În 2013, economia mondială a rămas suspendată între speranță și incertitudine. În timp ce unele economii și-au reluat creșterea, economia globală nu și-a pornit toate motorele și este de așteptat o stagnare și în acest an, scrie directorul general al FMI, Christine Lagarde, într-o postare pe site-ul american de opinii Project Syndicate.
Ultimele prognoze ale FMI prezic pentru 2014 o creștere a PIB-ului global cu 3,6%, ceea ce e decent dar sub potențialul de creștere situat la 4%. Cu alte cuvinte, economia mondială poate genera destul de multe job-uri, fără a alimenta presiunile inflaționiste.
Asta înseamnă că membrii FMI, fie că vorbim de economii avansate, emergente sau în curs de dezvoltare au multe de făcut. O revenire puternică și de lungă durată care să ducă la creșterea economică a tuturor acestor țări necesită ca factorii de decizie să pună presiune pe toate fronturile – fiscal, structural și financiar. În același timp, comunitatea internațională trebuie să-și intensifice eforturile de a strânge cooperarea în cadrul G-20, FMI și alți astfel de actori. Doar printr-o astfel de colaborare poate fi depășită criza globală.
Acum cinci ani am evitat cu certitudine cel mai prost scenariu (Marea Depresiune II), grație eforturilor decidenților politici din întreaga lume – în special datorită determinării băncilor centrale de a păstra la un nivel scăzut dobânzile și de a ajuta sistemul financiar, împreună cu stimulente fiscale în unele state.
Dar a sosit momentul să mergem înainte, inclusiv prin folosirea spațiului creat de politicile monetare neconvenționale pentru a implementa reforme structurale, pentru a relua creșterea și pentru a reduce șomajul
Ceea ce s-a întâmplat în economiile avansate este important pentru perspectiva globală dar, în ciuda performanțelor înregistrate recent, riscul stagnării și al deflației continuă să fie mare. Băncile centrale trebuie să se întoarcă la politicile convenționale doar atunci când se confirmă o creștere robustă.
Pentru mult timp Statele Unite a fost motorul principal al economiei mondiale iar cererea privată și-a recăpătat vigoarea, dar apar noi provocări. De exemplu, este de o importanță vitală ca decidenții politici să mențină recentele aranjamente bugetare și să încheie certurile politice care pun în pericol viitorul fiscal al țării.O certitudine asupra direcției politice poate readuce creșterea la un nivel care să ajute la creșterea economică mondială.
În Japonia, reluarea creșterii a fost stimulată de un mix de politici monetare și fiscale numit ”Abenomics”. Acum, provocarea este să fie implementate ajustări fiscale pe termen mediu, dar și reforme structurale – inclusiv dereglementarea piețelor de produse și servicii și măsuri pentru impulsionarea creării de locuri de muncă pentru femei.
În Europa este o altă conjuctură. În Eurozonă se văd semnele reluării creșterii, dar creșterea este inegală și instabilă. În timp ce multe țări și-au revenit, cererea a rămas în general slabă, iar șomajul în zonele periferice a rămas ridicat, în special în rândul tinerilor.
O zonă de incertitudine în Europa este sănătatea sistemului bancar. Viitoarele teste de stres și analiza calității activele pot reface încrederea și avansul integrării financiare, dar numai dacă vor fi realizate corect. În același timp, Europa are nevoie să-și impulsioneze cererea, să-și consolideze arhitectura fiscală și financiară și să introducă reforme care să asigure creșterea susținută și reducerea șomajului.
În ultimii cinci ani, piețele emergente au fost în avangarda revenirii economice. Împreună cu țările în curs de dezvoltare, ele au reprezentat trei sferturi din creșterea PIB-ului global. Dar aceste economii au pierdut din viteză în 2013 din cauza incertitudinii legate de calendarul normalizării politicii monetare a SUA, împreună cu îndoielile privind sustenabilitatea creșterii economice.
În timp ce cele mai rele temeri s-au stins, economiile emergente întâmpină noi provocări. Ca răspuns la cererea slabă, decidenții politici trebuie să fie atenți la excesele financiare, în special în ce privește bulele financiare sau credite riscante. În același timp trebuie să se concentreze pe consolidarea regulamentelor financiare, astfel încât ciclurile de credit și capitalul să fie gestionate mult mai eficient și să restabilească un spațiu fiscal de manevră
Țările cu venituri mici au devenit staruri ale economiei mondiale în ultimii cinci ani. Ele au dovedit rezistență în fața crizei, iar multe – în special din Africa unde ritmurile de creștere au fost și de aproximativ 5% în 2013 – au înregistrat creșteri puternice. Acum este momentul să consolidăm aceste câștiguri prin întărirea capacității acestor țări de a-și crește veniturile. Odată cu slăbirea cererii piețelor emergente, țările cu venituri mici trebuie să se ferească de o serioasă recesiune, chiar dacă vor continua să-și concentreze cheltuielile pe programe sociale cheie sau proiecte de infrastructură.
Țările în tranziție din Orientu Mijlociu întâmpină provocări suplimentare sub forma instabilității sociale și incertitudini politice. În timp ce provocările sunt variate în funcție de țară sau regiune, multe probleme comune trebuie abordate în viitorul apropiat. Prea multe țări se confruntă cu o moștenire a unor datorii publice și private mari, dezechilibre alae contului curent și fiscal, iar modelele de creștere sunt incapabile să producă suficiente locuri de muncă. Comunitatea internațională trebuie să finalizeze reformele necesare pentru a crea un sistem financiar sigurpentru a sprijini nevoile economiei reale.
Acestea nu sunt provocări abstracte. Numai prin abordarea lor poate fi asigurată prosperitatea pentru miliarde de persoane care au aspirații înalte – să-și găsească un loc de muncă, să iasă din sărăcie iar într-o zi să se alăture clasei de mijloc.
Urmărește-ne pe Google News
