Săptămâna aceasta era programată încheierea crizei politice – pe care o așteaptă toată economia – prin instalarea unui nou guvern, însă nu mai e deloc sigur că așa se va întâmpla:
O adevărată panică s-a instalat la nivelul PNL – acolo unde chiar și votanții proaspătului președinte Florin Cîțu au înțeles, după nominalizarea ca premier a generalului Ciucă, că politica partidului nu se mai face la partid și că măsurile decise până acum îngroapă pur și simplu PNL.
Cu un mandat de negociere care se rezumă la jumătate de foaie, Nicolae Ciucă n-a reușit să obțină sprijin pentru guvernul minoritar pe care și-l dorește președintele Klaus Iohannis. USR a spus că sprijină doar un guvern în jurul coaliției tocmai destrămate, iar PSD…
Iar PSD e și el în panică: atenția publică a ultimului an s-a concentrat pe partidele de la guvernare, așa că puțină lume a fost preocupată de taberele din PSD, partid care nu e numai Marcel Ciolacu și grupul său, grup care ar fi avantajat de o înțelegere tacită cu PNL. Asta e, însă, și problema celuilalt grup, adunat în jurul cuplului Firea-Stănescu.
Soluția e la președintele Iohannis – care are de ales între două soluții: să accepte concesiile cerute de PSD – inacceptabile din punct de vedere politic pentru liberalii care se dezmeticesc din entuziasmul alegerilor,
sau să dea undă verde refacerii coaliției PNL-USR, fără opțiunea pentru care a sacrificat totul, adică fără Florin Cîțu premier.
Dar și președintele e în panică: prima soluție ar însemna însăși sacrificarea PNL, partid care ar ieși din iarnă la sub 15%.
Cea de-a doua ar fi însemna sacrificarea definitivă a imaginii sale și a intereselor grupului din spatele său.
Iar timpul nu mai curge, în acest moment, în favoarea președintelui.
Ce ne facem, însă, cu cealaltă panică – cea din economie și din rândurile oamenilor ”din sala motoarelor”, care percep blocajul de dezvoltare într-un moment crucial?
AOAR a lansat astăzi un comunicat prin care propune, cu exasperare, crearea unui pact politic pentru PNRR. (Un link AICI).
El vine după un altul, transmis vineri de RBL (Link-AICI) – care vine după altele, veritabile implorări de la Coaliția pentru dezvoltarea României, sau FIC sau AmCham, sau Concordia, sau patronatele de tot felul – organizații ale căror avertismente sunt ignorate ca și cum pur și simplu nu ar exista. Așa cum încă din iunie s-a decretat că pandemia nu mai există, că școlile nu se vor mai închide niciodată, că nu vor mai muri oameni pe holurile spitalelor copleșite de bolnavi Covid.
Pentru cine nu știe cum funcționează lucrurile și cum se iau ”deciziile politice” în România, poate să pară halucinant modul în care decidenții au spulberat unul din cele mai favorabile momente și scenarii pe care alegerile din anul trecut așezaseră România:
Cu un guvern stabil și cu finanțările asigurate,
chiar acum noi ar fi trebuit să vorbim, în fața hărții României, despre proiectele din PNRR ale României,
ar fi trebuit să studiem comparații cu proiectele altor state și să vedem cum ne lipim și noi la marile proiecte europene,
ar fi trebuit să vorbim despre ritmul digitalizării, despre schimbarea curiculei în educație,
despre cum stimulăm și cum ajutăm IMM-urile să se retehnologizeze din banii europeni,
despre cum putem intra în industria hiderogenului ca să putem și noi conta peste 10 ani,
și despre cum sudăm lanțurile de producție din agricultură ca să nu mai cumpărăm totul de la alții.
Asta pentru că, în ciuda unor progrese pe direcții punctuale, care au loc cumva în pofida politicilor guvernamentale și a incoerenței statului român, pe majoritatea sectoarelor suntem acolo unde eram și acum 3-5-10 ani, tocmai pentru că și ceilalți – vecini, parteneri, competitori economici și comerciali – progresează într-un ritm mult mai mare și, mai ales, mai adecvat decât al nostru.
Revenind la panica ”clasei politice” din aceste zile – incapacitatea de-a livra în timp util un guvern competent, democratic și civil – nu putem să nu constatăm destrămarea țesăturii de minimă responsabilitate (că despre viziune nici nu mai poate fi vorba în acest moment) a celor care dețin puterea: pe cea constituțională și pe cea de facto.
Șansa e ca măcar noi – cei din lumea reală – să ne comportăm normal, în această veritabilă ceață a incertitudinii (a ”lipsei de predictibilitate” – cum îi place lumii să apună): mâine organizăm o conferință cu tema ”Noua economie europeană și adaptarea economiei românești” (un LINK-AICI):
Lumea merge înainte, iar noi ne târâm cu bolovanii ”clasei politice” de gât. Și-s mulți.
