Sistemele de educație din UE se confruntă cu o serie de probleme structurale ce s-au reflectat în scăderea performanței elevilor de 15 ani la PISA 2022. Evaluarea a arătat un picaj fără precedent a performanțelor educaționale în mai multe domenii de învățare și materii-cheie, precum matematica și cititul.
Cea mai importantă și urgentă problemă structurală ce impactează performanțele din educație este deficitul de profesori calificați din învățământul preuniversitar.
Țara noastră se remarca, la toate nivelurile preuniversitarului, prin numărul mare de elevi ce-i revin unui profesor, precum și prin ponderea ridicată a profesorilor necalificați din rural și alte zone dezavantajate.
Consecințele deficitului de cadre didactice sunt grave – afectează performanțele de învățare ale elevilor – și există câteva cercetări ce au cuantificat, pe cazuri concrete, corelarea cu scorurile PISA mai scăzute la matematică, lectură și științe.
(Citește și: Alarmă în statele UE, dată de testele PISA: Problemele sunt sistemice, nu țin doar de criza Covid. Prăbușirea Finlandei și Germaniei)
Deficitul alunecă spre criză
Doar Cipru, Slovacia, Slovenia, Finlanda și Malta nu au raportat deficite de personal educațional, conform raportului „Education and Training Monitor 2023” al Comisiei Europene.
O analiză a Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene (JRC), arată că problema deficitului de cadre didactice se va agrava în anii următori, în toate țările.
În 2022, în Slovacia exista un deficit de de 1.300 de profesori, dar se estimează că această cifră va urca la 8.600 în 2025.
Suedia, una dintre cele mai afectate țări, estimează nevoia de profesori calificația la 153.000 de persoane.
Lipsa se va accentua diferit, în funcție de zone și de ciclurile de învățământ.
Astfel, Finalanda va avea nevoie de 8.300 de profesori, până în 2030, dintre care 4.000 vor trebui recrutați în învățământul preșcolar.
România a apelat la cadrele pensionate pentru a mai reduce deficitul
De asemenea, în Portugalia se anunță o criză de profesori în special în zonele metropolitane Lisabona și Porto. Luxemburgul are probleme din cauza numărului mare de suplinitori, dar și al profesorilor ce urmează să se pensioneze și pentru care se vor găsi greu înlocuitori.
În Germania, există mai deficite de profesori de matematică în unele regiuni, în Malta, ca și în România s-a apelat la cadre pensionate pentru a ocupa catedrele, în Irlanda există în mai multe școli posturi scoase în mod repetat la concurs, dar nu s-a prezentat niciun concurent, în România scade procentul cadrelor sub 30 de ani, iar Suedia are unul dintre cele mai ridicate ponderi ale profesorilor necalificați din învățământul obligatoriu.
Salariul – argumentul forte pentru atragerea cadrelor calificate; volumul de muncă – motivul ieșirii din sistem
Toate studiile realizate de OECD și instituțiile UE pe tema crizei de cadre didactice calificate arată o degradare a aprecierii pe care societatea o acordă acestor profesioniști.
Motivele sunt multiple, de la schimbarea condițiilor de muncă și relația tot mai complicată pe care profesorii o au cu elevii și părinții lor, până la acoperirea mediatică negativă (cazurile de profesori sau educatori agresivi etc.).
Doar 17,7% din cadrele didactice din UE declară că profesia lor este apreciată, conform „Education and Training Monitor 2023”, al Comisiei Europene, cu scoruri puternic mai scăzute în Franța (6,6%), Slovenia (5,6%) și Slovacia (4,5%).
În ceea ce privește importanța acestei profesii într-o societate, există un indicator clar – salariul acestor bugetari.
Raportul OECD Education at a Glance 2023 a comparat salariul mediu al cadrelor didactice (din gimnaziu) cu salariul mediu al tuturor absolvenților de studii terțiare și a constatat că veniturile profesorilor erau cu 10,5% mai mici, în 2022:
Raportarea ia în calcul toate câștigurile salariale, adică și bonusurile și primele acordate.
