Calculul ignorat de autorități: De ce nu ajung contribuțiile bazate pe salariu pentru banii de pensii. Situația pe regiuni

Diferența dintre salariul mediu taxat pentru plata asigurărilor sociale, publicat de Casa Națională de Pensii Publice (CNPP), și câștigul salarial mediu anunțat lunar de INS a ajuns la aproape 30%. Procentaj care seamănă izbitor cu cel de deficit la bugetul asigurărilor sociale, din care se face plata pensiilor. deficit care este acoperit obligatoriu, în baza prevederilor legale, de la bugetul de stat.

Astfel, pe luna iunie 2016 ( pentru care s-au prelucrat datele disponibile), salariul mediu brut rezultat prin împărțirea fondului de salarii taxat de 13,59 miliarde lei la cei 6,123 milioane de angajați existenți în evidențele CNPP (interesantă și diferența față de numărul de angajați de circa 4,7 milioane anunțați de INS, dar acela este valabil pentru firmele care au peste 4 salariați) a fost de 2.219 lei. De reținut, 2.219 lei BRUT.

În schimb, câștigul salarial mediu brut ( care include și alte diferite tipuri de drepturi de natură salarială) anunțat de Institutul Național de Statistică și luat în calcul inclusiv pentru solicitarea de indexare la 45% din acesta a punctului de pensie (se vede acum că e de discutat acest reper) s-a ridicat la 2.874 lei tot BRUT. Adică exact 29,5% în plus față de salariul mediu taxat de stat.

Desigur, cum spunea un fost prim-ministru, ”problema e complexă”, intervine un coeficient de trecere între salariu și câștigul salarial ( acesta parcă era de 94,5% ultima dată când a fost anunțat), unii salariați poate nu au lucrat toată luna, s-ar putea ca unii declare mai mult sau mai puțin întocmai la Fisc sumele anunțate la Statistică etc.

Dacă ar fi să utilizăm câștigul salarial mediu brut declarat de INS drept bază de taxare pentru pensii, suma strânsă ar fi fost de 17,6 miliarde lei lunar și nu de 13,6 miliarde lei, respectiv cu patru miliarde de lei mai puțin. Lună de lună de lună, ca să parafrazăm reclama la un medicament pentru boli de inimă, luat de mulți pensionari.

Diferența este cam mare și presează pe bugetul de stat. Buget care trebuie să piardă pentru echilibrarea asigurărilor sociale, implicit plata pensiilor, cam patru miliarde de euro pe an. Și, prin ricoșeu, uite cum rămânem fără bani de investiții în infrastructură și cum stabilim recorduri negative la numărul de kilometri de autostradă construiți pe an. Că de rețele edilitare sau de apă caldă permanent măcar în București oricum nu avem.

Dar, dacă tot beneficiem de datele CNPP, nu putem să nu obsevăm câteva lucruri care rezultă din statistica de profil, din care am spicuit pe scurt în tabelul următor :

Observații :

1.Regiunea Capitalei (București + Ilfov) reprezintă cam un sfert din numărul total de angajați taxați și contribuie cu circa 38% din banii strânși din taxele pe salarii pentru plata pensiilor.

2.Următoarele opt județe puternice economic, cu forță de muncă taxată la nivelul de peste 180.000 de persoane aduc împreună cam aceeași contribuție ca și regiunea Capitalei. Fiecare dintre aceste adevărate ”centre fiscale” este echivalent, în ce privește plata pensiilor, cu patru-cinci județe sărace.

3. Mai puțin de un sfert din bani mai vin de la toate celelalte 32 de județe, dintre care ultimele opt nu strâng contribuții nici măcar de la 50.000 de persoane, tot ele situându-se și cu printre cele cu salariile medii (fiscalizate) cele mai mici la nivel național.

4.Dacă ar fi să ne luăm după puterea de cumpărare a salariilor din care se percepe contribuția la pensii, acest indicator nu ar fi la 158,3% din nivelul de referință octombrie 1990 ( ultima lună de dinaintea liberalizării pensiilor) ci doar la 122,2%. Ceea ce ar explica multe pentru percepția creșterii economice din partea celor care își achită întocmai taxele către stat.

Măcar în treacăt, trebuie remarcate salariile relativ mici puternic concentrate în Moldova, unde nivelul brut nu trece pragul de 2.000 de lei în nici un județ și coboară până sub 1.600 de lei în Vaslui și Suceava, ceea ce implică valori nete undeva între mai puțin de 1.200 și ceva mai mult de 1.400 de lei pe lună.

De altfel, chiar în preajma Capitalei, regăsim valori de nordul țării (gen Botoșani sau Sălaj) în Giurgiu, Ialomița, Călărași sau Dâmbovița.

Toate aceste considerații ar trebui să se situeze în atenția factorilor de decizie pentru îmbunătățirea colectării și corelarea corectă a beneficiilor obținute de pe urma muncii depuse cu drepturile de pensie rezultate conform legii.

Cu observația că ne vom trezi în următorii ani nu doar cu discrepanțe majore regionale între salarii ci și cu pensii mult diferite, rezultate decalat în timp din discrepanțele de azi.

În plus, la pensie nu vom mai vorbi despre două valori diferite cu aproape 30%, între valoarea fiscalizată și cea care se vrea a reflecta puterea de cumpărare. Pensia va fi una singură, în varianta cea mai mică și departe de câștigul salarial avut anterior.