Din când în când, premierul, ministrul de finanţe sau chiar vreun politician oarecare al PDL fac declaraţii publice prin care promit scăderea, încă din acest an, a Contribuţiilor la Asigurările Sociale. Modul în care sunt făcute declaraţiile lasă să se înţeleagă că reducerea CAS e o certitudine, singurul dubiu fiind doar valoarea scăderii: cu unul, două sau trei procente?
L-am întrebat pe Valentin Lazea, economistul-şef al BNR, ce şanse există pentru o atare scădere a CAS, cât de oportună ar fi această scădere şi care sunt conotaţiile unei astfel de măsuri, în acest moment, pentru bugetul asigurărilor sociale.
Valentin Lazea, economistul-şef al BNR:
„Reducerea contribuţiilor pentru asigurări sociale (CAS) reprezintă o măsură cu puternice conotaţii politice şi emoţionale, uşor de exploatat de o parte a mass-mediei în căutare de senzaţional. Cu atât mai mult se impune o analiză rece şi obiectivă, fără parti-pris-uri. O astfel de analiză ar trebui să răspundă la două întrebări fundamentale (admiţând că nivelul CAS este ridicat în România): când ar putea avea loc o reducere, respectiv cât de mare ar trebui să fie reducerea respectivă.
Din punctul de vedere microeconomic, al mediului de afaceri, răspunsul la ambele întrebări este simplu: cât mai repede şi cât mai mult posibil. Din perspectiva posibilităţilor macroeconomice răspunsul este mai nuanţat. Aşa cum rezultă dintr-o lucrare a Consiliului Fiscalconsiliul fiscal, ) , nivelul cotelor CAS în România este, într-adevăr, ridicat (44,4 la sută în anul 2010), dar nu mai ridicat decât în Slovacia (48,6 la sută), Ungaria (48,5 la sută), sau Cehia (45,3 la sută). Ca evoluţie în timp, cotele CAS din România au avut o tendinţă generală de scădere, de la 55 la sută în 2001, la 49 la sută în 2005 respectiv la 44,4 la sută în prezent. Aşadar, ca punct de plecare al analizei, să admitem că nivelul CAS din ţara noastră este încă ridicat şi că mai este loc de scădere.
Prima întrebare este: cât de rapid ar putea scădea nivelul CAS? Din punct de vedere macroeconomic, trebuie să amintim faptul că ţara noastră se găseşte în plin proces de consolidare fiscală, spijinit şi monitorizat atât de Fondul Monetar Internaţional, cât şi de Comisia Europeană. Reducerea deficitului bugetar (conform metodologiei ESA 95) la mai puţin de 5 la sută din PIB în 2011 şi la aproximativ 3 la sută din PIB în 2012 este importantă din mai multe puncte de vedere:
* în primul rând, România este încă percepută ca o ţară cu grad mare de risc de către pieţele private de capital. Într-un clasament bazat pe CDS, ţara noastră apare ca fiind a 14-a din lume în ceea ce priveşte dobânzile la care s-ar putea împrumuta (ce-i drept, în îmbunătăţire faţă de anul trecut, când ocupa poziţia a 9-a). Continuarea consolidării fiscale este esenţială pentru ameliorarea percepţiei riscului de ţară şi a posibilităţii accesării de fonduri la dobânzi mai mici.
* în al doilea rând, România este în prezent supusă Procedurii de deficit Excesiv (PDE), de către Comisia Europeană. Toate ţările din UE sunt aşteptate să-şi corecteze dezechilibrele fiscale la orizontul anilor 2012-2013, astfel încât PDE să nu li se mai aplice. Concret, o ţară poate ieşi din PDE atunci când deficitul ei bugetar scade sub 3,5 la sută din PIB, iar datoria publică sa situează sub 60 la sută din PIB.
* nu în ultimul rând , acordul de tip preventiv ce urmează a fi semnat de România cu Fondul Monetar Internaţional conţine angajamente fiscal ambiţioase, de natură a răspunde preocupărilor pieţelor private de capital, pe de o parte, şi ale Comisiei Europene, pe de altă parte. Un nou eşec în acordurile cu FMI ar fi ultimul lucru pe care România şi l-a putea dori, într-o lume în care percepţia la risc este amplificată la maximum.
Faţă de cele de mai sus, rezultă că o reducere a nivelului CAS poate fi avută în vedere, dar numai după îndeplinirea de către România a consolidării fiscale, adică, cel mai probabil, începând cu 2013.
