vineri

2 decembrie, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

2 iunie, 2021

Când, acum vreo 3-4 ani, cineva care încercase să se angajeze la Spitalul Floreasca pe post de asistent medical se plângea că i se ceruseră 3000 de euro mită (un mic noroc: mercurialul locului era, la acea dată, de 5000 – iar acest mic favor îi fusese făcut cunoscut pretendentului) – m-am gândit că nu are cum să fie ”un fenomen de piață”:

nu exista manager de spital sau oficial din Sănătate care să nu se plângă de criza de personal, în condițiile hemoragiei de asistenți medicali în sistemele de sănătate ale altora. Or, piața – fie ea și cea a mitei – e dată de excedent de personal, nu de penurie: în criză de forță de muncă angajezi și ”pe gratis”, nu-i așa?

Iată însă că pandemia – cu toată criza de personal în care a aruncat sistemul de Sănătate – n-a reușit să stricea piața:


într-un oraș reședință de județ – adică nu mai e în Capitală – unui asistent medical i se cere – pentru a intra într-un concurs în care i se garantează dinainte postul – o sumă între 8 și 10.000 de euro!

Adică la Bucuresti 3-5000, iar în provincie 8-10.000?
Mi se explică faptul că în provincie ecuația ia în calcul termeni noi, care nu mai sunt valabili la București: într-un oraș de provincie, job-urile sunt puține, iar un salariu la stat, obținut pe viață, e o adevărată investiție. Oricât de mare ar fi nevoia de angajați, nimic nu se dă pe degeaba.

În plus, față de acum 2-3 ani, acum avem lege care deblochează posturile din Sănătate (Legea 55/2020), la care se adaugă modificările (din februarie 2021)  la OUG 183/ 2020, care dă liber la ”concursuri”.
Iar concursuri înseamnă  – după cum aflu de la spitalul de provincie la care fac vorbire – așa:  discuția are loc cu telefonul viitorului angajat lăsat pe hol, astfel încât să decidă, fără niciun fel de alte tentații justițiare, dacă ”concurează” sau nu, cu 8-10.000 de euro.

Marea problemă în Sănătate e, însă, că pe lângă politizarea brutală a managementului și achizițiilor, problema deficitului de personal este perpetuată la nivelul fiecărui spital în parte – căci oamenii sunt aleși/angajați cu țârâita – și numai pe măsură ce apar inși care au de unde să ”investească” într-un job în sănătatea publică: în funcție de asta se și ocupă posturile vacante.


Există, însă, și o parte bună în Sănătate: tocmai avem o nouă clasă politică după PSD, iar un lider local puternic – cum e, să luăm la întâmplare, dl. Marcel Vela – nu va tolera sub niciun chip astfel de practici în parohia luată în concesiune politică și, ca un liberal verde ce se află, va reuși să coboare meritocrația din pod.
Partea bună are, însă, și o parte rea: cei șantajați sau cărora li se cere mită pentru a se debloca un post nu au curajul să facă denunțuri: într-un oraș de provincie – acolo unde toată lumea știe pe toată lumea – poți fi spulberat de către administrația transpartinică ce-și împarte sinecurile și posturile serioase, cu tot cu familie, cunoștințe și alte planuri pe care, ca om, ți le făcusei în orașul în care-ți cresti copiii.

Dar nu e vorba doar de Sănătate: la cât de mari au ajuns salariile în domeniul public față de cel privat, nu e instituție care să nu fie luată cu asalt de personalul care ”investește” într-un job de-o viață: cu salarii garantate – care cresc până și în crize – cu vouchere, prime, salarii suplimentare, bașca ce mai pică pentru recuperarea investiției. Iar acum cu deblocările de posturi (desigur, ”în limita bugetului instituției”) se poate, în sfârșit, guverna: perioada de acomodare a trecut.

Astfel că, atunci când auziți la televizor tânguirile managerilor publici că avem ”o acută lipsă de personal” – mai gândiți-vă: există și locuri unde românul n-are de unde scoate 10.000 de euro ca să umple un loc vacant.

În rest, e bun, e bine: toată lumea iubitoare de reformă a sistemelor publice așteaptă banii ”de reformă” din PNRR.

