Textul de mai jos e un fragment din analiza apărută în numărul 98 al publicației exclusiv print CRONICILE Curs de Guvernare, la secțiunea ”Cum ieșim din lumea a doua”.
Despre ce sunt CRONICILE – un LINK-AICI.
Sumarul numărului 98 al CRONICILOR (care merge în numărătoare inversă, de la 100 spre 001) – un LINK-AICI
(Redacția)
***
Economia globală se transformă într-un ritm accelerat datorită tehnologiei, iar sistemele de taxare încă nu reușesc să țină pasul cu această schimbare fără precendent și să avanseze un set de reguli care să răspundă adecvat acestor transformări.
*
Spre deosebire de economia tradițională, cea digitală e generată din miliarde de conexiuni online zilnice între oameni, întreprinderi, dispozitive, este caracterizată de o cantitate enormă de date și procese.
Coloana vertebrală a acesteia este hiperconectivitatea datorată în special internetului și tehnologiei mobile care subminează noțiunile convenționale privind structura întreprinderilor, a modului în care interacționează firmele și al celui în care consumatorii obțin servicii, informații sau bunuri.
Nou model de business – nou model de taxare. Cum aliniezi interesele a 150 de state
Modelele noi de afaceri includ comerțul electronic, aplicațiile, publicitatea online, cloud computing, platformele participative sau serviciile de plată electronice. Unele au modele corespondente în cele traditionale, însă activează la o scară mai mare și la distanțe mai lungi. Din această perspectivă, apar principalele provocări legate de taxare, care a fost până acum bazată în principal pe prezența și interacțiunea fizică între actorii economici.
Unele dintre aceste modele de afaceri pot facilita un număr mare de tranzacții între persoane din țări diferite, generând în mod similar valoare pentru afacere fără a crea niciun drept de impozitare pentru jurisdicția unde se află beneficiarul/utilizatorul. Această participare „de la distanță” în economiile naționale, realizată prin mijloace digitale, dar fără prezență fizică impozabilă, este adesea considerată cheia principală în dezbaterea despre taxarea economiei digitale.
(……………………………….)
OCDE, prin planul BEPS (Base Erosion and profit Shifting – împotriva erodării bazei impozabile și a mutării profiturilor), face eforturi să alinieze pozițiile a circa 150 de state. Pașii, însă, sunt mici, iar cei care se consideră afectați și-au pierdut răbdarea, astfel că au început să apară inițiative individuale sau regionale.
Complicatul caz al UE împotriva grupului GAFA
Cea mai preocupată de situație este, în acest moment, Uniunea Europeană, dar interesele statelor membre nu sunt identice, unele guverne nefiind dispuse să accepte taxa digitală pe cifra de afaceri propusă anul trecut.
La începutul lui aprilie 2019, în Consiliul miniștrilor de finanțe (Ecofin), Suedia, Finlanda, Irlanda și Danemarca au blocat inițiativa, spre dezamăgirea celor 10 state care susțineau puternic propunerile, printre care și România, dar și a comisarului european pentru Concurență, Margrethe Vestager.
În urma eșecului de etapă, aceasta a îndemnat din nou Europa să ia o decizie referitoare la taxa digitală dacă nu va exista suficient consens la nivel global. Vestager este arhicunoscută pentru acțiunile deschise împotriva grupului supranumit GAFA (Google, Amazon, Facebook, Apple), în urma cărora au fost date amenzi de sute de milioane de euro, care au trezit nemulțumirea autorităților SUA, inclusiv a președintelui Trump.
Vidul de reglementare. Cele două cauze majore care impun taxarea economiei digitale
Presiunea pentru a găsi o rezolvare cât mai rapidă vine din două direcții majore.
Prima: guvernele trebuie să taxeze noile activități, pe măsură ce schimbarea de paradigmă mută tot mai multe afaceri în zona digitală, pentru a nu pierde venituri bugetare, ca urmare a subțierii bazei impozabile.
A doua direcție este generată de apariția competiției neloiale sesizate de afacerile tradiționale care plătesc taxe mai mari comparativ cu afacerile din sfera digitala.
Marea majoritate a decidenților și a specialiștilor la nivel global cred că e nevoie de un consens internațional privind impozitarea economiei digitale, deoarece diferențele în abordare pot fi speculate ușor de companii în epoca în care informația circulă liber. Însă consensul se obține cu multe negocieri și cu mari întârzieri.
În acest timp, zona digitală rămâne într-un vid de reglementare care creează incertitudine pentru companii, și nu doar pentru cele multinaționale, ci și pentru mii de întreprinderi care efectuează comerț transfrontalier prin internet sau prin platforme ca e-Bay, Amazon sau Alibaba.
Prin urmare principala provocare în definirea noilor concepte privind impozitarea economiei digitale este aceea de a identifica cum și unde se creează valoarea adăugată pentru a fi taxată.
OECD și dilema fundamentală: Cine taxează? Cine taxează mai mult?
Țările și jurisdicțiile care participă la Cadrul Integrat al OECD / G20 privind BEPS vor o soluție globală privind impozitarea întreprinderilor multinaționale. Recent, discuțiile s-au concentrat pe doi piloni centrali.
Primul pilon vizează modul în care reglementările existente – care alocă dreptul de a impozita veniturile întreprinderilor multinaționale între jurisdicții, inclusiv normele tradiționale privind prețurile de transfer – ar putea fi modificate pentru a ține seama de schimbările aduse de digitalizarea economiei mondiale. Acest lucru va necesita o reexaminare a așa-numitelor reguli „nexus” – și anume modul în care se stabilește legătura dintre o afacere și o anumită jurisdicție – și regulile care stabilesc cât ar trebui să fie alocat din profit fiecărei jurisdicții.