A doua întrebare vizează magnitudinea reducerii. Ţările din Europa Centrală şi de Est se impart în trei grupuri: cele cu un nivel relativ inalt al CAS (cele menţionate deja, printre care şi România); state cu un nivel mediu al CAS (Polonia cu 41,2 la sută, Lituania cu 40,1 la sută, Slovenia cu 38,2 la sută); respectiv ţări cu un nivel scăzut al CAS (Letonia cu 33,1 la sută, Estonia cu 33,0 la sută, Bulgaria cu 30,5 la sută).
Daca admintem ca principiu general că România ar trebui să se orienteze pe viitor pentru atragerea invetitorilor străini utilizând alte avantaje decât forţa de muncă ieftină şi taxe reduse, atunci probabil că scăderea optimă a nivelului CAS ar fi spre nivelul 39-40 la sută, dar nu mai jos decât atât. Argumente în acest sens sunt următoarele:
* la un nivel statutar al CAS de 44,4 la sută, Romania are o rată efectivă de taxare pentru CAS de 24,8 la sută, reflectând numărul mare al lucrătorilor nefiscalizaţi (din agricultură, dar şi din munca “la negru”). Până când o mare parte din această forţă de muncă nu va fi fiscalizată, nu ne putem permite o reducere accentuată a nivelului CAS. Spre comparaţie, Polonia, cu o rată statutară a CAS de 41,2 la sută are o rată efectivă de 30,8 la sută, Lituania, cu o rată statutară de 40,1 la sută are o rata efectivă de colectare de 26,4 la sută, iar Slovenia, cu o rată statutară de 38,2 la sută prezintă o rată efectivă de 28,3 la sută.Toate cele trei state au rate legale mai mici, dar colectează mai mult decât România, datorită fiscalizării mai complete a forţei de muncă.
* nu ar trebui uitat efortul deosebit pe care îl face bugetul de stat pentru a acoperi deficitul bugetului CASS legat de pensii. Ca şi pondere a cheltuielilor cu pensiile în totalul veniturilor bugetare, România se situa, în anul 2009, pe locul al doilea, dupa Grecia, între cele 27 de state membre ale UE, circa 37 la sută din veniturile bugetare consolidate fiind cheltuite pe pensii. Desigur, între timp au fost luate o serie de măsuri pentru corectarea acestui dezechilibru, dar acestea au nevoie de timp pentru a-şi arăta rezultatele.
În concluzie, chiar dacă din punct de vedere microeconomic este de înţeles dorinţa întreprinzătorilor de a vedea o reducere cât mai rapidă şi cât mai mare a nivelului CAS, din punct de vedere macroeconomic există suficiente argumente pentru ca respectiva reducere să intre în vigoare începând cu 2013 şi să nu fie mai mare de 4-5 puncte procentuale„. (Valentin Lazea, Economist-şef al BNR)
Urmărește-ne pe Google News
4 răspunsuri
Daca admitem faptul ca rata efectiva de taxare pt. CAS este 24,8 la suta, masura scaderii ratei statutare ar putea avea ca efect – daca este luata corespunzator – cresterea ratei efective? Aceasta masura comporta riscuri, intr-adevar, dar numai asumarea unor riscuri poate genera oportunitati.
este incredibil ce argumente subtiri aduce economistul-sef al BNR. primul: cotatia CDS. un economist de talia d-lui Lazea ar trebui sa stie ca acest clasament – realizat de agentia CMA, apropo – se actualizeaza trimestrial si are o componenta conjuncturala. asa se face ca Grecia – care acum doi ani era vazuta ca una dintre cele mai sigure tari dpdv al datoriei suverane – in prezent este cea mai riscanta. romania a avut, in ultimul trimestru al anului trecut a patra performanta globala pe scaderea riscului de tara, asta ca sa fim „accurate”, d-le economist-sef! treaba cu CDS-urile si consolidarea fiscala nu are legatura cu subiectul. doi: Procedura de Deficit Excesiv, tot ca sa fim up-to-date cu informatiile, este una ce tine, in acest moment, de o procedura legala implicita, pe care CE este obligata sa o respecte. Romania, fiind in cadrul unui acord cu finantatorii externi, are derogare, incadrarea in tinta Maastricht de 3% din PIB pt deficit fiind avansata pentru 2013. deci pica si argumentul asta. trei: acordul de tip preventiv. din ce stim noi, d-le Lazea, conditiile noului acord nu interzic – sub nicio forma – reducerea CAS. si tot pentru corecta informare, cotele CAS au crescut din 2008 pana in prezent, nu au scazut. in plus, nivelul acestora ar trebui raportat la indicatorii interni de bunastare, nu la cei externi. nu cred ca are relevanta nivelul CAS din Germania – unde asiguratul primeste beneficii reale – cu cel din Romania.