Cristian Grosu / Cioloș PNL

Liniștea rău prevestitoare din această campanie electorală e un subiect pe care-l vom trata separat : ultimele alegeri atât de cenușii și de lipsite de viață și de speranță au fost în perioada lui Ceaușescu – la alegerea deputaților pentru Marea Adunare Națională. Cauzele sunt multe și grave.

Astăzi, însă, ne aplecăm peste programele marilor partide ascunse sub această tăcere – continuare la discuția pe care am inițiat-o despre un program de guvernare care să transceadă zecile de strategii idealiste sau fantasmagorice de-a binelea de până acum – un LINK AICI. Începem cu paradisul propus de PNL.

Cine știe: poate viitoarele 2 săptămâni vor aduce vorba și despre guvernare.

Cioloș

Principala problemă a PNL în această campanie este că nu are absolut nimic de arătat decât fizionomia și personalitatea lui Dacian Cioloș.

Înainte de-a vorbi despre acest neajuns al partidului, să schițăm situația premierului Cioloș.

De departe cel mai ”prim-ministeriabil” om al momentului, Dacian Ciloș ar putea întruchipa profilul politicianului nou, pe care scena îl așteaptă de ani de zile – serios, onest, determinat, ”care știe cum se fac lucrurile” – profil la care România ar putea ajunge ”la rând”, după ce fostele surate comuniste și-au scos la înaintare acum un deceniu acest alt fel de politician.
Cioloș ar putea fi – sub anumite condiții – interfața dintre scena politică izolată a României de până acum și viitoarea ecuație europeană în care un om credibil și bun cunoscător al unei meserii poate vorbi, în fine, fără complexe și sentimente de vinovăție – la o masă unde se decid și interesele românești.

Cei care contestă rezultatele lui Dacian Cioloș ca premier uită un lucru esențial : el și guvernul său fuseseră numiți Nu să guverneze, ci să gestioneze țara de-a lungul unui an până la alegeri. Cu toate acestea, reformele inițiate de-a lungul unui an, eforturile depuse nu doar pentru deschiderea unor drumuri, ci și pentru închiderea altora – greșite, precum și deprinderea de-a vedea lucrurile în context și nu doar prin prisma coteriilor locale – toate lasă în urmă terenul propice pentru o guvernare politică bazată pe viziune, în ciuda lipsei totale de sprijin politic – atât din Parlament cât și, uneori, de la Cotroceni.

Ei: există vreo garanție că acest teren nu poate fi desființat într-o lună de zile, sau o garanție că viitorul guvern, politic, va avea viziune?

Căci problema PNL asta e : dacă Cioloș poate fi interfața partidului cu un alt fel de-a face politică, problema PNL e că nu are o interfață cu Dacian Cioloș :

Cadrele și calitatea umană

Grotesca lipsă de cadre a PNL. Ca să guvernezi, trebuie să poți afișa în orice moment o garnitură de miniștri politici – ba chiar cu plan B, C etc pentru fiecare portofoliu.

Or partidul care și-a atras mereu voturile din vehemența oamenilor săi și din caracterul ”reformator” al temelor impuse pe agenda publică a ajuns mai jos ca niciodată.

a-Cine să mobilizeze ”nervoșii”, ”exasperații”, pe cei care ”s-au săturat”, pe cei intrigați de cum arată lucrurile – la vot : Dna. Alina Gorghiu – ajunsă (rămasă) șef suprem și purtător de valori, aplomb și mesaj?

Să fim serioși :

Atunci când hiperactivi al partidului – cum e cel mai activ deputat PNL și cu certă expertiză și cu certe rezultate, Andreea Paul – sau când șefa organizației pentru femei nu-și găsesc loc pe liste și sunt eliminate, în timp ce Dna. Alina Gorghiu propune cu surle și trâmbe ca Denise Rifai să capete loc eligibil, PNL are o problemă. Nu Dna. Alina Gorghiu, ci PNL are o problemă.

b-Cu 3 zile înainte de votul PNL pe listele de candidați, niște oameni de afaceri ”cu potențial” (nu puțini) au primit o ”ofertă”: au 48 de ore să se decidă dacă vor sau nu pe listele partidului. Unii n-ar fi avut timp să-și întrebe nici măcar nevestele. Alții n-ar fi avut răgaz să se consulte cu partenerii din companii. Aproape niciunul n-ar fi avut timp să discute – serios, ca în afaceri ! – cu vreunul din decidenții partidului, un program, o libertate de opinie, un set de obligații reciproce.

