bugetul general consolidat a înregistrat la finele semestrului I din 2018 un deficit de aprope 15 miliarde de lei, sumă echivalentă cu 1,61% din PIB estimat pentru anul în curs.
Rezultatul a fost cu circa 8,7 miliarde lei mai slab decât în prima jumătate a lui 2017, când deficitul bugetar s-a situat la doar 0,73% din PIB. Adică mai puţin de jumătate din cifra pe 2018!.
Ceea ce este din foarte îngrijorător prin prisma obiectivelor similare fixate pentru finalul ambilor ani imediat sub 3% din PIB (obiectiv îndeplinit la limită în 2017).
Simplificat, această evoluţie negativă, de aproape 0,9% din PIB, a fost consecinţa exclusivă a majorării cu circa 1,4% din PIB a cheltuielilor, deşi încasările au crescut cu 0,5% din PIB. Pe influenţe, cea pozitivă de aproape 50% din rezultatul final a fost anulată de cea negative, care a contat în proporţie de 150%
Ceea ce arată că angajamentele onorate de stat nu au avut asigurată și finanțarea (deşi în creştere) din impozite și taxe.
De altfel, dacă atât veniturile cât şi cheltuielile ar fi trebuit să crească undeva cam pe la 14% faţă de anul trecut, potrivit legii bugetului, veniturile s-au majorat cu doar 12,6%, în timp ce cheltuielile au avansat cu 19%.
Execuția bugetară la 6 luni confirmă nesustenabilitatea creşterii simultane semnificative a sumelor alocate salariilor din sectorul bugetar (+24,4%, adică 8,1 miliarde lei, respectiv 93% din deficitul bugetar) și a sumelor pentru asistența socială, la o valoare (+13,9%) deocamdată dublă în raport cu creșterea economică din 2017 şi, atenţie, înainte de majorarea cu 10% a punctului de pensie de la 1 iulie 2018.
De reținut, a avut loc şi o creştere semnificativă a sumelor destinate pentru plata dobânzilor faţă de anii anteriori, când acestea au fluctuat undeva în jurul nivelului de 6 miliarde de lei.
(Citiți și: ”Un (nou) paradox: Datoria publică scade ca pondere în PIB – costul crește, odată cu dobânda la care ne împrumutăm. Observaţii”)
S-a ajuns la 7,36 miliarde de lei deşi nivelul datoriei publice s-a diminuat de la peste 39% în anul 2014 până la mai puţin de 35% în primul trimestru din 2018, potrivit cifrelor oficiale communicate de Eurostat.
Explicaţia acestui aparent paradox constă în creşterea substanţială a costurilor la care s-a împrumutat România în ultima perioadă, parţial pe fondul unei creşteri generale a dobânzilor în piaţă, parţial din cauza deteriorării percepţiei asupra perspectivelor de evoluţie a economiei pe termen mediu şi lung din partea investitorilor.
Pe capitole de cheltuieli, se remarcă ieșirea mult în afara anvelopei salariale de 7% din PIB recomandată în urmă cu câţiva ani de instituțiile internaționale și asumată la momentul acela de țara noastră, tocmai pentru că ne plasăm cu încasările la buget undeva în jur de 30% din PIB şi la două treimi din media ţărilor UE.
Simultan, se mai observă o creștere de circa şase miliarde de lei pe partea de asistență socială, concretizată în majorarea semnificativă a ponderii acesteia în PIB (+0,3% sau aproape 60% din deficitul consemnat după prima jumătate a anului) şi una de trei miliarde de lei la cheltuieli de capital, în principiu benefică dar care nu prea mai încape alături de majorarea celorlalte sume.
Diferenţa dintre aceste trei categorii de cheltuieli care au contribuit în cea mai mare măsură la adâncirea deficitului bugetar (care nu prea mai avea de unde să se adâncească, dacă ţinem cont de experienţa anului trecut) este că salariile şi pensiile sunt ferm angajate şi nu va mai veni nimeni să le reducă, în timp ce investiţiile nu sunt neapărat obligatorii.
Ceea ce, pe fondul creşterii obligaţiilor lunare de plată în contul asigurărilor sociale cu banii aferenţi majorării pensiilor cu zece la sută, conturează deja forma pe care va încerca să o ia strângerea curelei bugetare în partea a doua a anului, pentru a reuşi performanţa de a ne putea încheia la pantaloni după ce am mâncat mai mult decât ne permitea portofelul şi decât era recomandat de sănătatea economiei.
Urmărește-ne pe Google News
