Caracteriticile noii rachete supersonice permite Chinei să lanseze „bombardamente orbitale” asupra oricărei ţinte de pe planetă, potrivit generalului-locotenent Chance Saltzman, adjunctul şefului Operaţiunilor Spaţiale (cyber şi nucleare) din cadrul Forţelor Spaţiale ale SUA.
„Cred că vorbim despre un sistem cu totul diferit”, un aşa-numit „sistem de bombardament orbital” (Fractional Orbital Bombardment System -FBOS), a spus generalul american referitor la noua armă hipersonică a Chinei, citat de Digi24.
China a testat, în luna august, lansarea unei rachete supersonice de pe orbita terestră. Racheta ar fi înconjurat Pământul înainte de a coborî spre ţinta (aflată în China), pe care a ratat-o însă cu aproximativ 32 de kilometri, potrivit Financial Times.
Chance Saltzman a explicat că această rachetă se deosebeşte de rachetele clasice, balistice, care realizează un zbor suborbital, pe o traiectorie balistică uşor de determinat.
(Citiți și: ””Europa în cleștele dintre Rusia și China”: Au apărut CRONICILE Nr. 87. Titlurile și autorii”)
În schimb, racheta hipersonică a Chinei poate rămâne pe orbita terestră cât de mult doresc cei care o controlează. În momentul în care e selectată o ţintă terestră, racheta părăseşte orbita şi e lansată asupra coordonatelor ţintei.
Satelit sau rachetă – bombardier
Avantajul strategic al unei astfel de arme este că ea poate fi transformată într-un „satelit”, iar potenţialii inamici nu pot anticipa momentul exact în care racheta va fi lansată asupra vreunei ţinte, aşa cum se întâmplă în cazul unei rachete balistice clasice, a cărei lansare poate fi uşor observată din satelit iar traiectoria (şi ţinta vizată) poate fi calculată precis.
Generalul american a recunoscut că, în acest caz, este vorba despre „o capacitate tehnologică extrem de dezvoltată” la care Forţele Spaţiale SUA trebuie să găsească o modalitate de contracarare.
„Este necesar, în opinia mea, ca Forţele Spaţiale americane să se asigure că putem dezvolta acele capacităţi care să ne permită să monitorizăm astfel de arme, înainte de a fi lansate, la modul ideal, dar şi pe întreaga durată a funcţionării lor, indiferent dacă sunt pe orbită sau nu”, a spus Saltzman.
Rusia, China și SUA dezvoltă armamentul hipersonic
Armele hipsersonice se împart în două mari categorii: „planoare” și rachete hipersonice „de croazieră”. În prezent, principalele puteri militare ale lumii se concentrează pe realizarea și perfecționarea armelor din prima categorie – „planoarele hipersonice”, lansate cu ajutorul unei rachete clasice și transportate astfel până în straturile superioare ale atmosferei, de unde sunt apoi lansate asupra țintei vizate.
Pe măsură ce China dar și Rusia își dezvoltă propriile versiuni de rachete hipersonice, Pentagonul a făcut de asemenea o prioritate din dezvoltarea armelor hipersonice. Un test american cu rachetă hipersonică a eșuat luna trecută, dar Pentagonul insistă că rămâne pe drumul cel bun pentru a livra arme hipersonice în următorii ani.
În urmă cu o lună, generalul Mark Milley, șeful Statelor Majore Întrunite ale Armatei SUA s-a arătat îngrijorat de progresele pe care China le-a înregistrat în domeniul armelor hipersonice. Oficialul american a recunoscut că Beijingul este foarte aproape, din acest punct de vedere, de „un moment Sputnik”.
Rachetele hipersonice mai sunt denumite și „vehicule” ori „planoare hipersonice” deoarece, spre deosebire de rachetele balistice clasice, nu au o traiectorie predeterminată (balistică). În schimb, ele pot „plana” cu viteze de peste cinci ori mai mari decât cea a sunetului (circa 6.200 de kilometri/oră) și chiar executa, teoretic, manevre evazive.
