marți

28 iunie, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

12 februarie, 2015

armand gosuExact ce nu știm, pentru că negocierile sunt învăluite în secret.
Putem însă pune cap la cap declarațiile din ultime săptămână și mai ales pe cele din ultimele zile și să analizăm situația de pe teren în Donbass. Cu o doză suficient de mare de probabilitate următoarele puncte ar trebuie să se afle pe agenda discuțiilor.

1) încetarea imediată a focului

2) recunoaștera de către Kiev a noii linii de demarcație rezultată în urma victoriilor milițiilor separatiste. Noua linie este diferită de cea stabilită la Minsk (19 septembrie). Mai multe surse preluate de presa ucraineană dar și internațională afirmă că un teritoriu însemnat (peste 1200 km2 a intrat sub controlul separatiștilor din septembrie 2014 până în februarie 2015, inclusiv câteva puncte strategice importante. Acestea din urmă pot fi foarte utile la primăvară, în cazul în care se va declanșa o ofensivă a milițiilor separatiste sprijinite de Rusia împotriva armatei ucrainene.


Anterior, separatiștii (vezi conferința de presă a lui Zaharcenko de la Moscova) au condiționat încetarea focului de recunoașterea noii linii de frontului, adică a teritoriilor ocupate în ultimele 4 luni, perioadă în care oficial a funcționat Armistițiul de la Minsk.

(Citiți și: ”Scenariul de care se tem SUA în confruntarea Rusia – Ucraina”)

3) retragerea armamentului greu de pe linia frontului.

Președintele F. Hollande a vorbit la începutul lunii de retragerea 50-70 km a armamentului greu, de la linia „frontierei”. Iar recent, reprezentantul separatiștilor în grupul de contact, Denis Pușilin, a confirmat discuții importante asupra acestui punct.
Retragerea armamentului greu de pe o fâșie de teritoriu de 100 km și chiar mai mult ar putea fi varianta de compromis pentru ca ucrainenii să fie forțați să o accepte, în schimbul recunoașterii noii linii a frontului.

Socoteală greșită, iar Kievul pare că înțelege acest lucru, pentru că separatiștii nu pot fi nici obligați și nici controlați de felul în care retrag armamentul greu. Iar, cu armamentul greu retras la 50-70 km de linia frontului, armata ucraineană va face ofensiva de primăvare a milițiilor separatiste mult mai ușoară.


4) monitorizarea încetării focului; cine poate s-o facă în condițiile în care OSCE și-a demonstrat, deși nu mai era nevoie, neputința.

Ar dura foarte mult până ce ONU sau UE ar organiza misiuni ceva mai eficiente de monitorizare pe care să le trimită pe teren, în estul Ucrainei. Moscova preferă ineficientul OSCE sau organisme din CSI, pe care le controlează, și refuză alți monitori internaționali.

5) trupe de menținere a păcii; încă de la începutul conflictului, Kievul a respins categoric ideea că Rusia poate trimite în estul Ucrainei trupe de menținere a păcii, „căști albastre”, așa cum face în Transnistria, așa cum a făcut în Osetia de Sud și în alte zone de conflict de pe fostul teritoriu sovietic.

Chiar dacă nu declară oficial, Moscova dorește să-și updateze statutul militarilor ruși aflați pe teritoriul ucrainean, care participă la lupte de partea milițiilor separatiste, transformându-le în trupe de menținere a păcii. Este un scenariu clasic al Kremlinului.

De partea cealaltă, Kievul ar putea dori trupe de menținere a păcii sub egida ONU, ceea ce însă ia foarte mult timp și presupune existența unor resurse financiare solide. În cazul în care s-ar decide așa ceva, apariția pe teren a trupelor ONU s-ar face în cel mai bun caz peste 3 luni, când linia frontului va fi, cu siguranță, alta.

6) cea mai complicată problemă este cea a controlului frontierei ruso-ucrainene. Moscova refuză și să negocieze această chestiune, afirmând că cedarea controlului asupra celor peste 450 km de frontieră ar echivala cu abandorarea separatiștilor pro-ruși în mâinile autorităților de la Kiev. Este o frontieră foarte lungă, care n-a fost fixată pe teren de comisia tehnică, în ciuda faptului că URSS s-a destrămat în decembrie 1991, frontieră care este foarte ușor de penetrat.

Câtă vreme granița este controlată de către Moscova, spre milițiile separatiste se vor îndrepta nestingherite mari cantități de muniții, arme de toate calibrele, voluntari, militari ruși din armata regulată și din GRU (puternicul serviciu de informații al armatei ruse). Atâta timp cât acel segment de graniță nu este controlat de ucraineni sau de o misiune internațională eficientă, Kremlinul va putea alimenta și extinde focarele separatiste pentru a destabiliza Ucraina.

