Criza forței de muncă: România își dublează ”importul” de muncitori din Asia

2017 a fost primul an când s-a depășit cota de muncitori străini (din state terțe) stabilită inițial – în loc de 3.000 de lucrători permanenți, la cât s-a estimat inițial cererea angajorilor, au fost angajate 3.211 persoane. Semn că deficitul de personal s-a accentuat atât de mult, încât firmele sunt nevoite să importe forță de muncă pentru a-și putea continua dezvoltarea.

Contingentul de lucrători nou admisi pentru anul 2018 a fost stabilit la 7000.

Depășirea plafonului acordat la începutul anului 2017 a fost determinată și de faptul că fostul premier Sorin Grindeanu și ministrul Muncii, Lia Olguța Vasilescu, au apreciat eronat evoluția de pe piața muncii – după ce în cei trei ani anterior a fost aprobat un contingent anual de 3.500 de lucrători permanenți, ei au redus cota de 3.500 la 3.000.

În pofida faptului că oamenii de afaceri invocă un deficit de sute de mii de muncitori calificați, abia în 2017 s-a depășit pragul de 3.000 de angajați aduși din state terțe:

După creșterea semnificativă (cu aproximativ 30%) a acestor cereri, Guvernul a stabilit pentru anul 2018, un contingent total de 7.000 de lucratori străini nou-admişi pe piaţa forţei de muncă din România, cu 1.500 mai mulți decât în 2017:

• lucrători permanenți – la 4.000, în loc de 3.000
• lucrători detașați – 1.200, în loc de 700 la 1.200
• persoane transferate în cadrul aceleiași companii – 700
• lucrători înalt calificați – 500
• lucrători sezonieri – 400
• lucrători stagiari – 100
• lucrători transfrontalieri – 100.

Cei mai mulți, acum – sudorii. În 2015 au predominat guvernantele, în 2013 – fotbaliștii

Principalele funcţii, conform clasificării ocupaţiilor în România

2017:

• sudor – 253
• lăcătuş construcţii metalice şi navale – 252
• dulgher restaurator – 167.

2016:

• sudor – 136
• guvernantă – 127
• croitor-confecţioner îmbrăcăminte – 120.

2015:

• guvernantă – 151
• comisioner – 83.

2014:

• sudor – 183
• calculator preț cost – 149.

2013:

• fotbalist profesionist – 172
• guvernantă – 113.

Principala țară de origine în 2017 – Vietnamul

Din punct de vedere al țării de origine, anul trecut s-au detașat vietnamezii, spre deosebire de anii anteriori, când pe rpimele locuri s-au aflat chinezii și turcii.

Principalele funcții pentru cetăţenii vietnamezi: lăcătuş construcţii metalice şi navale.

De exemplu, conducerea şantierului naval Vard Tulcea SA, cel mai mare angajator privat din judeţ, a angajat anul trecut 190 de persoane, din care aproape 73% provin din spaţiul extracomunitar.

Acum, firma are aproape 3.000 de angajați, din care 140 sunt vietnamezi, și inteționează majorarea personalului până la 3.300 de persoane.

Vor continua să importe lucrători din Asia, deoarece au comenzi ce le asigură producția până în 2021.

În 2016, când cele mai multe avize de muncă au fost emise pentru cetățeni chinezi (501 persoane), majoritatea acestora ocupau funcția de proiectant inginer de sisteme şi calculatoare.

Forța de muncă din state terțe, prea scumpă, până acum

Criza de personal riscă să devină o frână pentru creșterea economică, fenomenul lipsei de forță de muncă afectând deja numeroase companii care și-ar fi dorit să-și extindă activitatea.

„Dacă nu alimentăm cu forță de muncă firmele, acestea își vor încetini activitatea și acest lucru se resimte deja. Există foarte multe companii care au renunțat la planurile de dezvoltare”, a explicat pentru cursdeguvernare.ro Florin Godean (foto), country manager, Adecco România.

