O surpriză pentru anul pandemiei: România a ajuns anul trecut mai sus decât alte șapte state la consumul individual efectiv MEDIU pe locuitor, undeva la 79% din media UE, și peste patru state ca PIB/locuitor, cu 72% din nivelul european, la egalitate cu Letonia. Cu toate acestea, percepția realității nu confirmă statistica oficială. Și totuși, nu statistica este vinovată ci particularitățile naționale ale distribuirii veniturilor: e vorba de venitul median al gospodăriilor.
Cifrele arată o polarizare severă în materie de venituri per gospodărie, iar creșterea consumului individual efectiv n-a fost valabilă pentru toți românii: suntem lanterna roșie a UE la capitulul venit median.
Cum e cu venitul mediu și cu venitul median
Fără multă teorie, pentru a face mai clară distincția dintre median și mediu, hai să luăm 7 valori ale venitului și să vedem ce rezultă concret din dispunerea lor. Pentru 600 lei, 900 lei, 1200 lei, 1500 lei, 3.000 lei, 7.000 lei și 10.000 lei, sume alese arbitrar dar care seamănă cu situația reală.
În situația prezentată, venitul median este 1.500 de lei, deoarece avem trei valori mai mici și trei valori mai mari, în timp ce media rezultată este mai mult decât dublă, în cazul de față 3.457 lei. Orice asemănări cu pensii și/sau salarii sunt/nu sunt întâmplătoare.
Pe scurt, mediana descrie situația cea mai probabilă a traiului mediu, în timp ce media descrie care ar fi traiul dacă banii s-ar împărți în mod egal. Cu cât inegalitățile de venit sunt mai mari ( și la noi trec de 7 la 1 între cincimea cea mai bogată și cincimea cea mai săracă), cu atât mai multă lume este plasată sub medie.
Câtă lume, se poate vedea dintr-un exercițiu pe care îl propune instituția de profil europeană și intitulat „How does your income compare to others?”, pe limba noastră, cum se compară venitul tău cu al altora, în funcție de țara fiecăruia. Prin încercări succesive, fără a face „farmacie”, pentru un român care locuiește singur, am obținut următoarele valori:
Dacă bogăția relativă începe la noi undeva pe la 2.500 lei pentru cineva care nu are obligații familiale, hai să vedem, în aceleași condiții, cum arată dezideratul poziționării printre cele 10% gospodării cu cele mai mari venituri din România, după situația familială. Vă lăsăm să trageți concluziile în privința sumelor indicate de Eurostat, cu observația că, desigur, 90% din populație se situează sub aceste praguri:
E bună și creșterea PIB-ului, dar nu neapărat pentru toți
Acum, media calculată de Eurostat și publicată recent pentru anul 2020 zice că România stă mai bine decât Estonia, Grecia, Croația, Ungaria sau Bulgaria, fapt cât se poate de evident din graficul următor:
Doar că, în luna iulie 2021, tot Eurostat a început să primească datele pentru anul trecut și să le prelucreze pentru a calcula venitul median echivalent, care descrie capacitatea membrilor unei gospodării de a efectua cheltuieli sau de a economisi bani. Inclusiv în varianta ajustată la puterea de cumpărare după nivelul relativ al prețurilor din fiecare țară. Asta pentru a putea face o comparație corectă în termeni reali între țări.
Întâmplarea face ca pentru România și țările situate mai jos decât noi în topurile PIB/locuitor și AIC/locuitor să avem deja datele la mijlocul anului. Evident, în absența unor raportări complete la nivelul UE, statele nu pot fi poziționate decât față de cea mai recentă medie UE disponibilă, cea din 2019.
Și acum să vedeți marea surpriză, certificată de Eurostat. România apare pe ultimul loc între țările care au trimis date (cu siguranță pe post de lanternă roșie a Uniunii) la nivelul veniturilor cele mai probabile a fi întâlnite în gospodării. Concret, la indicatorul numit venit median net echivalent, cu doar 7.724 euro/persoană, figurăm după Bulgaria (8.647 euro) și Ungaria (9.699 euro).
Venit median net echivalent (venitul disponibil) – valoarea mediană a veniturilor tuturor gospodăriilor, după taxe și alte deduceri, care este disponibilă pentru cheltuire sau economisire, divizată cu numărul de membri ai gospodăriei convertit în adulți echivalenți în funcție de vârsta lor, utilizând așa-numita scară de echivalență modificată a OECD (valoarea 1 pentru primul adult, 0,5 pentru celelalte persoanele de la 14 ani în sus și 0,3 pentru tinerii cu vârsta sub 14 ani).
Probabil că există mai multe interpretări pentru acest paradox aparent, pe care le lăsăm în seama specialiștilor în materie pentru explicare și, eventual, măsuri de corectare. Ideea este, însă, că ar trebui să fim atenți la TOȚI INDICATORII statistici referitori la nivelul de trai care sunt urmăriți, din motive întemeiate, pe mai multe paliere.
Altminteri, dacă vom căuta numai argumente favorabile la concluzii deja trase pe bază de impresii personale și nu să înțelegem care este situația reală, șansele de a lua decizii utile în politicile economice și sociale sunt nule. După cum nule vor fi și efectele în plan practic, chiar dacă pot fi așezate cu succes pe hârtie.
Urmărește-ne pe Google News
2 răspunsuri
Vedeți că, la nivelul unei gospodării din venitul ăla median sunt hrănite in medie alte 2-3 ființe umane adulte, apte de muncă dar care nu au servici, deci nu vorbim de copiii, ci de rude.
In acest fel, venitul ăla median de 1500 e mult mai mic că se împarte la numărul de guri hrănite.
Venitul median este tras in jos de pensionarii cu pensii minime si de rata de ocupare a fortei de munca care este de altfel mica. O tara de 19 milioane cu 5 milioane de angajati.