De altfel, miza nu este anexarea Ucrainei, nici măcar a Donbass-ului. Pentru Moscova miza este destabilizarea întregii Ucraine, împingerea ei în colaps total, pentru ca apoi să fie împărțită între vecini, iar ce rămâne să fie transformat într-un stat nesemnificativ, redus ca teritoriu, care să rămână și el în zona de influență a Rusiei.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

Pe lângă problemele, pe care le-am putea numi tehnice, enumerate mai sus, mult mai complicate sunt cele politice. Aici, agenda Moscovei a rămas neschimbată: recunoașterea anexării Crimeei de către Rusia; statut neutru pentru Ucraina, fixat prin Constituție, adică finlandizarea țării; federalizarea cu oferirea unei largi autonomii regiunilor Donețk și Lugansk și statut special pentru limba rusă.

O încheire a războiului ruso-ucrainean fără răspunsuri la toate aceste probleme politice este greu de imaginat. La fel de probabil începe să se contureze transformarea acestui război ruso-ucrainean într-unul regional și chiar într-o criză globală.

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Un răspuns

  1. 1.Nu se poate „negocia” nimic cu Rusia, urmind noi incalcari ale incetarii focului, pina va ocupa o buna parte din Ucraina, incit presedintele Porosenco va ramine cu jumatate din tara.
    Scurt, „proiectul Putin” privind Novorusia nu este negociabil cu cineva.
    Va fi reprodus modelul coreean, cu zone diferite ca influenta politica si dezvoltare economica, functie de intelegerile si sprijinul UE si respectiv Rusiei.
    Daca va schimba ceva ori cineva situatia ce pare acum „batuta in cuie”, este doar de o cadere economica abrupta a Rusiei, care deocamdata este improbabila.O sanctionare economica extrema a Rusiei nu este convenabila, iar cind „banii vorbesc”, nimic nu mai conteaza.
    Dar, vorba cintecului, mult cintat inainte de caderea lui Ceausescu:”anii nu pot aduce, ce-aduce ceasul”…
    Lipsa unui proiect european pe diverse termene, politica haotica a extinderii fara a lua in considerare factorii care o pot sustine sau impiedica, consecintele colaterale, etc., a cam nenorocit biata Ucraina.
    Luptele si conflictul politic generat de ele se va incheia, cind Rusia isi va face „suma teritoriala” planificata, facind tara ingenuncheata si esuata, din aventurismul European al extinderii si „fractia etnica”, mostenita de la defunctul URSS.
    2.Ca epilog, putem spune ca Rusia va iesi din aceasta incercare de forta un infirm economic, pentru 2 decenii cel putin.Comportamentul razboinic in epoca globalizarii, face ca orice tara care si-l asuma, sa aiba soarta economica a Yugoslaviei, indiferent de marime si resurse
    naturale.Caderea economica si durata ei, este la fel de nenegociabila ca si „proiectul Rusiei”!
    3.Apoi, peste citeva decenii, istoricii vor evalua, in ce masura UE pe de o parte si Rusia pe de alta parte, se fac vinovti de catastrofa statala, economica si umana din Ucraina.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Un răspuns

  1. 1.Nu se poate „negocia” nimic cu Rusia, urmind noi incalcari ale incetarii focului, pina va ocupa o buna parte din Ucraina, incit presedintele Porosenco va ramine cu jumatate din tara.
    Scurt, „proiectul Putin” privind Novorusia nu este negociabil cu cineva.
    Va fi reprodus modelul coreean, cu zone diferite ca influenta politica si dezvoltare economica, functie de intelegerile si sprijinul UE si respectiv Rusiei.
    Daca va schimba ceva ori cineva situatia ce pare acum „batuta in cuie”, este doar de o cadere economica abrupta a Rusiei, care deocamdata este improbabila.O sanctionare economica extrema a Rusiei nu este convenabila, iar cind „banii vorbesc”, nimic nu mai conteaza.
    Dar, vorba cintecului, mult cintat inainte de caderea lui Ceausescu:”anii nu pot aduce, ce-aduce ceasul”…
    Lipsa unui proiect european pe diverse termene, politica haotica a extinderii fara a lua in considerare factorii care o pot sustine sau impiedica, consecintele colaterale, etc., a cam nenorocit biata Ucraina.
    Luptele si conflictul politic generat de ele se va incheia, cind Rusia isi va face „suma teritoriala” planificata, facind tara ingenuncheata si esuata, din aventurismul European al extinderii si „fractia etnica”, mostenita de la defunctul URSS.
    2.Ca epilog, putem spune ca Rusia va iesi din aceasta incercare de forta un infirm economic, pentru 2 decenii cel putin.Comportamentul razboinic in epoca globalizarii, face ca orice tara care si-l asuma, sa aiba soarta economica a Yugoslaviei, indiferent de marime si resurse
    naturale.Caderea economica si durata ei, este la fel de nenegociabila ca si „proiectul Rusiei”!
    3.Apoi, peste citeva decenii, istoricii vor evalua, in ce masura UE pe de o parte si Rusia pe de alta parte, se fac vinovti de catastrofa statala, economica si umana din Ucraina.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Consumatorii români aveau, la nivelul anului 2021, o paritate a puterii de cumpărare de 55,5% din media europeană, procent identic cu cel din 2020, cel mai redus de...

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: