Ţările UE au un protocol privind schimbul de informaţii “secrete”, dar motivele pentru care unele date sunt clasificate drept secrete nu sunt sunt întotdeauna clare, aşa că numărul documentelor cu adevărat trecute sub tăcere la Bruxelles este destul de mic, relatează EUOBserver.
Consiliul UE, în care statele membre se întâlnesc să discute despre absolut orice problemă – de la criza din zona euro la embargoul impus petrolului iranian, are cinci nivele de securitate: limitat UE, restricţionat UE, confidenţial UE, secret UE şi strict secret UE.
Limitat se referă la documentele interne de zi cu zi, care sunt publicate, de obicei, mai târziu. Exemple ar fi: o declaraţie a şefului Consiliului, Herman Van Rompuy, înainte ca acesta să o facă, un proiect al concluziilor unui summit al UE sau un proiect privind politicile europene, înainte ca miniştrii să-l adopte. Orice oficial sua diplomat poate să-l citească, să-l trimită într-un email sau să-l printeze, să-l ia acasă şi de obicei îl dau şi presei.
Nu înseamnă că dezvăluirea acestor documnete nu are nicio consecinţă negativă, pentru că orice dezvăluire în avans a unui acord UE asupra supervizării bancare, de exemplu, poate afecta pieţele sau poate aduce acţiuni de lobby care să-i dăuneze. În acelaşi timp, diplomaţii non-UE care ajung la actele interne ale UE folosesc etichetarea Consiliului pentru a vedea dacă documentele sunt autentice.
Linia roşie, care nu poate fi trecută, este nivelul “restricţionat” – dacă există dezvăluiri în presă din aceste documente, poţi să-ţi pierzi locul de muncă. “Eu n-aş trece niciodată acea linie roşie. Nici măcar nu m-aş gândi să fac asta. Trebuie declasificate în mod corect, conform procedurilor”, spune o sursă din interiorul instituţiilor europene.
Consiliul a anunţat, în martie, ce înseamnă cele mai importante etichetări şi cum să fie protejate hârtiile secrete şi a dat câteva detalii înr-un memo transmis în luna mai.
Documentele “restricţionate” ar putea fi “dezavantajoase pentru interesele Uniunii Europene”, dacă sunt publicate, ar putea avea efecte adverse asupra relaţiilor diplomatice, ar purea supăra anumite persoane sau ar facilita infracţionalitatea şi câştigul incorect.
Informaţiile “confidenţiale” ar putea “dăuna intereselor esenţiale ale UE”, ar putea aduce proteste oficiale sau alte sancţiuni de către ţările non-UE şi ar putea afecta “securitatea sau operaţiunile serviciilor secrete, subminând viabilitatea financiară a unor organizaţii majore”.
Datele “secrete” pot “afecta serios anumite interese”. Ar putea conduce la tensiuni internaţionale sau ar pune în pericol viaţa unor persoane sau ordine publică. Şi, în fine, informaţiile “strict secrete” ar putea cauza “prejudicii grave” funcţionării normale a UE, dezvăluirile ar putea duce la pierderea unor vieţi omeneşti, ar ameninţa stabilitatea internă sau ar cauza “pagube grave pe termen lung economiei UE”.
Documentele “restricţionate” ar trebui să fie trimise într-un sistem criptat numit Cortesy, care este luat de pe internet. Iar dacă cineva vrea să consulte date “confidenţiale”, “secrete” sau “strict secrete” trebuie să aibă permisiunea serviciilor de informaţii din propria ţară.
