Busola Strategică – detalii din prima strategie militară a UE

Busola Strategică, viitorul document de strategie militară al Uniunii Europene, evidențiază pentru prima dată amenințările cu care se confruntă blocul și tratează modul de gestionare a crizelor, dezvoltarea capacităților de apărare, precum și parteneriatele care sunt menite să „stabilize o viziune strategică comună pentru securitatea și apărarea UE pentru următoarele 5-10. ani”.

Planul, consultat de Euractiv, va fi înaintat oficial miniștrilor de externe ai UE săptămâna  viitoare, luni (15 noiembrie). Liderii UE vor primi probabil o versiune modificată în decembrie, iar documentul final urmează să fie aprobat în martie anul viitor, în timpul președinției franceze a Consiliului UE.

Evaluarea amenințărilor

Elaborată de către serviciul diplomatic al UE (SEAE) în colaborare cu agențiile de securitate naționale, prima parte a noului plan militar al UE este menită să acopere riscurile și tendințele de securitate din bloc și din întreaga lume.

Pe lângă o listă descriptivă a amenințărilor regionale cu care se confruntă blocul, Rusia și China figurează predominant în documentul de 28 de pagini.

„Acțiunile Rusiei în vecinătatea noastră comună și în alte teatre contrazic viziunea UE asupra lumii și a intereselor sale”, se arată în proiect, adăugând totuși că „strategia UE urmărește angajarea Rusiei în cooperări pe probleme specifice”, cum ar fi clima.

Mai mulți diplomați UE contactați de Euractiv au afirmat că amenințarea Rusiei ar fi trebuit mai bine precizată prin includerea amenințărilor militare și a ocupației, aprovizionarea UE cu energie și acțiuni hibride. Sursele Euractiv au precizat că intenționează să formuleze amendamente.

Potrivit proiectului, China este descrisă drept„un partener, un competitor economic și un rival sistemic”, care este „din ce în ce mai mult implicat și implicat în tensiunile regionale”.

„În ciuda asertivității tot mai mari a Chinei, vom continua să cooperăm în domenii de interes reciproc, cum ar fi combaterea pirateriei, a climei și a securității”, se arată în proiect.

Într-o referire la diviziunile interne dintre statele membre despre cum să se ocupe cel mai bine de Beijing, documentul avertizează că acest lucru ar „necesita o unitate puternică” între bloc.

Potrivit planului, agențiilor naționale de informații li se va cere să revizuiască analiza amenințărilor UE cu o frecvență de „cel puțin la fiecare 5 ani, începând din 2025, sau mai devreme dacă contextul strategic și de securitate în schimbare o impune”.

Capacitatea de reacție rapidă

Una dintre cele mai controversate propuneri de proiect estecea de  creare a unei forțe de intervenție militară comună, denumită ”Capacitatea de desfășurare rapidă a UE”, până în 2025. Planul prevede că această Capacitate va „permite desfășurarea rapidă a unei forțe modulare de până la 5.000 de militari, inclusiv componente terestre, aeriene și maritime”.

În urma crizei din Afganistan, statele membre UE au discutat în cursul verii idei pentru crearea unei forțe de intervenție și despre posibilitatea ca aceasta să fie constituită pe bază de cooperare militară ad-hoc între statele membre UE interesate.

Potrivit proiectului, forța este menită să „răspundă la amenințări iminente sau să reacționeze rapid la o situație de criză, de exemplu, o misiune de salvare și evacuare sau o operațiune de stabilizare într-un mediu ostil”.

Comanda și controlul forței militare ar aparține fie unui cartier general național prestabilit sau unui organism din cadrul Statului Major Militar al UE (EUMS).

Grupurile de luptă deja existente ale UE nu au fost niciodată folosite în teren din cauza disputelor privind finanțarea și a reticenței unor state de a le desfășura.

Problema unanimității în decizii

În prezent, orice operațiune militară care ar  implica grupurile de luptă europene are nevoie de decizie unanimă de a le desfășura. Pentru a evita procesul dificil de luare a deciziilor, proiectul propune „aranjamente mai flexibile”. Asta înseamnă că o decizie ar putea fi luată de o ” coaliție de state dornice și capabile” să intervină.

Statele membre au timp până în 2023 să specifice clar modul în care articolul 44 al tratatului UE ar putea permite unui grup de state membre să planifice și să conducă o misiune sau o operațiune militară în cadrul UE.

Un diplomat est-european a declarat pentru Euractiv că unele țări din regiune vor fi deschise să discute cum poate fi  îmbunătățit procesul de luare a deciziilor, dar că „unanimitatea trebuie să rămână principiul călăuzitor”.

Autonomie strategică și cooperare cu NATO

Conceptul de autonomie strategică, obiectivul UE de a acționa independent în politica sa externă și de securitate, apare o singură dată în planul de 28 de pagini.

„Recentele schimbări geopolitice ne amintesc că UE trebuie să-și asume urgent mai multă responsabilitate pentru propria sa securitate, acționând în vecinătatea sa și dincolo, cu parteneri ori de câte ori este posibil, și singură atunci când este necesar”, se arată în proiect.

În ceea ce privește relațiile UE-NATO, se face referire la viitoarea nouă declarație comună UE-NATO, care va fi prezentată înainte de sfârșitul anului, prezentată drept element- cheie pentru cooperarea viitoare. Documentul abordează îngrijorările unor state membre ale UE din Europa de Est, care privesc NATO ca principalul lor furnizor de securitate. Strategia europeană promite cooperare strânsă în operațiunile de gestionare a crizelor, în dezvoltarea capacităților militare, prin derularea de exerciții și legiferarea conceptului de mobilitate militară.

Începând cu 2022, UE mai intenționează să avanseze un dialog dedicat pe teme de securitate și apărare cu SUA.

Proiectul mai precizează că UE rămâne „deschisă să coopereze cu Regatul Unit în domeniul securității și apărării”, se angajează să consolideze dialogurile cu Balcanii de Vest, vecinătățile de est și de sud, Indo-Pacific și America Latină.

Strategia mai presupune extinderea prezențelor maritime UE în zonele de interes, începând cu Indo-Pacific, care ar include exerciții maritime cu partenerii regionali Japonia, Coreea de Sud, India, Indonezia și Vietnam.