Reinstaurarea procedurii de deficit excesiv ar putea crea spațiu pentru țările Uniunii Europene să decidă schimbarea regulilor fiscale pe termen lung, arată o analiză Bruegel.
Reforma regulilor fiscale ale Uniunii Europene, care stabilesc câte datorii pot acumula țările UE, pare în acest blocată. Germania, care vrea să aibă încredere că statele cu datorii mari vor acționa pentru reducerea acestora, este în dezacord cu Franța și Italia, care preferă mai multă libertate, mai ales pentru a permite investițiile publice.
Cu toate acestea, asupra unui element al regulilor există un consens: procedura de deficit excesiv. O procedură de deficit excesiv poate fi declanșată dacă deficitul unei țări depășește pragul de 3% din PIB sau dacă datoria guvernamentală crește peste 60% din PIB.
Țările care fac obiectul unui asemenea proceduri trebuie să rezolve problema printr-un program de ajustare fiscală. Dar regula a fost suspendată din 2020 din cauza urgenței cheltuielilor guvernamentale ca urmare a pandemiei de COVID-19.
Deși nu are legătură directă cu reforma regulilor fiscale, reintroducerea procedurii de deficit excesiv ar putea ajuta la eliminarea actualului impas.
Comisia Europeană a declarat că va reinstaura procedura de anul viitor pentru toate țările UE care încălcă limita de deficit de 3%. Dar acest lucru nu este sigur; suspendarea regulilor a fost prelungită și în 2022 și 2023, iar țările UE vizate de mișcare (inclusiv Franța, Italia și Spania) se pot opune deciziei.
Reinstaurarea procedurii în 2024 în conformitate cu normele actuale ar elimina disputele dintre state sau pe cele dintre state și Comisie.
Cerințele de ajustare fiscală în temeiul procedurii de deficit excesiv sunt cunoscute și clare: ajustarea ar fi de 0,5% din PIB pe an – semnificativ, dar gestionabil.
Căutarea unui compromis cu privire la noi reguli fiscale ar putea fi apoi ghidată de ceea ce este de dorit pe termen mediu și lung, mai degrabă decât de ceea ce regulile ar cere inițial din partea țărilor cu datorii mari – care ar fi supuse noilor reguli doar după ce vor ieși din procedura de deficit excesiv.
Principalul element al reformei, propus de Comisia Europeană în aprilie 2023, este că, în loc ca țările UE să caute să-și ajusteze soldurile fiscale la un „obiectiv pe termen mediu” – adică aproape de echilibru sau în excedent – ar urma să adopte trasee individuale de ajustare fiscală care să pună datoriile lor pe o traiectorie ferm descendentă până la sfârșitul unei perioade de patru până la șapte ani.
Acest lucru s-ar face în conformitate cu criteriile derivate din metodologia Comisiei de analiză a sustenabilității datoriilor.
Punctul de conflict al reformei este că Germania și un grup de țări cu datorii mai mici consideră că strategiile individuale de ajustare a datoriei ar fi lipsite de transparență și ar oferi Comisiei puteri suplimentare în relațiile cu statele membre.
Aceste țări doresc să reintroducă „garanții” – o ajustare minimă, indiferent de rezultatele analizei de sustenabilitate a datoriilor. Mai exact, ”frugalii” cer o ajustare anuală minimă de 0,5% pentru țările cu deficite mai mari de 3% și o cerință ca rata datoriei să ajungă la plafon în cel mult patru ani.
Dacă datoria unui stat este mare și termenul prea scurt, atunci s-ar aplica o regulă suplimentară: o reducere medie anuală de 1% a ratei datoriei pe următorii zece ani.
Alte elemente de compromis ar putea include o examinare independentă a metodologiei de analiză a sustenabilității datoriilor de către un Consiliu fiscal european puternic.
Dacă procedura de deficit excesiv va fi activată în 2024, finalizarea reformei fiscale ar putea continua în paralel cu monitorizarea aplicării procedurii în următoarea perioadă legislativă.
***
