duminică

26 iunie, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

20 mai, 2020

Răspunsul fiscal la căderea economică provocată de coronavirus diferă foarte mult în interiorul Uniunii Europene, lucru care începe să provoacă îngrijorări la Bruxelles.

Datele confirmă că Germania e principal beneficiar al derogărilor oferite de Comisie de la Pactul de Stabilitate, dar mai arată că la ”bătaie” cu Germania este și statul pe care toți europenii îi compătimesc pentru loviturile încasate în pandemie: Italia.

Italia și Germania, aflate aproape pe picior de egalitate când vine vorba de utilizarea derogărilor sunt însă departe una de alta când vine vorba de guvernare responsabilă.


Diferitele restricții adoptate la nivel de stat ca răspuns la pandemia coronavirus au condus la oprirea unor întregi sectoare economice și au afectat puternic activitatea altor sectoare.
Inevitabil, în ”războiul” împotriva coronavirus s-au pierdut locuri de muncă și au apărut falimente. De aici și până la apariția tensiunilor economice și sociale majore nu-i decât un pas.

Singura reacție rapidă la îndemână

Comisia Europeană a anticipat problema și a decis, în premieră, la primele semne ale crizei Covid, să suspende normele europene privind ajutoarele de stat și normele fiscale. Chiar dacă pare extremă, decizia a fost, de fapt, singura soluție rapidă aflată la îndemâna UE.

(Citiți și: ”Comisia Europeană a relaxat, temporar, normele privind ajutoarele de stat. Tipuri de ajutoare permise și condiții de finanțare”)

În actuala sa formă de organizare și cu actualul mecanism de adoptare al deciziilor, UE nu se poate salva  ca întreg din fața unui pericol iminent decât în măsura în care fiecare dintre cei 27 membri se salvează individual. În actuala sa formă de organizare și cu actualul mecanism de adoptare al deciziilor, solidaritatea UE se poate manifesta concret doar după un interval mediu de timp.

Exemplu elocvent: Comisia anunța pe 2 aprilie lansarea unui fond de 100 miliarde euro (SURE), care urma să sprijine statele membre să păstreze veniturile angajaților, contribuind astfel la menținerea în viață a întreprinderilor. Instrumentul a fost aprobat pe 19 mai, în Consiliul de miniștri al UE, adică după 48 de zile. Statele membre urmează să depună aplicații, Comisia să le aprobe și ulterior să deblocheze banii. Minim alte 35-45 de zile…

Cine a profitat din plin


Având libertatea de a acționa pe cont propriu, guvernele din întreaga Uniune Europeană au început rapid să anunțe și să pună în aplicare diverse măsuri fiscale, în încercarea de a ajuta populația și mediul de afaceri.

Think-tank-ul Bruegel a sumarizat și comparat amploarea răspunsurilor fiscale aplicate de o serie de state membre și de Marea Britanie și Statele Unite. Au fost luate în calcul numai măsurile implementate, nu toate cele anunțate dar neaplicate încă.

Datele arată amploarea măsurilor, fără să țină cont cum vor afecta acestea balanțele bugetare, care se vor deteriora oricum din cauza scăderii economiilor, situație ce va conduce la diminiarea veniturilor și la creșterea cheltuielilor sociale. Tabelul arată în felul următor:

Ansamblul măsurilor naționale este grupat pe 3 categorii:

1. Impuls fiscal imediat. Cheltuieli guvernamentale suplimentare (de tipul banilor alocați pentru achiziția de resurse medicale, menținerea angajărilor, finanțarea IMM sau investiții publice speciale) și amânarea încasării unor venituri (anularea temporară a anumitor taxe sau contribuții sociale). Acest tip de măsuri produc efect imediat asupra balanței bugetare, fără posibilitatea de a fi recuperate direct costurile.

2. Amânări. O serie de guverne au decis amânarea încasării la bugetul de stat a unor plăți, inclusiv taxe sau contribuții sociale, acestea urmând, în teorie, să fie încasate la final de criză. Acest tip de măsuri îmbunătățesc pozițiile de lichiditate ale persoanelor fizice și ale companiilor, dar nu anulează obligațiile. În consecință, măsurile deteriorează pe moment balanța bugetară, care însă va fi îmbunătățită ulterior. O serie de guverne au impus și amânarea plății ratelor la credite sau plata utilităților, măsură care, de asemenea, contribuie la îmbunătățirea pozițiilor de lichiditate a celor afectați și nu afectează în principiu bilanțul anual al companiilor.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

3. Alte lichidități / garanții de stat. Acest tip de măsuri includ garanțiile pentru export, credite pentru capital de lucru, linii de creditare oferite de băncile naționale de dezvoltare. Unele dintre aceste măsuri îmbunătățesc poziția de lichiditate a sectorului privat, dar, spre deosebire de amânările la plată, care sunt automate și se aplică în general grupurilor țintă, liniile de credit necesită voința și acțiunea directă a companiilor afectate. Liniile de credit și garanțiile nu afectează balanța bugetară în anul în curs, dar generează riscuri pe măsură ce se transformă în cheltuieli reale, fie în 2020, fie mai târziu.

Capacitatea statelor de a-și susține proprii cetățeni și propria economie este ilustrată de amploarea primelor două tipuri de măsuri – răspunsul fiscal imediat și amânări. Aici, Germania conduce de departe în clasament.

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Consumatorii români aveau, la nivelul anului 2021, o paritate a puterii de cumpărare de 55,5% din media europeană, procent identic cu cel din 2020, cel mai redus de...

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: