Restricțiile și măsurile de protecție din perioada pandemiei de Covid-19 (izolarea, carantina etc.) și efectele acestora – limitarea libertății, nesiguranța privind stadiul bolii și chiar plictiseala – pot avea efecte dramatice asupra psihicului.
În acest moment, aproximativ 2,6 miliarde de oameni, adică o treime din populația gobului, trăiesc o formă de stare de urgență sau carantină, iar unii experți califică situația drept cel mai mare experiment psihologic făcut vreodată, scrie Digi24.
Tipurile de restricții introduse de majoritatea statelor afectate de noul coronavirus:
Carantina poate fi impusă de autorități pentru cei suspectați de infectare cu un virus. Aceștia pot sta în locuri special desemnate de autorități sau acasă, în funcție de caz. De asemenea, termenul de autoizolare se folosește în cazul celor care sunt forțați să stea la domiciliu.
În cazul carantinei sau a autoizolării, oamenii nu pot alege cu cine își petrec timpul sau în ce condiții, mai ales dacă este vorba de carantină instituționalizată. Iar acest factor este foarte important pentru starea psihică și fizică care se instalează de-a lungul izolării forțate.
Distanțarea socială este o măsură voluntară, luată în urma recomandărilor sau legislației impuse de autorități pentru prevenirea răspândirii virusului, însă în condiții de izolare acasă, stabilite pe cont propriu și cu o libertate de mișcare, deși restricționată, mai mare per total.
Cum resimt cei izolați beneficiile și riscurile restricțiilor:
Potrivit unui sondaj efectuat de compania Ipsos:
- aproape 14.000 de participanți din 15 cele mai mari state de pe glob arată că mai mult de doi din cinci (43%) dintre respondenți au declarat că sunt nerăbdători să se întoarcă la o viață normală
- o treime (34%) sunt îngrijorați de sănătatea proprie
- 15% se simt singuri
- 12% sunt nemulțumiți de restricțiile asupra libertății personale.
De asemenea:
- mai mult de jumătate (55%) sunt îngrijorați pentru cei care sunt vulnerabili sau slabi
- puțin sub o treime (31%) sunt mulțumiți să-și petreacă timpul cu familia
- o cincime din cei chestionați (22%) erau inspirați de oamenii care se adaptează.
Efectele psihologice ale unei izolări prelungite:
- comportamentele obsesiv-compulsive (spălatul excesiv pe mâini, dezinfectarea suprafețelor)
- respingerea socială (refuzul de a atinge o altă persoană sau de a fi atins/ă de o altă persoană
- amânarea sau refuzarea vizitelor rudelor sau prietenilor ori invers, refuzul de a merge în vizită)
- certuri între parteneri sau membrii familiei care nu au la bază neapărat o cauză reală, bine definită
- abuzul de alcool, medicamente, diverse substanțe care pot duce la diverse forme de violență îndreptată către propria persoană sau către persoanele din anturaj.
Indiferent de preferințele sociale ale oamenilor, experții sunt de acord că ar putea exista un impact de lungă durată pe noi toți, deoarece suntem forțați să ne confruntăm cu bariere pe care mulți dintre noi nu le-am mai întâlnit.
Studii anterioare indică probleme psihologice pe termen lung
Printre efectele dramatice ale izolării se numără suicidul, episoadele de furie intensă și procese intentate în urma impunerii măsurilor de carantinare, potrivit unei recenzii publicate de jurnalul medical The Lancet, care analizează studii făcute de-a lungul timpului în mai multe țări, precum Suedia, Canada, Coreea de Sud, China, afectate de epidemii.
Majoritatea studiilor efectuate în timpul unor epidemii anterioare (SARS, din 2003, sau Ebola, 2014), raportează efecte psihologice negative, inclusiv simptome de stres post-traumatic, confuzie și iritabilitate.
Factorii de stres:
- durata prelungită de carantină
- teama de infecție
- frustrarea
- plictiseala
- proviziile inadecvate
- informațiile neadecvate
- pierderile financiare și stigmatizarea.
Unii cercetători tind să creadă că efectele sunt pe termen lung. Potrivit recenziei, în situația în care carantina este necesară, oficialii ar trebui să o aplice nu mai mult decât este nevoie, să ofere un raționament clar pentru impunerea acestei măsuri și informațiile despre protocoale.
Efecte identificate de studii anterioare:
- un studiu privind epidemia de MERS din Coreea de Sud, efectuat în 2015, arată că la șase luni de la ieșirea din izolare unii dintre cei supuși acestei măsuri încă aveau anxietate și sentimente de furie.
- un alt studiu ce compară părinții și copiii care au fost puși în carantină cu cei cărora nu li se aplicase măsura arată că stresul post-traumatic era de patru ori mai mare la copiii care se aflau în carantină față de cei care nu erau.
