cresterea PIB si cu salariul minim pe economie…