Creştere semnificativă a costului orar al forţei de muncă, pe contrasens cu scăderea puternică a PIB. Consecințe - CursDeGuvernare.ro
marți

26 octombrie, 2021

Creştere semnificativă a costului orar al forţei de muncă, pe contrasens cu scăderea puternică a PIB. Consecințe

7 septembrie, 2020

Costul orar al forţei de muncă a crescut în al doilea trimestru al anului curent cu 16,11% faţă de aceeaşi perioadă din 2019, potrivit datelor anunţate de INS. Este un ritm în creștere semnificativă faţă de valoarea de 12,46%, consemnată în T2 2019, pe contrasens atât cu tendința de scădere din anii precedenți cât și cu scăderea rezultatului economic (-10,5% T2 2020/T2 2019, potrivit datelor semnal).

Dacă se face trimitere la evoluția în raport cu trimestrul precedent, când de-abia pe final au apărut să se manifeste efectele pandemiei Covid 19, situația apare la fel de contradictorie, cu un plus de 11,47% la nivelul costului orar cu munca deși PIB-ul trimestrial a scăzut încă și mai pronunțat (-12,3%).

Astfel, decorelarea sistematică dintre cei doi indicatori a urcat la cote care pun tot mai multe probleme de sustenabilitate.

Productivitatea muncii, pe un trend descendent


Pentru referinţă şi raportare la teoria economică, menţionăm că sporul de productivitate a muncii în industrie (care poate fi măsurată în condiţii rezonabile şi este luată ca reper pentru întreaga economie) s-a deteriorat de la un plus de 6,2% în 2017 spre un minus de 12,4% în prima jumătate a anului curent.

De reținut, valoarea negativă o fi ea justificată condiții de pandemie dar rămâne îngrijorătoare pentru corelațiile de bază din economie iar reculul a început ÎNAINTE de criză. Din păcate, încercarea timidă de revenire din luna februarie a fost anulată de apariția SARS Cov 2.  Nivelul productivității muncii din T2 a coborât la o medie de -21,9%, după valorile reduse cu circa o treime în aprilie și un sfert în mai.

Reducerea drastică a activității a amplificat puternic costul orar al muncii

În structura pe ramuri de activitate, apar diferenţe semnificative la nivelul modificărilor costului orar al muncii, de la majorări de circa 77% pe segmentul de hoteluri și restaurante ( generate de reducerea drastică a activității și păstrarea în bună parte a salariilor) la doar 6% în administrația publică și apărare.

De salutat, în context, moderația pe segmentul „Administraţie publică şi apărare; asigurări sociale”. Cu toate acestea, pe zona bugetară ar fi fost de așteptat o majorare mai consistentă a valorii de plată în sănătate, dat fiind efortul depus într-o perioadă dificilă de activitate și riscurile majore asumate de personalul medical.

(Citiți și: ”Cheltuielile cu salariile bugetarilor, dublate în ultimii cinci ani. Al treilea factor de presiune pe deficit, programul de creștere a acestora până în 2022”)


Deși industria prelucrătoare și-a redus salarizarea la circa 85% din media națională (față de 90% anul trecut și uzanța occidentală în jur de 100%), restrângerea de activitate a urcat costul orar cu munca în acest sector-cheie la un nivel de aproape 22%. Fapt de natură să afecteze competitivitatea și/sau să reducă profitabilitatea, cu tot sprijinul acordat de stat.

Practic, deși există scuza obiectivă a pandemiei, ritmul de creştere susţinută a costului orar cu forţa de muncă afectează activitatea economică. Consecințele directe se văd în inflamarea deficitelor externe. Indirect, majorările salariale au susținut așteptările pentru creșterea încă și mai mare a pensiilor, care se anunță a fi o mare problemă pentru buget și ar deturna bani de la programele de refacere a economiei.

Per total, se conturează două întrebări fundamentale de politică economică:

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

1.Cum facem să creștem mai rapid producția și productivitatea muncii, pentru ca banii dați pentru salarii ( într-o proporție semnificativă subvenționați de la buget) să-și păstreze puterea de cumpărare ? Reamintim că peste cinci milioane de beneficiari de pensii vor primi creșterea de 14% iar concurența se manifestă și pe partea de cerere, nu doar de ofertă.

2.Cum facem să reducem decalajul între susținerea consumului, păstrat peste pragul de 0% creștere anuală atins în luna mai și aflat acum în revenire ( +0,5% pe primul semestru și +1,2% la 7 luni) și producția industrială (-16,4% în prima jumătate a anului) ? Dacă nu realizăm acest lucru, adâncim deficitele externe și subvenționăm, de fapt, revenirea altor economii din piața unică.

citește și

lasă un comentariu

Un răspuns

  1. ce treaba are „reducerea drastică a activității” cu costul orar al muncii? costul muncii nu e legat de incasari. mai degraba, au fost concediati si/sau trecuti in somaj tehnic cei cu salarii mici. cei care au ramas (cei din conducere), aveau salariile mari, asa ca media a explodat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Un răspuns

  1. ce treaba are „reducerea drastică a activității” cu costul orar al muncii? costul muncii nu e legat de incasari. mai degraba, au fost concediati si/sau trecuti in somaj tehnic cei cu salarii mici. cei care au ramas (cei din conducere), aveau salariile mari, asa ca media a explodat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

   ”Nu știm ce și unde vom fi atunci: dar timp de 25 de ani, această publicație trimestrială (format A4, peste 200 de pagini într-o realizare premium)...

rrr