***

 

Articole recomandate:
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

2 răspunsuri

  1. D-le Grosu,
    Ca sa avanseze capitalist, Romania are nevoie de milionari, care sa preseze in acest sens!
    DACA industrial Romania este incapabila sa-i produca in serie, iata ca ADMINISTRATIA publica de orice fel cauta sa sprijine acest proces, in care virfurile, „gulerele albe” din administratie sa devina – de ce nu – milionari!Calea curata pe acest drum este MITA!Daca in domeniul privat afaceristii sint vinati pentru orice, cum sa existe acest lucru si in domeniul administrativ-bugetar?Cum sa urmareasaca SRI sau altii modul de „vinzare” a locurilor de munca bugetare, daca clasa politica nu isi asuma o decizie in acest sens? (Cum ar fi ca insasi clasa politica sa dea o lege de urmarire si descoperirea a oricarui demers cu iz penat, daca din asta se hraneste?)
    Asa ca toata lumea STIE ca locurile de munca bugetare sint contracost in MITA, dar politici se feresc ca de foc sa discute o masura draconica de urmarire si stirpire macar a mitei medii si mici, deoarece cea mare este sofisticata si imposibil de descoperit si pedepsit!

  2. Domnule Grosu ,

    MITA este unsoarea ( vaselina ) birocratiei. Fara MITA totul s-ar bloca ! Ea nu se manifesta doar in sectorul sanitar , ci peste tot. Acolo unde este interfata solicitant – decident ea ( MITA ) deblocheaza rezolvarea. In actuala structura birocratica , dupa parerea mea , nu exista solutie.MITA va fi ceruta sau oferita !
    Poate prin eliminarea ( sau micsorarea interfetei solicitant – decident ) acest fenomen sa fie redus.

    P.S. De doua zile am semnalat greseala din titlul analizei domnului profesor Miclea. Nu a fost facuta corectura necesara.
    Ziarul dvs. nu are postul de ” cap limpede ” ?

    In rest ,numai de bine.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

2 răspunsuri

  1. D-le Grosu,
    Ca sa avanseze capitalist, Romania are nevoie de milionari, care sa preseze in acest sens!
    DACA industrial Romania este incapabila sa-i produca in serie, iata ca ADMINISTRATIA publica de orice fel cauta sa sprijine acest proces, in care virfurile, „gulerele albe” din administratie sa devina – de ce nu – milionari!Calea curata pe acest drum este MITA!Daca in domeniul privat afaceristii sint vinati pentru orice, cum sa existe acest lucru si in domeniul administrativ-bugetar?Cum sa urmareasaca SRI sau altii modul de „vinzare” a locurilor de munca bugetare, daca clasa politica nu isi asuma o decizie in acest sens? (Cum ar fi ca insasi clasa politica sa dea o lege de urmarire si descoperirea a oricarui demers cu iz penat, daca din asta se hraneste?)
    Asa ca toata lumea STIE ca locurile de munca bugetare sint contracost in MITA, dar politici se feresc ca de foc sa discute o masura draconica de urmarire si stirpire macar a mitei medii si mici, deoarece cea mare este sofisticata si imposibil de descoperit si pedepsit!

  2. Domnule Grosu ,

    MITA este unsoarea ( vaselina ) birocratiei. Fara MITA totul s-ar bloca ! Ea nu se manifesta doar in sectorul sanitar , ci peste tot. Acolo unde este interfata solicitant – decident ea ( MITA ) deblocheaza rezolvarea. In actuala structura birocratica , dupa parerea mea , nu exista solutie.MITA va fi ceruta sau oferita !
    Poate prin eliminarea ( sau micsorarea interfetei solicitant – decident ) acest fenomen sa fie redus.

    P.S. De doua zile am semnalat greseala din titlul analizei domnului profesor Miclea. Nu a fost facuta corectura necesara.
    Ziarul dvs. nu are postul de ” cap limpede ” ?

    In rest ,numai de bine.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

Portul Constanța are a doua cea mai mare creștere a cantității de mărfuri transferate în 2021, plus 26% față de anul pandemiei 2020, după cea a portului belgian

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: