Când Christine Lagarde a devenit președintele BCE, pe 1 noiembrie 2019, avea de dus la îndeplinire două sarcini: prima era aceea de a reconcilia bordul BCE, ce fusese divizat în timpul mandatului de opt ani al lui Marios Draghi, iar a doua de a îmbunătăți comunicarea cu publicul larg cu privire la politicile băncii și la persepectivele economice, scrie Bloomberg.
Acum, când se apropie aniversarea de un an de mandat, se poate spune că doar unul din aceste scopuri a fost atins. Astfel, boardul BCE a fost extrem de unit într-o peiroadă în care banca a luat o serie de măsuri fără precedent pentru a stimula economia zonei euro și pentru a asigura stabilitatea în timpul pandemiei.
În ceea ce privește comunicarea cu publicul larg, Lagarde a declarat va aborda o politică total diferită de cea a lui Draghi. Într-adevăr, a oferit mult mai multe interviuri decât predecesorul său și, spre deosebire de Draghi, și-a păstrat contul de Twitter, pe care l-a folosit pentru a promova mesaje favorite, cum ar fi acela privind promovarea femeilor în poziții de leadership.
Dar momentul cu adevărat memorabil al primului an de mandat a avut loc în timpul conferinței din martie, a treia organizată de Lagarde de la preluarea mandatului, când, întrebată despre evoluția randamendetelor titlurilor de stat – o problemă extrem de sensibilă pentru Italia, ale cărei randamente crescuseră simților – aceasta a răspuns: „Rolul BCE nu este acela de a diminua creșterea randamentelor”. Investitorii au considerat că prin acest mesaj BCE trasmite că nu este dispusă să sprijine statele din zona euro în timpul turbulențelor financiare. Efectul imediat a fost creșterea randamentelor solicitate de investitori pentru bondurile italiene.
Președintele BCE este avocat de formație și are relativ puține studii economice în ciuda faptului că a fost ministru de Finanțe al Franței și șefa FMI. Din martie până acum, aceasta a recâștigat o parte din încrederea investitorilor, dar există încă serioase semne de întrebare în legătură cu felul în care înțelege reacția pieței la deciziile de politică monetară. După intervenția din martie, aceasta a apelat de multe ori la intervenții scrise, la conferințele de presă.
Perioada de pandemie a pus la grea încercare mandatul lui Lagarde. Pe măsură ce pandemia se instala în Europa, BCE a ezitat să ia o decizie, iar Lagarde a fost ultima din șefii marilor bănci centrale care și-a dat seama de riscurile pandemiei, economistul șef al băncii, Philip Lane, declarând la începutul crizei că va fi vorba de o revenire în V. Ulterior, BCE a schimbat tactica: acum se așteaptă ca economia să își revină gradual și ca inflația să se situeze ușor sub nivelul țintă de 2%, până în 2022.
Vestea bună este că banca centrală a făcut în cele din urmă ce era necesar pentru a contracara șocul economic și a furnzat lichiditate mediului bancar, așa încât companiile să poată beneficia în continuare de credite. Totodată, a relaxat măsurile de prudențialitate, așa încât băncile să nu își mai facă temporar grijă cu privire la cerințele de capital. De asemenea, a lansat un program de achiziție de active în valoare de 1,35 trilioane de euro și a schimbat regulile privind activele acceptate drept colateral, incluzând și bondurile unor state precum Grecia sau ale unor companii cu probleme, al căror rating a scăzut în timpul pandamiei.
Totodată, președintelui BCE îi revine meritul de a fi creat coeziune între membrii boardului, pe parcursul implementării măsurilor de combatere a pandamiei, o sarcină greu de dus la îndeplinire în condițiile în care interesele țărilor din zona euro sunt de multe ori divergente.
