În 2010, stocul total al investiţiilor directe chineze în UE era de peste 6 miliarde de euro, sumă mai mică decât cea investită în India, Islanda sau Nigeria.
Criza datoriilor suverane din Europa a oferit companiilor chineze ocazia de pătrunde în forţă pe o piaţă din care alţi investitori s-au grăbit să se retragă, astfel încât la sfârşitul anului 2012, stocul investițiilor chineze a crescut de patru ori, la aproape 27 de miliarde de euro, conform Deutsche Bank.
Suma va continua să crească accelerat, scrie Financial Times, care a realizat o analiză a strategiei investiţionale chineze în Europa.
Potrivit unor think-thank-uri, în ultimii ani se observare mutarea interesului companiilor chineze, de la investiţiile în statele africane bogate în resurse naturale, spre parteneriate în statele dezvoltate.
De asemenea, au observat cei de la Heritage Foundation, investiţiile par să se concentreze în fiecare an pe o ţară anume.
În anul 2014, de exemplu, principala destinaţie a fost Italia, unde aproape jumătate din investiţiile totale de 7 miliarde au fost făcute numai în acest an.
Valoarea investiţiilor şi contractelor chineze în Marea Britanie s-a cifrat, între 2005 şi 2014, la 23,6 miliarde de euro, din care cele mai mari sume s-au dus în sectorul imobiliar – peste 7 miliarde de euro, energie – 4,9 miliarde, şi sectorul financiar – 4,8 miliarde de euro.
Pe locul 2 se află Franţa, cu peste 10 miliarde de euro investiţii chineze.
Aproximativ 78% din investiţiile chineze realizate în perioada 2008 – 2013 aparţin unor companii de stat, potrivit Deutsche Bank.
Însă lucrurile tind să se schimbe, pe măsură ce fondurile de investiţii chineze devin tot mai active.
În iulie, Hony capital (Beijing) a cumpărat lanţul britanic PizzaExpress, cu 900 de milioane de lire sterline.
În septembrie, conglomeratul Fosun a depus în ultima clipă o ofertă pentru compania franceză Club Med (Club Méditerranée, care deţine complexuri turistice de lux în zone exotice din întreaga lume), concurând fondul italian Investindustrial.
Potrivit Bloomberg, Fosun Group a investit deja 3,7 miliarde de dolari în achiziţii făcute începând cu anul 2010.
Marţi, 6 octombrie, în presa occidentală a apărut anunţul potrivit căruia celebrul hotel newyorkez Waldorf Astoria a fost cumpărat de compania chineză de asigurări Anbang Insurance Group, cu 1,95 miliarde de dolari. Hilton va continua să administreze acest hotel în viitorii 100 de ani.
Anbang are active în valoare de 114 miliarde de dolari, potrivit website-ului său.
Conform calculelor făcute de FT, Anbang a plătit 1,3 milioane de dolari pe cameră. O cameră obişnuită la Waldorf Astoria costă 329 de dolari, pe noapte, plus taxe.
Legislaţia chineză încurajează cumpărările în străinătate
Companiile chineze au devenit cumpărători foarte motivaţi şi este de aşteptat ca ele să câştige în viitor în competiţiile cu rivali occidentali, deoarece dispun de fonduri.
Mai există însă şi o schimbare de strategie a autorităţilor chineze, reflectată în modificările legislative din ultimul timp. În decembrie 2013, Comisia Naţională pentru Dezvoltare şi reformă a urcat pragul investiţiilor făcute în străinătate pentru care este nevoie de aprobare, de la 100 de milioane de dolari, la 1 miliard de dolari.
Săptămâna aceasta, pragul a fost eliminat, aprobarea rămânând în vigoare doar în cazul investiţiilor în industrii sau state considerate sensibile de către guvernul chinez.
Problema adaptabilității la regulile occidentale
Singura problemă rămâne adaptabilitatea chinezilor la regulile de joc europene.
Un studiu realizat de Camera de Comerţ a UE în China identifica următoarele probleme ca fiind principalele obstacole în calea investiţiilor chineze în Europa: legislaţia muncii, costurile cu forţa de muncă, reglementările privind migraţia şi diferenţele culturale în ceea ce priveşte stilul de management.
Emblematică pentru eşecul proiectelor chineze în Europa rămâne autostrada ce trebuia construită de Covec, companie de stat. Guvernul polonez a reziliat contractul, la mai puţin de doi ani de la demararea proiectului, după ce chinezii au încălcat de mai multe ori legislaţia locală a muncii şi au depăşit costurile asumate.
Urmărește-ne pe Google News