Al doilea pilon vizează problemele nerezolvate de BEPS și va explora reguli menite să le ofere jurisdicțiilor un remediu în cazurile în care veniturile nu sunt supuse impozitării sau sunt foarte puțin taxate. Astfel, se doreste să se găsească o soluție pentru mutările de profituri datorate diferențelor semnificative ale ratelor de impozitare dintre jurisdicții, oferindu-le statelor de rezidență ale întreprinderilor dreptul de a impozita profiturile care sunt puțin sau deloc taxate în jurisdicțiile în care sunt obținute.
Comisiei Europenă știe ce vrea: ”prezența digitală semnificativă” și taxarea ei pe termen scurt și lung
În lipsa unui acord la nivel OCDE, Comisia a venit anul trecut cu două seturi de măsuri.
Primul set care conține măsuri provizorii a fost respins de Ecofin, așa cum menționam, în aprilie 2019.
Măsurile provizorii ar fi impus o taxă de 3% asupra veniturilor din servicii digitale și ar fi urmat să fie implementată de statele membre de la 1 ianuarie 2020, astfel:
- – taxa se datora în statul membru unde utilizatorii sunt localizați (dacă utilizatorii sunt în state membre diferite, baza fiscală s-ar fi distribuit pe baza unei chei de alocare)
- – pentru a fi subiect al taxei, societățile ar trebui să aibă venituri totale anuale globale de peste 750 milioane euro, la nivelul grupului multinațional de care aparține societatea, și venit anual din furnizarea de servicii digitale în UE de minim 50 milioane euro. Practic s-ar fi aplicat unui număr de 120-150 de companii, majoritatea din afara UE.
- – taxa s-ar fi aplicat doar la anumite servicii digitale: servicii de punere la dispoziție a spațiilor virtuale pentru publicitate, servicii privind punerea la dispoziție a unor ‘piețe’ digitale comune care facilitează tranzacțiile directe dintre utilizatori, servicii de vânzare a datelor utilizatorilor.
Al doilea set de măsuri vizează o soluție pe termen lung:
– se introduce noțiunea de prezență digitală semnificativă (e.g. website/aplicație mobilă care depășește într-un stat membru un venit anual de 7 mil euro sau 100 mii utilizatori sau 3 mii contracte încheiate online)
– o prezență digitală semnificativă va genera un sediu permanent (contribuabil) digital, care se va impozita ca un sediu permanent existent în actuala legislație.
Motivele pentru care măsurile provizorii nu au reunit consensul țin de faptul că în discuție este o taxă pe venit, deci care trebuie plătită chiar și atunci când compania produce pierderi; de faptul că taxa ar trebui plătită indiferent dacă întreprinderile au marje mari sau mici de profit; de riscul că ar putea apărea dublă impozitare.
Este de mentionat ca UE a introdus deja reguli specifice privind modul în care se aplică TVA la tranzacțiile desfășurate în spațiul digital.
(………………………………….)
Exemple de inițiativele naționale care nu mai așteaptă soluțiile globale
Unele țări UE consideră că soluțiile OCDE prin BEPS, convenite anterior, sunt suficiente pentru a răspunde provocărilor legate de digitalizare.
Alte țări doresc să pună accentul pe locul unde se creează valoare și să încerce să adapteze conceptele de creare a valorii la mediul digital.
(…………………………………..)
***
Textul integral poate fi citit în CRONICILE (exclusiv print), apărută sub schița din perspectivă istorică a momentului pe care-l trăim: ”Cum își petrece România ora ei astrală”.
Despre ce sunt CRONICILE – un LINK-AICI.
Sumarul numărului 98 al CRONICILOR (care merge în numărătoare inversă, de la 100 spre 001) – un LINK-AICI
***
Dan Bădin este Partener Coordonator servicii Fiscale şi Juridice la Deloitte
Un răspuns
Din pacate UE este doar o uniune vamala, asa ca nu ofera altceva decit indicatii si directive teoretice, deoarece solutiile sale punctuale nu sint insotite de modalitatile si tehnicile de implementare/realizare practica in Romania.
Indicatiile sint atit de numeroase, incit este imposibil de a fi cuprinse intr-un program de guvernare, ele trebuind sa fie „prelucrate” si „organizate” special, ca „proiect de tara” unitar si coerent, care poate fi apoi distribuit spre realizare institutiilor si organizatiilor din tara.
Faptul ca UE este doar o uniune vamala (nu economica), care nu construieste proiecte de dezvoltare (proiecte de tara) pentru Romania (sau alte tari) este dovedit de insasi caracterul birocratic de realizare a acestor indicatii – neexistind o institutie UE care sa elaboreze, coordoneze si sustina financiar realizarea lor.
In acelasi timp, digitalizarea comunicarii intra si interinstitutionale este o parte a dezvoltarii si reindustrializarii, ea nefiind realizabila singular, de dragul de a fi „digitalizati”.Ea este parte integranta a „proiectului de tara” care o propune, planifica si realizeaza (in paralel cu celelalte strategii nationale) pe baza viziunii, indicatiilor si sustinerii financiare asigurate de catre insasi cerintele si evolutia ascendenta a procesul de dezvoltare economica si industriala a tarii!