Randamentele obligațiunilor americane au înregistrat mișcări notabile în primele zile din 2021. Dacă tendința se va menține, evoluția riscă să genereze probleme atât pentru decidenții politicilor economice și monetare, precum și pentru investitorii de la burse, notează Mohamed A. El-Erian, președinte Queens’ College, Cambridge și consultat economic la Allianz, într-un comentariu publicat de Bloomberg.
În mai puțin de două săptămâni, curba randamentelor obligațiunilor americane a cunoscut o creștere generată de avansul dobânzilor la titlurile pe termen lung. Randamentele obligațiunilor cu maturități de 10 ani și 30 de ani au crescut cu 20 de puncte de bază și, respectiv, cu 22 de puncte de bază, în această perioadă. Spread-urile între aceste scadențe și titluri pe doi ani, asupra cărora politica Rezervei Federale are cel mai mare impact, s-au lărgit semnificativ – de la 80 de puncte de bază la 98 la zece ani, respectiv de la 152 la 174 pentru scadențele pe 30 de ani.
Aceste mișcări apar în contextul în care politica Fed a vizat ”suprimarea” substanțială a dobânzilor și menținerea acestora într-un interval strâns. Dacă tendința se va menține, aceste dobânzi vor genera o scădere a apetitului investitorilor pentru acțiuni și alte instrumente riscante, prin reducerea atractivității relative a acestora. Persistența sa s-ar putea dovedi îngrijorătoare și pentru perspectivele de creștere din cauza factorilor care se afla în spatele său și al potențialului impact al acestora asupra unor sectoare economice sensibile la dobânzi, cum ar fi imobiliarele.
Întrebarea ”ce determină aceste mișcări?” este una dificilă. Curba randamentelor din SUA nu reflectă nicio schimbare, actuală sau pe termen lung, a politicii extrem de acomodative a Fed. Minuta ședinței din decembrie confirmă intenția băncii centrale a SUA de a menține stimulentele monetare pentru cât timp va fi necesar.
Alți factori potențiali pentru o astfel de evoluție, cum ar fi riscul de default sau perspective de creștere mai favorabile sunt, de asemenea, puțin probabil în joc. Angajamentul Fed de a-și extinde bilanțul fără limită reîntărește ideea că există un cumpărător stabil și de încredere de bonduri americane. Pe de altă parte, perspectivele de creștere s-au deteriorat în contextul creșterii numărului de cazuri de COVID-19. Datele statistice de la finele săptămânii trecute indică o pierdere netă de locuri de muncă în SUA de 140.000 în decembrie.
Victoria democraților din Georgia care se traduce prin controlul Congresului ar putea indica o creștere a deficitului bugetar, însă având în vedere angajamentul Fed de a cumpăra titluri americane de stat, acest lucru nu ar trebui să aibă un impact direct asupra dobânzilor, mai notează specialistul.
Intensificarea tendinței de creștere a spread-ului dintre dobânzile pe termen lung și cele pe termen scurt ar trebui să-i îngrijoreze pe oficiali și investitori, crede el. Deși Fed speră să vadă o inflație mai mare, nu și-ar dori ca aceasta să se materializeze sub forma unei ”stagflații” – termen folosit pentru a descrie o perioadă marcată de inflație mare, dar creștere economică mică. Fed nu are resurse pentru a scoate economia dintr-o astfel de situație. Pentru companii, care s-au confruntat cu scăderi de venituri din cauza blocării activității economice, un astfel de scenariu ar adânci și mai mult deconectarea dintre evaluările companiilor și fundamentele economice ale acestora.
Viziunea dominantă a pieței din acest moment este că acțiunile și activele riscante vor continua să crească datorită lichidității abundente din piață. Deși este o teorie validă, decidenții și investitorii vor trebui totuși să urmărească atent evoluția randamentelor, conchide Mohamed A. El-Erian.
