Luni, 23 iulie, euro trece la cursul BNR peste 4,6 lei, depășind nu doar maximum-ul istoric, ci și pragul psihologic al schimbării de cifră.
De la începutul acestui an, leul a pierdut 19% din valoare față de forintul unguresc, 14% față de zlotul polonez și 8% față de coroana cehă. Aproape toată atenția s-a îndreptat spre instabilitatea politică, factor important, dar nu și singurul care a determinat această evoluție. O privire asupra schimburilor comerciale cu cele trei colege de flotare controlată a monedei naționale care sunt pe cale să adere la zona Euro arată o competitivitate diminuată a României în raport cu Ungaria, Polonia și Cehia.
Potrivit datelor definitive comunicate de Institutul Național de Statistică, deficitul comercial cumulat numai față de aceste trei țări a însumat aproape un miliard de euro și a însemnat peste jumătate din deficitul comercial total. Pe trei paliere valorice ( schimburile cu Polonia s-au situat cam la jumătate din cele cu Ungaria și schimburile cu Cehia cam la o treime din cele cu Ungaria), gradul de acoperire al importurilor cu exporturile efectuate a depășit cu greu 50%. Cifrele arată un dezechilibru evident pe relațiile menționate, care pornește de la o competitivitate relativă mult mai scăzută a mărfurilor românești
Teoria spune dezechilibrul din schimburile externe se poate atenua prin devalorizarea monedei țării mai puțin competitive. Ori, cursul mediu la care au fost centralizate și prelucrate aceste date este 4,35 lei/euro, comparativ cu 4,60 lei/euro în prezent. Rămâne ca datele ce se vor publica peste trei luni să arate dacă situația se poate îmbunătăți prin devalorizarea leului sau nu.
Cert este că Ungaria a reușit să se intercaleze pe locul al treilea în topul țărilor din care importăm diverse mărfuri, după Germania și Italia dar mult înaintea Franței și cu pretenții la locul al doilea. Mai mult, vecina de la vest ocupă în mod surprinzător primul loc la deficitul comercial creeat României, soldul negativ fiind peste cel pe relațiile inerent dezechilibrate din motive energetice cu Kazahstan (importuri de 545 milioane euro și exporturi neglijabile) și Rusia (importuri de 576,1 milioane euro șa exporturi de 231,2 milioane euro).
Tot o surpriză de proporții oferă și soldurile cu marile puteri economice din Uniunea Europeană, +31,9 milioane euro cu Germania, +25,2 milioane euro cu Italia, -30,4 milioane euro cu Franța și +75,1 milioane euro cu Marea Britanie. Echilibrate și foarte ușor excedentare pe ansamblu, ele arată că deficitul de competitivitate la actualul nivel de curs nu este atât în raport cu Occidentul sau cu zona euro ci cu Europa Centrală.
Aceleași trei state cu monede naționale în regim similar cu al leului concurează cu noi și pentru atragerea de investiții străine și ne iau fața în raport cu capitalurile străine care privesc comparativ posibilitățile ( câte mai sunt) de implantare în zonă. După cum și deciziile de optimizare a activității economice în condițiile dificile de pe piața europeană sunt luate și prin raportare la variantele similare de regim valutar.
Una peste alta, o bună parte din mărfurile realizate la unguri, polonezi și cehi au un raport calitate/preț evident mai avantajos pentru consumatorul român decât cele autohtone și grevează asupra dezvoltării producției autohtone. De aceea, cel puțin o parte din devalorizarea leului poate fi pusă și pe seama productivității relative deficitare în raport cu state față de care nu putem ridica bariere în calea liberului schimb.
