Ideea cedării din suveranitatea statelor membre ale Uniunii Europene pentru crearea unei structuri mai coerente – „Statele Unite ale Europei”, nu este deloc nouă.
”Repet teza prin care am trecut deja: trebuie să decidem repede, în următorii doi-trei ani, dacă vom crea Statele Unite ale Europei sau nu. Şi subiectul este extrem de delicat şi dificil pentru că trebuie asigurat un leadership formidabil la nivel european, care să convingă cele 28 de naţiuni – că intră şi Croaţia de îndată – că numai prin cedarea masivă de suveranitate Europa mai poate rămâne o mare putere economică şi o putere militară pe măsură, capabilă să asigure securitatea cetăţenilor ei”, spunea, joia trecută, Traian Băsescu. Preşedintele a conchis că numai cu o renunţare masivă la suveranitatea statelşor componente Europa poate rămâne o forţă economică.
Punerea în practică a unui atare proiect e foarte complicată: în februarie 2011, când președintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, i-a expus mai apăsat această temă, la Cotroceni, preşedintele Băsescu apăra independenţa fiscală a unui stat ca România – instrument cu care economia românească poate fi reglată în faţa turbulenţelor crizei.
” În ceea ce priveşte politicile privind sustenabilitatea finanţelor publice, suntem de acord să discutăm şi să avem politici de echilibrare a deficitelor fondurilor, suntem de acord să discutăm politici legate de nivelul de asistenţă socială şi să revizuim exagerările, dacă ele sunt, dar nu putem fi de acord cu coordonarea în domeniul impozitelor şi taxelor. De asemenea, adiţional celor patru puncte deja agreate, un subiect îl va constitui costul unitar al forţei de muncă. Aici, pentru noi este clar că interpretăm această teză numai prin ideea corelării dintre productivitate şi venit. Nu avem cum s-o interpretăm în altă cheie decât aceasta. O egalizare a salariilor este practic imposibilă din punctul nostru de vedere şi nu asta vrea să spună teza costului unitar al forţei de muncă şi a nivelului de salarizare a oamenilor, ci este vorba de corelaţia care trebuie să existe între productivitate şi venit”, spunea Băsescu după întâlnirea cu Van Rompuy, din februarie.
Între timp, repetatele furtuni economice din prima jumătate de an, care au zdruncinat economii mari, ca Italia sau Spania, constrâng liderii europeni să găsească o soluţie rapidă către o uniune mai întărită, începând, fireşsc, cu ţările din zona euro. Merkel şi Sarkozy au anunţat intenţia de-a forma un guvern al eurozonei – iar o zi mai târziu traian Băsescu se pronunţa pentru cedarea de suveranitate în favoarea Bruxellesului, pentru o mai mare coerență a politicilor în UE.
Ce şanse are un proiect de integrare economică şi fiscală şi, mai ales, care sunt problemele care stau în calea unei întreprinderi atât de complexe, explică pentru cursdeguvernare.ro patru actuali sau foști eurodeputați și economiști.
Daniel Dăianu: Teza Statelor Unite ale Europei se loveşte de interesele Germaniei şi ale celorlalte state mari din UE
Fostul europarlamentar, profesorul Daniel Dăianu este de părere că, deşi benefică, teza formării Statelor Unite ale Europei intră în coliziune cu interesele statelor mari ale Uniunii Europene, care resping ideea de transferuri de venituri din taxe şi impozite europene către Bruxelles şi redistribuirii acestora la ţările membre care cotizează mai puţin la centru.
” Teza aceasta este corectă, că avem nevoie de Statele Unite ale Europei, dar intră în coliziune cu o realitatea politică a Uniunii Europene, prin faptul că cei mari, şi mai cu seamă Germania, nu sunt dispuşi să accepte aşa ceva. Deşi Germania este un stat federal. Germania nu este dispusă la aşa ceva pentru că ar presupune şi o uniune a transferurilor fiscale. Germania vrea aşa ceva, dar numai atât cât este dictat de interesul ei, ca să nu se întâmple ceva cu băncile germane. Spiritul prevalent în UE nu este cel care împinge către o integrare autentică”, a declarat, pentru cursdeguvernare.ro, Daniel Dăianu.
Fostul ministru de Finanţe consideră că un alt pas spre o unificare a Europei este emiterea de euro-obligaţiuni.
”Emisiunea de euro-obligaţuni ar fi o concretizare clară a acestei integrări, pentru că simpla disciplinare fiscal-bugetară nu înseamnă integrare. Despre disciplină bugetară şi sancţiuni se discută de mai bine de un an. Se vorbeşte şi despre mecanisme care să ţină sub control şi alte dezechilibre, nu doar cele bugetare, mai cu seamă în zona euro şi nu s-a reuşit exact în zonele esenţiale să se avanseze”, a mai explicat Dăianu.
”Pe de altă parte, această teză intră în contradicţie cu ceea ce a arătat Tratatul de la Lisabona – că ţările sunt foarte puţin dispuse în momentul de faţă să renunţe la prerogative esenţiale de suveranitate economică. În fapt, renunţarea la Constituţie şi adoptarea Tratatului de la Lisabona a statuat aceste rezerve foarte mari ale celor mai multe state din Uniune, de a adânci integrarea. Problema care se ridică acum este dacă sub presiunea acestei crize şi ieşirii la lumină în mod flagrant a slăbiciunilor zonei monetare se poate adânci integrarea economică, se poate crea un guvern al uniunii monetare”, a completat el.
În schimb, economistul consideră ca fiind necesară crearea Statelor Unite ale Europei, idee validată de criza economică prin care trec state ale UE.
”Ideea aceasta este validată de ceea ce arată această criză economică: anume că în Europa şi mai cu seamă în uniunea monetară lipsa sau deficitul de integrare economică pe dimensiunea fiscal-bugetară, pe dimensiunea unor mecanisme care încearcă să-şi amortizeze şocurile asimetrice , pe dimensiunea reglementării şi supravegherii pieţelor financiare la nivelul uniunii monetare. Toate acestea arată că sistemul de guvernanţă economică este deficitar şi că în esenţă este nevoie de instrumente şi mecanisme proprii unei integrări mai adânci”, a spus Dăianu.
În urma celei mai recente întrevederi franco-germane la nivel înalt, de zilele trecute, Daniel Dăianu nu este foarte optimist: ”Rezultatele întâlnirii Merkel-Sarkozy a fost mai mult un exerciţiu de imagine. Nu a adus lucruri noi, pentru că despre reforma guvernanţei economice se discută de un an şi jumătate. Despre disciplină bugetară şi sancţiuni se discută de mai bine de un an. Se vorbeşte şi despre mecanisme care să ţină sub control şi alte dezechilibre, nu doar cele bugetare, mai cu seamă în zona euro şi nu s-a reuşit exact în zonele esenţiale să se avanseze”.
Liviu Voinea: Unificarea taxelor ar dezavantaja net România
Directorul executiv al Grupului pentru Economie Aplicată, Liviu Voinea:
„Există două mari probleme care stau în faţa unei astfel de uniuni: mondea şi taxele. Ele sunt valabile pentru toate ţările, dar pentru unele aceste probleme sunt mai mari decât pentru altele.
Pentru România, de exemplu, marea problemă ar fi taxele. Dacă are aceleaşi taxe cu Germania, de exemplu, n-o să vină nimeni să investească în România. Avantajul nostru competitiv s-ar pierde prin unificare fiscală. Şi dup-aia, probabil, în esenţă deciziile de finanţare să fie luate cu un ministru de finanţe european, care încă nu există. După ce ne-am pierdut acest avantaj.”, avertizează el.
Iuliu Winkler: Cedarea de suvernaitate ar putea începe cu energia
Europarlamentarul Iuliu Winkler (UDMR/PPE) consideră că cedarea de suveranitate pentru crearea Statelor Unite ale Europei ar trebui să înceapă cu domeniile energiei, transporturilor şi comunicaţiilor.
” În energie, eu cred că ar fi chiar în interesul României ca politica energetică să devină politică comună a UE: Unul din marii jucători pe piaţa de energie europeană, Rusia, discută separat cu statele membre, face diverse înţelegeri cu diverse guverne care sunt mai bine pentru unii, mai puţin bune pentru alţii. Dacă ar fi o politică comună, se decide asupra poziţie comune europene, care apoi este discutată cu Moscova”, a declarat, pentru cursdeguvernare.ro, Iuliu Winkler.
O altă zonă în care se urmăreşte a se face unificarea europeană este politica fiscală, dar România trebuie să încerce, pe cât posibil, amânarea acesteia.
”Sigur că sunt lucruri care ar putea fi în favoarea noastră şi altele în dezavantaj. Guvernul se va strădui să amâne cât mai mult momentul şi să încetinească cât mai mult ideea de armonizare fiscală în UE, pentru că noi avem nevoie de un avantaj competitiv, care este avantajul fiscalităţii, care astăzi în România este mai mică decât media europeană”, a mai arătat europarlamentarul român.
Cel mai important element al unificării europene îl constituie, însă, rezistenţa şi extinderea monedei unice, mai spune el: ”fără monedă unică, Uniunea Europeană nu există”.
Referitor la piedicile integrării europene mai adânci, Winkler consideră că presiunile populiste pot constitui obstacole.
De asemenea, parlamentarul european consideră că cedarea de suveranitate nu va afecta pe deplin capacitatea de decizie a României, care se va manifesta oricum prin intermediul parlamentarilro europeni, al reprezentanţilor în Consiliul European (preşedinte, premier) sau prin intermediul comisarului european trimis de Bucureşti la Bruxelles.
Marian-Jean Marinescu: Criza a determinat măsuri în direcţia unificării
Liderul eurodeputaţilor PDL, Marian-Jean Marinescu este de părere că actuala criză a datoriilor suverane din Europa a determinat grăbirea măsurilor pentru unificarea politicilor de guvernanţă economică.
”E greu de vorbit de termen scurt sau termen lung, pentru că, din păcate, criza, a determinat nişte măsuri în această direcţie, pentru că în mod normal ar fi trebuit luate fără problemele pe care le-a avut Uniunea. Şi acum există negocieri în Parlamentul European şi Consiliu pe unele legi din acest domeniu. Consiliul se împotriveşte câtorva regulamente. Cred că ceea ce ne aşteaptă în viitor nu poate fi contracarat decât cu o asemenea măsură. În momentul în care vom avea şefi de state care să gândească la fel, se poate ajunge foarte rapid”, ne-a declarat viceliderul grupului PPE din parlamentul European.