Potrivit acestuia, aducerea cuiva din afară costă între 7.000 și 10.000 de lei, sumă pe care nu și-o permite orice firmă.

Conform legii, cetăţenii statelor extracomunitare pot fi angajați pentru sume cel puțin la nivelul salariului mediu brut pe economie.

Câștigul salarial mediu brut pe economie a crescut cu 0,5% în septembrie față de luna anterioară, până la 3.305 lei, iar valoarea netă s-a situat la 2.376 de lei (aproximativ 516 euro), conform INS.

Câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2017 a fost de 3.131 lei.

Potrivit dispozițiilor art. 56 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, în cazul lucrătorilor înalt calificaţi, salariul trebuie să fie la nivelul de cel puţin 4 ori câştigul salarial mediu brut.

Deficitul oficial și cel real

Continuarea plecărilor la muncă în străinătate a crescut an de an problema de pe piața muncii și este de prevăzut că în condițiile șomajului în continuă scădere deficitul se va accentua.

Numărul locurilor de muncă vacante (scoase pe piață) în al treilea trimestru din 2017 a fost de 58.900 persoane, potrivit INS, cu 4.000 mai puține decât în aceeași perioadă din 2016.

De asemenea, șomajul s-a redus și el, în noiembrie fiind contabilizate, tot de către INS, 443.000 de persoane între 15 și 74 de ani aflate într-o astfel de situație:

La agențiile județene de ocupare a forței de muncă nu erau înregistrate însă decât 15.239 locuri de muncă, la 29 decembrie 2017.

Locuri ce sunt scoase în mod repetat, întrucât majoritate sunt oferte pentru necalificați sau slab calificați plătiți la nivelul salariului minim pe economie, precum:

• agent de securitate (1.056)
• lucrător comercial (891)
• vânzator (732)
• muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor (708)
• muncitor necalificat în industria confecţiilor (673)
• manipulant mărfuri (528)

Patronatele susțin că deficitul este, în realitate, de sute de mii de angajați. Este greu de estimat, mai ales în domenii precum construcțiile, care depinde puternic de investițiile statului.

„În acest moment, avem circa 350.000 de angajați în construcții, poate mai mulți 370.000-380.000. În realitate, o mare parte din ei nu sunt calificați. Necesarul pentru a finaliza proiectele licitate (de infrastructură — n.r.) va fi de peste 600.000 de lucrători. Nu știu de unde vor apărea aceștia”, declara anul trecut omul de afaceri Cristian Erbașu.

El acuză statul că stoparea investițiilor în ultimii ani a făcut ca angajații din acest sector să plece spre zona imobiliare, astfel încât atunci când vor exista bani pentru marile proiecte de infrastructură nu vor mai fi oameni calificați disponibili.

Dovada că s-a depășit, de fapt, această etapă, este că marii dezvoltatori imobiliari nu mai găsesc nici ei forță de muncă și sunt nevoiți să aducă muncitori din Vietnam și alte state asiatice, dar nu din China, pentru că lucrătorii chinezi au devenit deja prea scumpi pentru România, după ce salariile din țara lor au crescut mult mai accelerat decât cele din țara noastră.

Industriile cele mai afectate

Două dintre cele mai afectate industrii sunt construcțiile navale și HORECA, dar cauzele sunt extrem de diferite.

În ceea ce privește sudorii, atât de necesari constructorilor de nave, aceștia sunt foarte bine plătiți, dar au plecat demult din România și alții nu au mai fost formați de sistemul românesc de educație.

„După industria navală, care este extrem de nișată, urmează industria HORECA, unde este o problemă, pentru că majoritatea companiilor sunt deținute de români și, chiar dacă s-au dezvoltat foarte frumos în ultima perioadă, au particularitățile lor. Au pierdut personal, pe de o parte, și capitalul de încredere, pe de altă parte, ceea ce este foarte grav”, explică Florin Godean.