În Lituania, unde se observă cea mai bună salarizare, elevii de 15 ani nu s-au remarcat ca foarte performanți, dar sunt pe media scorurilor OECD. Țara se remarcă, însă, printr-una dintre cele mai mari rate de cuprindere în liceu, în rândul statelor OECD. România, cu rezultate foarte slabe la testele PISA, are și una dintre cele mai reduce rate de finalizare a învățământului obligatoriu, pe cohorte.
Media celor mai mari salarii din educație depășește 1.800 de euro în Lituania.
Salariile nu sunt panaceul universal pentru a redresa situația forței de muncă de muncă și a calității acesteia, iar studii recente arată că volumul de muncă și raportul dintre viața profesională și cea personală sunt motivele pentru care aproape trei sferturi dintre cadrele didactice din Marea Britanie și-ar fi dorit altă ocupație (studiu realizat anul trecut la University College London).
Într-un alt studiu, publicat în 2022, El Ghoulbzouri a constatat că motivele ce i-au determinat pe profesorii din învățământul primar din Țările de Jos să părăsească profesia erau, în ordine: volumul de muncă, salariul scăzut, condițiile de muncă precare și autonomia redusă în ceea ce privește curriculum-ul, și controlul asupra clasei lor.
Ponderea mare a profesorilor în vârstă va transforma deficitele de acum în situații de criză
Atractivitatea tot mai coborâtă a profesiei a dus la îmbătrânirea demografică a acestui corp profesional și riscă să creeze dezechilibre grave între numărul celor care ies la pensie și numărul celor care îi înlocuiesc.
România nu se află printre statele în situație gravă, având o pondere relativ rezonabilă a profesorilor peste 55 de ani – 20,8% din profesorii de liceu au cel puțin 55 de ani, mult sub media din UE, așa cum se poate observa în tabelul din stânga, realizat pe baza datelor Eurostat.
Țara noastră se remarca, la toate nivelurile preuniversitarului, prin numărul mare de elevi ce-i revin unui profesor, precum și prin ponderea ridicată a profesorilor necalificați din rural și alte zone dezavantajate.
O problemă majoră va deveni atragerea debutanților, dacă salariilor din domeniu nu vor crește.
Peste 60% dintre profesorii din sistemul preuniversitar românesc au vârste cuprinse între 35-54 de ani. Grupele de vârste de 40-44 de ani, respectiv 45-49 de ani au cele mai ridicate valori, mai mult de unu din trei profesori încadrându-se în aceste grupe. Cele mai reduse valori ale indicatorului se înregistrează la grupele de vârstă de peste 65 de ani și sub 25 de ani, conform datelor corespunzătoare anului 2023.
Doar 8% (393.428 de profesori) din totalul personalului didactic din UE din clasele 1 – 12 aveau mai puțin de 30 de ani, în 2021, anul cu cele mai recente date existente la Eurostat. În schimb, 2,1 milioane de profesori aveau 50 de ani sau mai mult, reprezentând 39% din cadrele didactice de la aceste niveluri.
Problemele cele mai grave se observă în Grecia (învățământ secundar) și Portugalia (învățământ primar și secundar), precum și în statele baltice (în special în învățământul secundar din Letonia și Lituania) și Ungaria.
Italia iese în evidență, proporția de profesori cu vârsta de peste 55 de ani depășind semnificativ proporția cadrelor didactice sub 30 de ani.
(Mărimea cercurilor ilustrează raportul dintre profesorii cu vârsta de peste 55 de ani și cei cu vârsta sub 30 de ani).
În general, provocarea reprezentată de îmbătrânirea profesorilor se agravează progresiv, de la învățământul primar la învățământul secundar inferior și secundar superior, arată Monitorul european al educației.
Dimensiunile crizei nu pot fi decât aproximate
JRC semnalează existența unei probleme de monitorizare și comparare, generată de faptul că statele folosesc metodologii diferite pentru calcularea deficitelor, unele cuprinzând doar locurile vacante, nu și pe cele ocupate cu cadre subcalificate.
Și celălalt indicator important prin care se măsoară deficitul de profesori – numărul de elevi ce revin unui profesor (nu din clasă) – este discutabil, pentru că el trebuie corelat cu numărul de ore pentru fiecare materie.
(Citiți și: ”Alarmă în statele UE, dată de testele PISA: Problemele sunt sistemice, nu țin doar de criza Covid. Prăbușirea Finlandei și Germaniei”)
****
Urmărește-ne pe Google News
