Regia Autonomă Compania Română de Aviaţie Romavia a intrat în faliment prin procedură simplificată, în urma unei decizii dispuse la începutul lunii august de Tribunalul Ilfov, lichidator judiciar provizoriu fiind desemnată Rovigo SPRL.
„Admite cererea debitoarei Compania Română de Aviaţie Romavia RA. (…) Dispune intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitorului. (…) Ridică dreptul de administrare al debitorului şi dispune dizolvarea societăţii debitoare. Dă dispoziţie tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al judecătorului sindic sau al lichidatorului judiciar, obligaţia de înştiinţare a băncilor revenindu-i lichidatorului judiciar. Dispune sigilarea bunurilor din averea debitorului, în sarcina lichidatorului judiciar”, arată decizia instanţei, citată de agenţia MEDIAFAX.
Romavia a fost înfiinţată în 1991 pentru transport aerian de călători, marfă şi poştă, în trafic intern şi internaţional, şi în special pentru deplasările demnitarilor.
Din anul 2012, când a fost vândut Boeing-ul 707-3K1C Carpaţi ce i-a transportat pe toţi preşedinţii de după 1989 României, regia nu mai deţine niciun avion şi nici nu a avut bani suficienţi pentru a închiria vreo navă.
De altfel, când a fost vândut, avionul oficial Carpaţi avea interdicţie de aterizare pe aeroporturile europene din cauza nivelului de zgomot care depăşea limitele admise în UE.
Compania a acumulat de-a lungul anilor datorii uriaşe, ceea ce a dus în final la decizia de lichidare – intrarea în insolvenţă a fost asumată şi prin scrisoarea de intenţie prezentată FMI în luna februarie.
La o cifră de afaceri de 1,9 milioane lei, Romavia a înregistrat anul trecut pierderi de 7,2 milioane lei, datoriile urcând la 70,6 de milioane de lei.
Datoriile s-au acumulat accelerat după ce Autoritatea Aeronautică Civilă Română a suspendat certificatul de operator aerian al Romavia, din cauza lipsei banilor pentru închirierea de aeronave.
Potrivit unui raport al Curţii de Conturi, compania a avut cheltuieli nejustificate din punct de vedere economic, prin supradimensionarea departamentelor cu angajaţi, efect al reîncadrării unor pensionari deşi veniturile nu erau suficiente nici pentru plata angajaţilor, şi acordarea de prime deşi activitatea era redusă. Aceasta în condiţiile în care, potrivit raportului, cheltuielile companiei erau acoperite doar în proporţie de 12,5% din veniturile proprii, diferenţa reprezentând subvenţii de la buget.