Therme, City Grill sunt doar câteva dintre firmele care nu au mai găsit forța de muncă necesară (calificată) și au decis să se descurce pe cont propriu: să-și formeze cu cheltuieli proprii personalul, să-i asigure trainguri și facilități de dezvoltare personală, să obțină acreditări guvernamentale pentru aceste aspecte – dar chiar și așa au fost nevoite, în anumite momente, să apeleze la ”importuri”, chiar din Asia, inclusiv din Nepal.

Statul a aruncat totul în sarcina angajatorului

„Ce se întâmplă acum este rezultatul a 27 de ani de incompetență. Acum trebuie să discutăm și să vedem unde se mai poate cârpi.

Cauzele sunt multe. În primul rând, sistemul educațional, care este un dezastru național și nu a produs nimic în ultima vreme.

Prin urmare, vorbim despre persoane care nu sunt competente sau care n-au niciun fel de calificare și cărora trebuie să le creștem salariile ca să fim competitivi.

Statul a aruncat totul în sarcina angajatorului, inclusiv rolul de formator profesional, deși încasează taxe de la acel angajator”, mai spune Florin Godean.

„Și, din nou spun, nu este problema de nivel salarial, ci de calificare. Penrtu că, dacă am avea persoane foarte bine educate și foarte bine calificate, angajatorii ar fi pregătiți să plătească sumele necesare”, adaugă reprezentantul Adecco în România.

Ce se mai poate face, ce fac alții

„Deja am pierdut trenul. Nu s-au făcut niște lucruri la timp, toată lumea se ceartă pe lucruri care trebuiau făcute demult și care pe niște probleme care trebuiau rezolvate de mult timp și vedem cu stupoare că, în continuare, nu găsim o gândire strategică la nivel de guvernanți, ci doar niște acțiuni de marketing și cam atât”, spune Godean.

Cu toate acestea, România, cu un șomaj de 4,9%, încă nu se află în situația Cehiei, unde criza de personal este și mai mare, la un șomaj de doar 2,5% în noiembrie 2017. Însă Cehia a ajuns o țară atractivă și pentru lucrătorii din statele membre mai sărace, români și bulgari.

Polonia este altă țară cu o problemă de acest gen, pe care a rezolvat-o parțial aducând ucraineni – potrivit estimărilor, aproximativ un milion de ucraneniau fost importați în ultimii ani, cei mai mulți sosiți după începerea conflictelor din regiunile separatiste, în 2014.

În orașul Kalisz, de exmplu, în 2013 erau doar 527 de muncitori temporari, iar în 2017 numărul urcase la aproape 11.000.

Nu numai că și-a rezolvat problema deficitului, dar Varșovia s-a folosit de ei și ca scuză pentru a refuza preluarea imigranților din Orientul Mijlociu și Africa. Ucrainenii nu sunt însă refugiați, dovadă că numai câteva sute au cerut în fiecare an statutul de refugiat.

Polonezii se tem însă că ucrainenii vor fi tentați să emigreze mai departe, spre vestul UE, după ce aceștia au primit dreptul să călătorească în Uniune fără viză, timp de 90 zile.

De aceea, Polonia se îndreaptă tot spre țările asiatice – Nepal, India și Bangladesh – dar pentru a aduce în special forță de muncă necalificată, în industria pescuitului și sectoare precum cel al cărnii sau fructelor.

În prima jumătate a anului trecut s-a ajuns la recordul de 4.342 de astfel de cereri de permise de muncă, cu 340 mai multe decât totalul din 2016.

Pentru România, Florin Godean vede o singură soluție:

„Să atragem muncitorilor din afară, să aducem de acolo oameni calificați, formați, chiar dacă sunt costuri suplimentare.

4.000 de oameni (cota de lucrători permanenți aprobată pentru 2018 – n. red.) înseamnă nimic la nevoile înregistrate de firme. Nu vorbim întârzierile de dezvoltare, de acele planuri care nu s-au mai pus în aplicare pentru că nu există forță de muncă.

Trebuie să devenim atractivi pentru specialiștii din afara Europei care vor să lucreze în Europa.”