România riscă să intre în recesiune tehnică anul viitor, iar dacă economia europeană încetineşte prea mult, aceasta s-ar putea transforma într-o recesiune în toată regula, a declarat, marţi, Dan Bucşa (foto), economist-şef pentru CEE al UniCredit.
Potrivit acestuia, România va fi prinsă pe picior greşit de evoluţiile de la nivel global.
„Eu cred că riscul unei recesiuni tehnice în România în a doua parte a anului viitor sau în 2020 este foarte mare, recesiune tehnică însemnând două trimestre consecutive de reducere a PIB. Dacă Europa va creşte cu 1%, probabil că evităm o recesiune. Dacă Europa creşte mai puţin, da, sunt şanse mari să fie o recesiune”, a spus Bucşa.
În opinia sa, contextul economic global şi vulnerabilităţile structurale ale economiei locale au lăsat România fără pârghii în ceea ce priveşte evitarea unei potenţiale scăderi a PIB-ului.
„Aşteptăm exporturi slabe peste tot, în toate ţările din regiune. Diferenţa mare o face cererea internă. Cererea internă este dusă de două lucruri în regiunea noastră: cât de mult poate politica fiscală de acum încolo şi cât de mari sunt investiţiile. Investiţiile au două componente, fonduri europene şi investiţii private (ISD). Ştiţi cum stăm la aceste capitole. La noi impulsul fiscal va fi negativ pentru că deja s-a cheltuit enorm pe salarii. Cehia are deficitul aproape de zero, Bulgaria la fel, de fapt e surplus, Polonia la fel. În aceste ţări, în momentul în care economia va încetini, vor avea de unde să cheltuiască. Noi nu”, a expicat economistul UniCredit.
În opinia sa, politica fiscală reprezintă cel mai mare risc macroeconomic pentru România. În situaţia în care Guvernul ar decide stimularea economiei prin noi măsuri, o eventuală depăşire a ţintei de deficit bugetar de 3% din PIB se va răsfrânge asupra primei de risc a ţării, dar şi asupra dobânzilor.
(Citiți și: ”Numai pentru cine vrea să înțeleagă: Mecanismul guvernamental care evaporă științific creșterea economică”)
„În momentul în care România depăşeşte deficitul de 3% din PIB, piaţa va spune: prima de risc trebuie să fie mai mare. Automat va fi presiune şi pe leu şi pe rate, iar dobânzile se vor duce mai sus. Cei care vor plăti vor fi cei care au luat credit. Cineva trebuie întotdeauna să plătească. În economie nu există free lunch„, a explicat Bucşa.
El se aşteaptă ca leul se va deprecia în raport cu euro începând cu a doua parte a anului viitor, odată ce inflaţia va scădea sub 3,5%. În termeni reali, leul este cea mai puternică monedă din regiune, reiese din calculele economistului UniCredit. Banca Naţională a României (BNR) nu poate însă permite o depreciere a monedei naţionale deoarece aceasta ar pune presiune pe inflaţie. „15-20% din depreciere s-ar vedea în inflaţie”, explică Bucşa.
Economia mondială este aşteptată să piardă din ritmul de creştere în următorii ani. Motivele sunt legate de încheierea ciclului de creştere al SUA, de încetinirea economiei chineze, dar şi de reducerea comerţului global.
Cel din urmă va avea impact şi asupra economiei zonei euro, cel mai mare exportator din lume. Comerţul exterior reprezintă principalul factor de creştere al blocului monetar. Economia zonei euro ar putea încetini către 1,1% în 2020. De altfel, din datele economistului UniCredit reiese că foarte multe state, printre care SUA, China, ţările din zona euro, precum şi statele emergente, traversează o perioadă de reorientare a creşterii economice, de la cerere externă către cerere internă. Cererea internă poate fi susţină fie prin măsuri fiscale, fie prin intrări de capital, capitol care prezintă probleme pentru ţările în curs de dezvoltare.
„Economiile emergente vor creşte bazându-se pe cererea internă atât timp cât intră capital. Din nefericire, capitalul nu intră. Pentru prima dată de la criza financiară globală, ies bani din ţările emergente, net. Numai China mai primeşte bani şi până în 2020 nici măcar China nu va mai primi bani net din străinătate. Capitalurile nu mai vin în ţările emergente”, reiese din datele sale.
Investitorii scot bani din ţările emergente pentru a-i investi în ţările dezvoltate, în active cu risc. O tendinţă similară celei din prezent s-a mai înregistrat în 2013, când Rezerva Federală (Fed) a decis încheierea programului de relaxare cantitativă şi în 2015, când Fed a decis începerea ciclului de întărire a politicii monetare, respectiv creşterea dobânzilor la dolar.
„Nu mai putem lua de bune fluxurile de capital către ţările emergente. Înainte ştiam că ele vin automat. Era o alocare globală şi o bucăţică se ducea în pieţele emergente, undeva sub 20%. Acum nu mai vin deloc”, spune Bucşa.
„Ne apropiem de finalul ciclului economic. Ne apropiem şi de o schimbare a paradigmei de creştere. Nu se va mai baza pe exporturi, ci pe cererea internă. Atât timp cât nu avem capitaluri străine care să stimuleze cererea internă, am avea nevoie de două lucruri, politică fiscală şi investiţii. Din păcate, România nu are nici un, nici cealaltă„, sunt concluziile lui Dan Bucşa.
Urmărește-ne pe Google News
