Capital Economics – despre economiile emergente: România – Cod portocaliu de vulnerabilitate pentru Leu şi datoria suverană, deşi sistemul bancar este puternic

Echilibrele macroeconomice ale României s-au deteriorat suficient de mult ca indicatorii de monitorizare ai capital Economics să plaseze ţara noastră într-o zonă apropiată de roşu pe scala vulnerabilităţilor valutare şi ale datoriei publice.

Totuşi, sistemul bancar românesc este unul dintre cele mai puternice dintre cele ale ţărilor cu economii emergente studiate într-un raport recent al companiei de cercetare economică.

„Riscurile (valutare) cresc în Turcia, Argentina, Filipine şi România, unde poziţiile externe s-au deteriorat”, spune raportul citat.

Monedele celor patru ţări suunt plasate în siajul celor ale Venezuelei şi Ucrainei, dar stau mai rău decât monedele Nigeriei, Columbiei şi Egiptului, care au şi mari probleme politice și sociale.

Pentru a evalua riscurile la care este supus Leul, capital Economics a luat în calcul evoluția a trei indicatori:

• deficitul contului curent (3,4% din PIB în 2017 şi estimat la 3,9% în 2018),
• rezervele valutare inclusiv aurul (circa 24% din PIB),
• volatilitatea cursului de schimb.

România nu stă cu mult mai bine nici din perspectiva vulnerabilităţilor privind costul datoriei publice, din cauza:

• amplificării rapide a datoriei publice,
• evoluţiei deficitului bugetar.

Din nou, România nu are problemele Venezuelei, Ucrainei, Argentineisau ale Mexicului, dar stă mai rău decât Chile şi Egipt.

(Citiți și: ”Finanţarea României: cum ne-am despărțit de Ungaria și Polonia la costurile de împrumut”)

Totuşi, Sistemul bancar din România este unul dintre cele mai solide dintre cele ale ţărilor emergente din lume, fiind depăşit doar de Cehia, Ungaria şi Coreea de Sud.

România captivă politicilor nepotrivite

România este captivă unor politici fiscale şi salariale ostile dezvoltării economiei sustenabile pe termen lung.

Unul dintre cele mai izbitoare argumente este amplitudinea foarte mare a deviaţiilor PIB-ului faţă de potenţial, care rezultă dintr-o politică prociclică, în care se scade fiscalitatea, deși nu ar fi nevoie pentru că creșterea economică este deja mare, potrivit unui studiu al economistului Ionuţ Dumitru.

Indicatorul „output gap” (deviaţia PIB de la potenţial) este cel mai departe de referinţă în România, spre deosebire de Polonia, Ungaria şi Zona Euro.

Totdată, Randamentul de piaţă al titlurilor de stat româneşti pe 10 ani era de 2,97% în septembrie 2016, dar a urcat la 4,61% în aprilie 2018 – adică aproape că s-a dublat față de cel al guvernului maghiar, care a scăzut până la 2,44%, potrivit celor mai recente date ale Erste Group Research (EGR).

Mai rău: acum România, țara cu cea mai mare creștere economică din UE, se împrumută acum cel mai scump din regiune, în vreme ce în septembrie 2016 doar guvernele Serbiei și Croației erau mai prost cotate pe piețele financiare.

Și am ajuns în această situație în numai un an și jumătate.