Comisia Europeană renunță la planul de realocare a profiturilor multinaționalelor între țările Uniunii Europene, un nou cadru de impozitare a marilor corporații la nivelul UE fiind lansat marți.
Președintele Comisiei, Ursula von der Leyen, a promis anul trecut „un set unic de reguli fiscale pentru a face afaceri în Europa”.
Executivul UE a vrut inițial să opteze pentru o formulă care împărțea profitul total înainte de impozitare câștigat de multinaționale între jurisdicțiile în care acestea își desfășoară afacerile, în funcție de locul în care este creată valoarea.
Această opțiune a întâmpinat opoziția țărilor care se temeau să nu piardă venituri fiscale. Țările cu impozite pe profit relativ scăzute, cum ar fi Irlanda sau Lituania, ar pierde din veniturile realizate din taxarea marilor companii care beneficiază de regimuri preferențiale de taxare a profiturilor.
Noua filosofie a taxării europene
Acum, executivul UE vrea ca multinaționalele cu venituri anuale de peste 750 de milioane euro să-și reunească facturile fiscale, în ceea ce Comisia numește ”bază de impozitare agregată”. Companiile de petrol și gaze, transport maritim și aviație sunt excluse din propunere.
În practică, companiile vor continua să plătească taxe către diferite țări pe baza cotelor de impozitare naționale, dar ar face acest lucru în baza unui cadru UE ce stabilește ceea ce este impozabil.
Pentru o etapă de tranziție de șapte ani, fiecare companie va fi impozitată în funcție de o cotă din baza de impozitare agregată, calculată ca venit impozabil mediu pe ultimii trei ani.
Scopul Comisiei este de a permite multinaționalelor să pretindă mai ușor compensarea transfrontalieră a pierderilor, precum și de a oferi mai multă siguranță întreprinderilor active dincolo de frontiere.
Toate propunerile în domeniul fiscalității necesită sprijinul unanim al țărilor UE, iar încercările multiple de adoptare a unor reguli fiscale comune au fost până acum blocate prin veto. De atunci, totuși, toate cele 27 de țări ale UE au semnat un acord fiscal global care include o cotă minimă a impozitului pe profit de 15% și realocarea parțială a profiturilor celor mai bogate companii din lume în diferite jurisdicții.
De aceea, Comisia crede că are posibilitatea de a ajunge la un consens de data aceasta.
***