- persoanele conștiente de starea de risc în care se află, în ceea ce privește infectarea cu virusul sau răspândirea acestuia, este un factor declanșator sau potențiator pentru simptomele psihologice care apar pe parcurs. Acest lucru se adaugă, printre altele, la teama de a-i pierde pe cei apropiați și la perspectiva greutăților financiare.
- numărul celor internați pentru episoade psihotice în instituțiile și spitalele de psihiatrie a crescut în ultima perioadă.
- personalul medical care a fost pus în carantină a avut simptome mai severe ale stresului post-traumatic decât restul populației care fusese în carantină. De asemenea, angajații din sănătate au simțit o mai mare stigmatizare decât restul oamenilor, au afișat un comportament mai evaziv după carantină, au raportat venituri mai scăzute și erau în mod constant mai afectați pe plan psihologic: declarau stări crescute de furie, nervozitate, frică, frustrare, vină, neajutorare, izolare, singurătate, anxietate, tristețe, grijă și erau mai puțin fericiți. Efectele pe termen lung, precum stresul post-traumatic, la personalul medical, ar putea dura ani de zile după eveniment. Un studiu efectuat în China a găsit că personalul medical aflat anterior în carantină abuza sau era dependent de alcool la trei ani după epidemia de SARS.
Creșterea ratei psihozelor și a tentativelor suicidare
Pandemia va aduce creșterea ratei psihozelor, violenței și a tentativelor suicidare, a declarat pentru Digi24 psihoterapeutul Laura Ștefan.
OMS a avertizat și ea în acest sens, recomandând autorităților sanitare din toată lumea să ofere sprijin psihologic celor afectați de izolare sau boală și să se pregătească în acest sens și pentru perioada de după eliminarea restricțiilor.
Marea Britanie, Franța, Spania, Italia, au raportat deja o înmulțire a cazurilor de suicid sau tentativă de sinucidere și se așteaptă la la cazuri a depresiei.
Însă nu am pus la punct cel de-al doilea cort pentru sprijin psihologic și vom plăti prețul într-o perioadă de la trei la șase luni după sfârșitul acestei stări de urgență fără precedent, într-o vreme când vom avea nevoie de toate forțele capabile să ajute economia mondială să-și revină, susține expertul belgian.
Momentan, un număr estimat de 2,6 miliarde de oameni – o treime din populația planetei – trăiește sub o formă de stare de urgență sau carantină. Este probabil cel mai mare experiment psihologic făcut vreodată.
Revenirea economică, mai grea, din cauza factorului psihologic
Elke Van Hoof, psiholog clinician din Belgia, specializată pe stres, avertizează că atunci când va fi nevoie de toți cei capabili să repare economia, s-ar putea înregistra o creștere bruscă a absenteismului și a fenomenului de epuizare.
Absenteismul, declanșat de frica de îmbolnăvire cu Covid-19, se manifestă deja în țările aflate în stare de urgență, dar va urma un al doilea val al acestui fenomen, în opinia psihologului Elke Van Hoof.
Chiar înainte de instalarea stării de urgență, Van Hoof a condus un sondaj de referință pe un eșantion reprezentativ al populației belgiene. În acel sondaj, 32% din populație putea fi clasificată ca fiind foarte rezistentă și doar 15% indica niveluri toxice de stres.
În ultimul sondaj, după două săptămâni în stare de urgență, procentajul populației rezistente a scăzut la 25% iar cea expusă la niveluri toxice de stres s-a mărit cu 10 puncte procentuale, la un sfert din populație.
Aceștia sunt oamenii cu cel mai mare risc de absenteism de la muncă pe termen lung, din cauza bolii sau a epuizării. Chiar dacă stau la muncă, o cercetare făcută de Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă arată o pierdere a productivității de 35% pentru acești angajați.
Grupurile cele mai expuse la probleme mentale pe termen lung sunt angajații din sănătate care se află în prima linie, tinerii sub 30 de ani, copiii, cei în vârstă și cei în situații precare, din cauza bolilor mentale, a dizabilităților și a sărăciei.
Aceste efecte au fost observate întotdeauna după dezastre și alte epidemii, însă amploarea măsurilor de carantină instituite acum este nemaivăzută, atrage atenția expertul în psihologia sănătății, și statele vor fi obligate să acționeze pentru a diminua efectele toxice ale stării de urgență.
Măsurile ce vor trebui luatedupă eliminarea restricțiilor:
• Trebuie puse la punct intervențiile de autoajutorare pentru a adresa nevoile populației afectate în număr mare;
• Educarea despre impactul psihologic care este de așteptat și reacțiile la traumă, dacă sunt interesați să o primească. Asigurarea că oamenii înțeleg faptul că o reacție la nivel psihologic este normală;
• Lansarea unui website specific pentru a adresa problemele psihologice;
• Asigurarea că oamenii cu probleme grave pot găsi ajutorul de care au nevoie.
