joi

28 martie, 2024

27 septembrie, 2018

Relația unui cuplu format din persoane de același sex intră în sfera noțiunii de „viață privată”, precum și a noțiunii de „viață de familie”, asemănător relației dintr-un cuplu heterosexual, arată Curtea Constituțională a României, în motivarea deciziei în cazul Coman – Hamilton.

Mai mult, CCR precizează:

Bucurându-se de dreptul la viaţă privată și de familie, persoanele de același sex care formează cupluri stabile au dreptul de a beneficia, în timp și prin mijloacele prevăzute de lege, de o recunoaștere legală și judiciară a drepturilor lor.


Este motivarea deciziei prin care CCR a decis că statul trebuie să recunoască dreptul de ședere în România al persoanei căsătorite cu un cetățean român, chiar dacă este vorba de un cuplu de același sex.

Motivarea apare cu numai o săptămână înaintea referendumului pentru introducerea familiei tradiționle (formate din bărbat și femeie) în Constituție. O precizare ce nu va putea împiedica însă recunoașterea drepturile cuplurilor formate din persoane de același gen, ținând cont de această moitvare a CCR.

Judecătorul Cristi Danileț, explicație pe Facebook:

Așadar, să ne lămurim ca să dispară manipularea din ultimii doi ani: ceea ce se modifică la referendum este articolul cu privire la căsătorie (care acum este și în viitor va fi numai pentru parteneri de sex opus), în timp ce viața de familie este pentru acele persoane care aleg să trăiască, gospodărească și viețuiască împreună, cu sau fără acte, cu sau fără copii și indiferent de orientarea sexuală.


Fragment din motivarea CCR:

Aplicând cele dispuse de instanța europeană în interpretarea normelor europene, Curtea Constituțională constată că relația pe care o are un cuplu format din persoane de același sex intră în sfera noțiunii de „viață privată”, precum și a noțiunii de „viață de familie”, asemenea relației stabilite într-un cuplu heterosexual, fapt ce determină incidența protecției dreptului fundamental la viață privată și de familie, garantat de art.7 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, de art.8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art.26 din Constituția României.

Bucurându-se de dreptul la viaţă privată și de familie, persoanele de același sex, care formează cupluri stabile, au dreptul de a-și exprima personalitatea în interiorul acestor relații și de a beneficia, în timp și prin mijloacele prevăzute de lege, de o recunoaștere legală și judiciară a drepturilor și îndatoririlor corespunzătoare (a se vedea, în acest sens, și hotărârea Curţii Constituţionale din Italia – Ordinanza n.4/2011, publicată în Gazzetta Ufficiale nr.2 din 12 ianuarie 2012).

Concluziile CCR:

  • Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile art.277 alin.(2) din Codul civil, potrivit cărora ”căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România” nu pot constitui temeiul pentru autoritățile competente ale statului român de a refuza acordarea dreptului de ședere, pe teritoriul României, soțului – resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene și/sau a unui stat terț, persoană de același sex, care este legat printr-o căsătorie, legal încheiată pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, cu un cetățean român, cu domiciliul ori reşedinţa în România, sau cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene, care are dreptul de rezidenţă în România, pentru motivul că dreptul intern român nu prevede/recunoaște căsătoria între persoane de același sex.
  • Astfel, în condițiile în care prevederile art.277 alin.(4) din Codul civil statuează că ”Dispoziţiile legale privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rămân aplicabile”, interdicția recunoașterii căsătoriei nu se aplică în situația în care cetățeanul unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat terț, persoană de același sex, căsătorită cu un cetățean român sau al unui stat membru al Uniunii Europene, în temeiul articolului 21 alineatul (1) TFUE și al articolului 7 alineatul (2) din Directiva 2004/38, solicită acordarea dreptului de ședere, pentru o perioadă mai mare de trei luni, pe teritoriul statului român, în scopul reîntregirii familiei”, potrivit motivării.
Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: