Fără un ajutor militar, Ucraina e pierdută. S-ar putea să fie pierdută chiar și dacă i se furnizează acest ajutor, dar pentru NATO, pentru securitatea Europei, contează până și cum pierzi Ucraina :
Acestea sunt concluziile unei analize a situației din Ucraina publicată luni de profesorul Andrew A. Michta (catedra de Studii Internaționale de la M. W. Buckman Rhodes College, adjunct al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington) în prestigioasa publicație “The American Intrest“.
Analiza apare cu două zile înaintea durelor negicieri care au loc miercuri la Minsk, la care participă Angela Merkel, Francois Hollande, Petro Poroșenko și Vladimir Putin.
***
Șansele ca Ucraina să câștige războiul împotriva separatiștilor sunt din ce în ce mai mici, dacă au existat vreodată. După un an de confruntări devine clar că Ucraina, pe teritoriul căreia se găsesc trupe și armament provenind din Rusia, va pierde acestă confruntare fără sprijin militar Occidental.
Cei care se opun unui spijin acordat Ucrainei afirmă că, în condițiile unui ajutor limitat acordat Kievului balanța va rămâne înclinată tot în favoarea Rusiei, că acest conflict va avea același deznodământ, dar cu costuri umane mult mai mari.
Dacă au dreptate, atunci să procedăm cum ne sfătuiesc mulți analiști din SUA și din Europa, să ne uităm în altă parte și să-l lăsăm pe Putin să îngenuncheze Ucraina?
Răspunsul este foarte simplu: Nu, pentru că prețul pe care Rusia îl va plăti pentru această agresiune va face diferența pentru ceea ce va urma, pentru că lucrurile nu se vor opri aici.
O nouă “victorie facilă“ a Rusiei lui Putin va diminua dramatic securitatea Europei, cu consecință imediată dezmembarea Ucrainei. Forma oficială nici nu contează- poate fi vorba de “federalizare“, de “conflict înghețat“ sau de “acord interimar în așteptarea unui referendum“, însă faptul că Vladimir Putin va reuși o revizuire în forță a frontierelor Europei va confirma că Vestul este incapabil să iasă din tiparele conceptelor de securitate postmoderne.
Iar această confirmare îl va încuraja pe Putin să acționeze din nou, de data aceasta împotriva “adevăratului inamic“- NATO. Cine încă nu s-a convins că principalul obiectiv al lui Vladimir Putin este dezmembrarea NATO să recitească ultimele discursuri ale președintelui rus și să urmărească și alte canale media decât Russia Today, eventual de limbă rusă. Veți constata că NATO este perceput la Kremlin drept “inamicul“, iar armata Ucrainei este supranumită “legiunea străină a Alianței Nord Atlantice“.
Acesta este pericolul pe termen lung care pândește securitatea Occidentală dacă Ucraina cade în scurt timp- și va cădea rapid fără asistență militară.
Colapsul Ucrainei va aduce în discuție dacă mai sunt sacrosante și alte frontiere decât cea care desparte statele NATO de cele non-NATO și va fisura teoria conform căreia frontiera NATO este astăzi asigurată prin “prezența rotativă persistentă“ decisă la summit-ul din Țara Galilor.
E clar că ochii lui Vladimir Putin stau ațintiți pe frontiera vestică a Statelor Baltice, pe malurile Bugului, spre sud. E clar că mai există enclave de populație rusă pe care Moscova le poate folosi pentru noi confruntări.
Cu trei modificări de graniță la activ- Georgia, Crimeea și acum estul Ucrainei, Putin poate testa acum voința și unitatea NATO. Mai mult, căderea estului Ucrainei nu echivalează cu încheierea unui conflict: teritoriile ce vor rămâne sub autoritatea Kievului vor constitui un permanent pericol de conflict latent și vor ține Europa sub presiunea instabilității de la periferia continentului, unde Vladimir Putin va fi liber să crească, sau să diminueze presiunea, oricând îi convine.
Lipsa de fermitate a Vestului manifestată în ultimul an față de Rusia îi dau acum prilej lui Vladimir Putin să încheie rapid socotelile în Ucraina și să impună o nouă ordine în Estul Europei, pe care îl va lipsi de normele democratice care au înflorit aici în ultimii 20 de ani.
Mesajul lui Serghei Lavrov adresat Conferinței de Securitate de la Munchen a fost clar: Vestul este vinovat de ce se petrece în Ucraina iar dacă încercați să furnizați arme Kievului atunci Rusia va reacționa în forță, după exemplul oferit în Georgia, în 2008.
Este, deci, o certitudine că Rusia este dispusă să escaladeze acest conflict, gata să trimită trupe și armament suplimentar în zonele separatiste. O altă ceritudine este aceea că, dacă se întâmplă așa ceva, Ucraina e pierdută.
Dar este fundamental pentru Europa cum, dar mai ales cine impune termenii capitulării Ucrainei. Soarta Ucrainei va influența decisiv viitorul relațiilor dintre Rusia și structurile Occidentale, în special SUA și Germania, și va arăta dacă NATO se poate transforma într-o veritabilă structură de securitate sau va deveni un simplu corp birocratic, care organizează conferințe și seminarii pe teme de securitate.
Momentele de slăbiciune invită la agresiune. Adevărul este că statele NATO și-au redus bugetele de apărare în ultimii 5 ani cu 20%, în vreme ce Rusia aproape și l-a dublat. Discuțiile despre moralitate sunt inutile în fața armelor iar singurul răspuns ferm în fața agresiunii pare să-l dea doar SUA. Germania, Marea Britanie și Italia nu acceptă nimic peste soluția sancțiunilor economice, Franța este ezitantă, iar statelor mici și medii de la frontiera NATO- Polonia sau Statele Baltice- le lipsește anvergura să împingă Europa spre acțiune.
Iar dacă Putin va câștiga ușor Ucraina atunci va reuși să demonstreze lipsa de unitate a membrilor NATO și va deveni câștigătorul cert al erei de după Războiul Rece.
Occidentul mai trebuie să țină cont de încă o variabilă- majoritatea ucrainenilor sunt dispuși să reziste presiunilor exercitate de Kremlin, deci conflictul ar putea escalada oricum dramatic, chiar și în lipsa asistenței militare a Vestului.
Dar dacă Putin nu va plăti scump prețul agresiunii atunci vom putea fi martorii unui război mai mare în Europa, în viitorul apropiat.
În acest context, pare lipsit de importanță dacă cancelarul Angela Merkel va reuși să determine înghețarea temporară a conflictului, fiind astfel scutită să admită ca Europa a capitulat în fața lui Putin, permițând ca Moscova să își extindă sfera de influență în Est.
Europa trebuie să înțeleagă că în joc este mai mult decât soarta unei țări nefericite. În joc sunt viitorul NATO și securitatea Europei însăși: grăbindu-se să capituleze în Ucraina, Occidentul este în pericol să își petreacă viitorul în pocăință.