Din ”lista” care mi-a ajuns la ureche, nu cunosc pe niciunul care să se fi ”băgat” – asta în condițiile în care până și un partiduleț nou, ca USR, negocia cu prezumtivii candidați încă de astă vară …

Și cu asta, s-a dus și posibilitatea ca partidul de dreapta să aibă pe liste niște oameni de dreapta.

c-Taberele eterogene aliniate la interesele eterogene din partid.
Să lăsăm la o parte persoanele profund incompatibile cu ”linia” pe care PNL (atenție: includem aici și fostul PDL – ca să nu cădem în confuzia de-a asimila PNL de azi cu aliatul PSD din USL – că atunci ajungem la dl. Tăriceanu și de acolo la dnii. Daniel Constantin și un pas mai încolo la dl. Dan Voiculescu). Mă refer la Marian Munteanu sau, la alt ofertat pentru un post la PNL București – avocatul Piperea.

În ciuda capetelor de informații care ne-au parvenit – nu ne e limpede (încă) unde anume duce firul legislatiei pe darea în plată sau a creditelor în franci elvetieni – mai bine zis, pragul foarte ridicat (adică nu situațiile sociale) pe care niște liberali l-au promovat pentru a scăpa de datoriile la bănci, și nici măcar nu suntem siguri că un anume fel de imunitate a acestor liberali nu se aliniază pe interese care se pierd dincolo de granițe.

Care e interfața dintre aceste cadre ale partidului și conducerea partidului, care sunt taberele și ce beneficii ”liberale” urmăresc ele – sub indiferent ce partid va urma la guvernare după decembrie ?

Până când partidul nu-și va pune ordine în aceste asociații de interese, va avea o mare problemă și cu linia politică și cu guvernarea potrivit unei viziuni, indiferent când va fi să fie asta.

Programul

Pare de necrezut, dar dacă insiști să cauți pe internet, dai peste un soi de ”program” al PNL. E drept, cei care au încasat drepturile de autor – în bani sau în natură, sau în alt fel, nu știm exact – s-au îngrijit să scrie că e vorba doar de 100 de măsuri care completează programul celor 100 de zile al lui Dacian Cioloș.

Spicuim – din program si din declarații :

-, scăderea până la o taxare totală de 16% la contribuțiile sociale. Asta în condițiile în care partidul a aruncat la coș sistemul unitar de taxare propus de Gabriel Biriș, iar anul ăsta deficitul la bugetul de pensii ajunge la 4 miliarde de euro, bani care vor fi luați de la buget care, nu-i așa? , va avea, dacă tot am scăzut TVA.

-, apropo: TVA va scădea la 16%, dacă tot avem nevoie de bani ca să compensăm pensiile…

-, cresterea salariului din anul viitor cu 40-60%. În realitate – salariul în România va crește cu 35-40% la brut abia în 4-5 ani, și asta numai după încă 2 campanii electorale și numai ca pomeni electorale – să se uite alegătorul și la aceste fantasmagorii copiate din programul altor deștepți – PSD.

-, să mai spunem că a crește salariile înseamnă să le crești mai întâi la bugetari, când, de fapt, România se pregătește să intre în anul cu cele mai mici venituri bugetare raportat la PIB (25%) din care să dai și salarii, să faci și autostrăzi, să-ți ții și medicii în țară, să ajungi cu calitatea școlii și la sate …

-, și tot așa…

Marile ratări ale PNL în această campanie electorală vizează 2 direcții – una de politici economice și una de electoral țintit :

a-S-a ratat un program de încurajare a producției pentru piața internă : orice mărire de salarii (îndeosebi a salariilor mici) se duce în importuri (pe produse ieftine, de supermarket) și va dezechilibra mereu balanța comercială. Iar un atare program ar viza – fără discriminări neconforme cu legislația europeană – capitalul autohton, asupra căruia partidul nu s-a aplecat încă să vadă care e cauza și mecanimsul de discriminare la primirea unor ajutoare de stat.

b-S-a ratat cea mai ”mănoasă” adresabilitate a partidului către ”urbanul mic” – acolo unde poate fi stimulată producția de care vorbeam mai sus : micile orășele (sunt 6-7-8 într-un județ – și ”bat” reședința ca număr de populație) dotate cu tot ce le trebuie – asfalt, apă, canal, gaze, telecomunicații etc etc, exact la Bucureștiul) – și care mor de inactivitate. Or, câtă vreme lucrurile nu vor dudui în aceste orășele, România nu are nicio șansă să se ridice în picioare – iar a dudui înseamnă antreprenoriat, adică dreapta, adică PNL – care ar fi trebuit să fie nu seara la emisiunile lui Gâdea sau Ciutacu, ci la Țăndărei, la Urziceni, la Filiași, la Adjud, la …

Programul PNL arată atât de penibil din 3 motive :

-, partidul conteza, românește, pe aplombul ”omului providențial” : ”las că are Cioloș program pentru 100 de zile”.

-,programul partidului a fost făcut pe genunchi, de economiști nu neapărat nepricepuți – ba chiar cu expertiză, dacă le dai un extemporal cu liniștea în clasă asigurată – dar blocați total în hrubele și cotloanele frustrărilor și complexelor din carierele personale – care azi scriu una pe blog, mâine spun alta pe fbk, poimâine zic altceva la televizor și ale căror ”viziuni” sunt o colecție de contradicții spicuite din agențiile de presă.
La acestea, aportul dlor. Lucian Isar – bărbatul actual al dnei. Alina Gorghiu și Florin Câțu – proaspăt candidat pentru Senat – nu face altceva decât să obțină ștampilele diplomelor lor de demult, dar nu mai mult. Absolut nimic mai mult.

-,partidul nu mai are busolă: sfâșiat între PNL și PDL, ghidat de la Cotroceni și debusolat de speranța în omul providențial, PNL se lasă pe mâna președintelui Iohannis : să se descurce neamțul cu majoritatea guvernamentală – sarea și piperul alegerilor din anii trecuți nu mai există.

Și cuiul :

Marea miză a viitorilor 4 ani e politica externă – și adecvarea politicilor interne la modificările drastice din jur ; și a recunoașterii oportunităților și a pericolelor din impactul faliilor geopolitice care se intersectează pe-aici pe la Făurei.

Dar, desigur, PNL nu a găsit că asta ar fi o temă pentru electoratul care-l ține pe scena politică…

*

Dacian Cioloș are însă o problemă mai mare decât o au liderii partidului – cine or mai fi ei, de facto, la ora la care vorbim :

Admițând că electoratul de dreapta se va mobiliza în ciuda eforturilor PNL de a-l ține acasă, iar PNL ar putea face un guvern în cazul că ALDE se prăbușește cumva pe ultima sută de metri, problema lui Dacian Cioloș e că ar urma să guverneze cu un partid care tot anul i-a pus bețe în roate :

începând cu propunerea PNL la ministerul Sănătății de acum fix un an (puștiul în chiloți – asta i-a putut oferi partidul pentru un astfel de minister), cu alinierea la populismele anului electoral, cu lipsa sprijinului politic acordat în Parlament înainde a jumătatea anului – atunci când propunerile guvernului ar fi avut șanse reale de aprobare și timp pentru implementare.

Încerc să-mi închipui fețele miniștrilor pe care s-ar grăbi partidul să-i impună și mă îngrozesc. Așa cum mă îngrozesc – plecând, firește, de la speranța legitimă că Cioloș ar veni cu un ”guvern altfel” – gândindu-mă la ”libertatea” pe care o va avea premierul în a-și configura echipa nu doar la nivel de miniștri, ci și la – sau, mai ales la! – garnitura a doua – acolo unde, de la Verdeț încoace se învârte pelteaua în guvern : adică voturile să le aducă Cioloș dar să guverneze ei. Există și un argment pentru aceste temeri : niciodată PNL la guvernarea în teren nu a fost în stare să ia măsurile logice și în contra populismelor standard pe care le-a luat sau le-a articulat anul acesta Dacian Cioloș.

Până când realitatea ne va arăta, la vot, ce a mai rămas din dreapta românească, atașez mai jos o imagine care ar putea configura situatia partidului care țintește guvernarea. Urmând ca în zilele viitoare să abordăm și explozia de realism, responsabilitate, ”lidărșip” și onestitate și viziune din programul și de la prim-ministeriabilii PSD (cu caricatura lor cu tot).

Iar la final, să atacăm o problemă mai gravă : greva partidelor politice din România.