Forța economiilor europene după PIB în euro – România, pe locul 13. Cum a afectat pandemia statele UE

Economia României figurează pe locul 13 în UE şi reprezintă 1,6% din economia Uniunii, conform datelor publicate de Eurostat pentru anul 2020 privitor la PIB… Mai mult›
07.04.2021
Revoluția fiscală propusă de SUA privind impozitul minim global pe profiturile corporațiilor găsește susținere la FMI

Propunerea SUA pentru introducerea la nivel global a unui impozit minim pe profitul companiilor a găsit susținere la Fondul Monetar Internațional (FMI). Măsura este menită… Mai mult›
07.04.2021
Cum a modificat criza bugetul familial: studiu de caz – T4 din 2020

Veniturile totale unei gospodării în T4 2020 au ajuns la 4.999 lei (+7,7% față de aceeași perioadă din anul precedent), potrivit datelor publicate de INS.… Mai mult›
06.04.2021
3 luni de la debutul campaniilor de vaccinare: Țintele ratate de UE pe Trimestrul I

La trei luni de la debutul campaniilor de vaccinare împotriva coronavirus, doar cinci, respectiv 4, state membre au îndeplinit obiectivele de etapă al Comisiei Europene:… Mai mult›
06.04.2021
Cursul leului şi competitivitatea – câteva observaţii comparative cu monedele vecine
de Marin Pana 23.1.2018
Leul s-a devalorizat în raport cu euro în anul trecut cu mai puţin de două procente în raport cu euro, ca medie anuală, valoare similară cu cea consemnată de dolarul american şi cu mult mai mică decât cea a lirei sterline (aceasta din urmă afectată de anunţul părăsirii UE).
Spre deosebire de leu, forintul maghiar şi, mai ales, zlotul polonez s-au apreciat anul trecut în raport cu moneda unică europeană. Aparent, polonezii au avut o evoluţie net superioară, dar, dacă ne uităm mai atent la evoluţia din ultimii ani, nu este vorba decât despre o recuperare a devalorizării ceva mai mari din 2016 (peste patru procente faţă de doar un procent în cazul leului).
În treacăt fie spus, similitudinea între leu şi zlot ( ambele botezate cu new în coada acronimului şi cu paritate extrem de apropiată, care, din punct de vedere al preţurilor din magazine, face să ne simţim în Polonia ca acasă) a fost cu totul remarcabilă în 2014 – 2015, cu stabilitatea aproape perfectă a mediei anuale a cursului faţă de euro.
Dacă ne uităm la creşterile şi descreşterile dolarului şi lirei sterline, se poate observa o stabilitate cu mult mai mare a cursului de schimb în ţările central-europene ( unde geografic ne încadrăm mai bine decât în Balcani) cu regim de curs flotant decât în marile economii occidentale, mai puţin dependente de asemenea fluctuaţii. Unde populaţia nici nu bagă de seamă variaţii de curs minore, de ordinul a unu-două procente, pe care le consideră fireşti.
Cu alte cuvinte, din perspectiva practicii internaţionale, nu s-a întâmplat nimic deosebit şi, deocamdată, nu există motive de îngrijorare. Deşi ecartul e ceva mai mare, nu apare nici o deosebire evidentă faţă de cei trei ani anteriori, dacă se face diferenţa de curs între media anuală şi valorile la final de an, sistematic mai crescute din motive sezoniere.
Competitivitatea României și rata reală de schimb efectivă
Hai să vedem acum în ce măsură evoluţia cursului de schimb a afectat sau nu competitivitatea internaţională prin costuri sau preţuria României, relativ la principalii rivali pe pieţele internaţionale.
Aceasta se face tehnic prin aşa-numita rată reală de schimb efectivă (în lb. engleză „real effective exchange rate”, abreviat REER).
Indicatorul calculat după regulile armonizate internaţional faţă de 42 de ţări (28 membre UE + 14 ţări industrializate, de la SUA şi Japonia până la China, Rusia şi Turcia), cu ponderi duble pentru export ( entru a reflecta corect ansamblul şi nu a nu acorda o atenţie prea mare competiţiei de pe piaţa internă), arată o pierdere nesemnificativă de competitivitate pentru România anul trecut, potrivit celor mai recente date prelucrate şi publicate de Eurostat.
Interpretarea tehnică este o deteriorare a competitivităţii odată cu creşterea indicatorului şi invers, valoarea de 100 fiind fixată pentru anul 2010. Aprecierea relativă a monedei unice a afectat destul de evident competitivitatea ţărilor din Eurozonă şi ceva mai mult valoarea consemnată per total UE.
Modificarea acesteia din urmă a fost similară cu cea a Poloniei (care a avut şi cea mai mare apreciere a cursului faţă de euro), mai mare decât cea a Ungariei (al cărei forint s-a apreciat de trei ori mai puţin decât zlotul şi cu mult mai mare decât a României, care a mers pe varianta de depreciere acceptabilă dar şi-a păstrat competitivitatea.
Desigur, poate nu este cea mai bună variantă de păstrare a competitivităţii şi am avea variantele sustenabile, ceva mai eficiente pe termen mediu şi lung, de investiţii în retehnologizare, îmbunătăţirea mediului de afaceri sau extinderea infrastructurii. Dar, până una alta, echilibrele sunt o provocare zilnică şi sunt păstrate cu mijloacele pe care le avem.
Din păcate, pe canalul mărfurilor aduse din import, cu atât mai dezirabile ca raport calitate-preţ cu cât cursul de schimb euro-leu este mai scăzut, şi al veniturilor crescute în ritm dublu faţă de avansul PIB, apare riscul de inflamare a indicelui general de preţuri.
Ceea ce face dificil reglajul pe politica monetară şi ne trimite înapoi la fundamentele economice ale cumpătării în creşterea salariilor şi pensiilor, pentru a nu afecta competitivitatea şi a nu slăbi moneda naţională.