Bătălia pentru Grecia şi problemele salvatorilor. Ce spun Daniel Dăianu şi Liviu Voinea

Una caldă, una rece. Aşa curg declaraţiile liderilor din Eurozonă în ultima săptămână, parcă pentru a mări presiunea asupra guvernului de la Atena.

Grecia are un plan de reformă a economiei şi un set de ţinte fiscale care să o ţină lam distanţă de default. Dar ele mai trebuie şi implementate, astfel încât să nu pună povara datoriilor sale doar pe Germania şi Franţa, preocupate acum să-şi salveze băncile expuse pe datoria elenă.

În faţa indeciziei guvernului Papandreou, liderii europeni şi-au intensificat presiunile: între promisiuni şi ameinţări.

• Miercuri 7 septembrie: săptămâna bătăliei pentru Grecia a început cu decizia, favorabilă, a Curţii Constituţionale de la Karlsruhe, care a validat implicarea Germaniei în ajutorul dat Greciei şi crearea instrumentului european de Stabilitate Financiară. Curtea a condiţionat toate acestea de participarea legislativului german la deciziile majore.
• Joi, 8 septembrie. Wolfgang Schauble, ministrul german de finanţe, declară în faţa Bundestagului că depinde de Grecia şi de capacitatea ei de a-şi respecta ţintele bugetare, dacă va rămâne sau nu în zona euro. Alături de el, şi alţi politicieni germani îşi intensifică ameninţările împotriva Atenei: cu o săptămână în urmă, troica formată din FMI, banca Mondială şi Comisia Europeană părăsise discuţiile cu guvernul elen în faţa slabelor performanţe ale reformelor acestuia. Germaniei i se alătură Olanda: premierul Mark Rutte firmă că ţările indisciplinate care refuză să renunţe la suveranitatea asupra bugetelor în favoarea unui “ţar european al bugetului” ar trebui să iasă din uniunea monetară.
  În aceeaşi zi, Jean Trichet, preşedintle BCE afirmă că „zona euro se confruntă cu incertitudine enormă și riscuri intensificate”, vorbind, de această dată, nu despre Grecia, ci despre salvatorii ei.
• Sâmbătă, 10 septembrie: Bloomberg citează politicieni germani, potrivit cărora Germania pregăteşte un plan B referitor la situaţia Greciei. Dar nu e un plan de ajutor al Atenei: ci de salvare a propriilor bănci în cazul că criza datoriilor din eurozonă s-ar agrava prin default-ul Greciei.
• Luni, 12 septembrie: Obiectivul ţărilor din eurozonă este menţinerea Greciei în uniunea monetară. „Dar nu trebuie exclusă eventualitatea ca Grecia să vrea sau să fie nevoită să părăsească zona euro”. declaraţia, făcută la postul de televiziune ZDF, îi aparţine lui Christian lindner, secretar general al FDP, partid aflat în coaliţia de guvernare.
  La rândul său, vicecancelarul Philipp Roesler, vicecancelar (FDP) vorbeşte deschis despre eventualitatea de-a lăsa Grecia în afara eurozonei – declaraţie care provoacă tulburare pe burse.
• Marţi, 13 septembrie: cancelarul Angela Merkel, despre declaraţiile vicecancelarului Philipp Roesler: „Cred că am face un mare serviciu Greciei dacă am specula cât mai puţin posibil şi am încuraja Atena să-şi respecte angajamentele”. Merkel spune că, dimpotrivă, Grecia trebuie salvată pentru că „Trebuie să evităm orice proces incontrolabil în zona euro”.
• Miercuri, 14 septembrie: Conferinţă  telefonică Merkel-Sarkozy- Papandreou despre Grecia. Preşedinţia franceză emite un comunicat potrivit căruia „Preşedintele republicii şi cancelarul (Germaniei) au subliniat că mai mult ca niciodată este necesar să se aplice pe deplin hotărârile adoptate la 21 iulie de către şefii de stat şi de guvern din zona euro pentru asigurarea stabilităţii zonei euro”.
  În aceeaşi zi, preşedintele Băncii Mondiale, Robert Zoellick, spune că zona euro nu se poate salva decât printr-o uniune bugetară: „Nu este responsabil din partea zonei euro să promită supunere unei uniuni monetare fără a accepta fie o uniune bugetară care să facă uniunea monetară viabilă, fie consecinţele pentru membrii săi necompetitivi şi puternic îndatoraţi”.
• Joi, 15 septembrie. Angela Merkel: În niciun caz eurobonduri. „Eurobondurile nu vor rezolva problemele cele mai urgente, nu vor scuti Grecia de îndeplinirea obligaţiilor asumate şi nu vor permite celorlalte ţări din zona euro să renunţe la implementarea reformelor” – a spus Merkel.
  declaraţia ei a venit după cea a lui Barroso, care înviorase pieţele: „Confirm că vom prezenta în curând o propunere cu diferitele opţiuni pe care le avem pentru introducerea eurobondurilor” – declarase, cu o zi în urmă, Barroso, în faţa parlamentului European.

Referitor la contagiunea care ar putea afecta Europa în cazul unui default al Greciei şi la soluţiile pentru a depăşi criza datoriilor, am cerut părerea economiştilor Daniel Dăianu şi Liviu Voinea:

Daniel Dăianu: Cordon sanitar în jurul Greciei, altfel se contaminează Portugalia şi alţii. Uniunea monetară a pornit prost – s-a mizat pe convergenţa care nu s-a realizat

„În cazul în care defaultul Greciei nu poate să fie limitat în privinţa consecinţelor printr-un cordon sanitar în jurul ei, care ar presupune ca pierderile băncilor care au expunere faţă de Grecia să fie preluate fie de facilitatea Europeană, fie de datoriile publice ale ţărilor unde îşi au reşedinţa acele bănci, va fi greu de evitat contagiunea.

Dacă nu se va permite Greciei de a fi asistată, chiar şi în faliment, dar ca ţară membră a UE să fie asistată prin Facilitatea Europeană, e greu de crezut că nu se vor manifesta efecte de contaminare.

Se întinde către Portugalia şi mai departe către alte ţări.

Dacă nu se securizează restul UE, efectele de contaminare şi problemele în sectoarele bancare vor afecta şi România foarte puternic şi pot conduce la reîngheţarea pieţelor financiare.” – spune fostul ministru de Finanţe.

Cât priveşte temerile privind emiterea de eurobonduri, Daniel Dăianu îşi explică atitudinea Germaniei:

„Problema pe care Germania o are cu euro-obloigaţiunile este legată de integrarea fiscală. În timp ce Germania şi alte ţări – Olanda, Finlanda – văd uniunea fiscală ca fiind în stadiul ultim al adâncimii integrării, alte ţări, mai ales cele care au probleme cu programele de austeritate, cu menţinerea pe pieţele financiare, văd în euroobligaţiuni un instrument de gestionare a crizei absolut necesar, esenţial, fără de care nu se poate lupta împotriva crizei.

Eu cred că Germania nu ar mai opune rezistenţă, dacă emisiunile de euro-obligaţiuni ar fi însoţite de măsuri de disciplinare bugetară, de programe, instrumente care să permită amortizarea de şocuri asimetrice la nivelul UE, şi ar exista mecanisme care să ajute creşterea în ţările cu probleme de competitivitate, concomitent cu emisiunea de euroobligaţiuni.

Uniunea monetară a pornit prost construită şi s-a mizat pe convergenţă, care nu s-a realizat.

Această fractură de competitivitate între nord şi sud a fost ocultată un deceniu, de la introducerea euro, de importuri ieftine din Asia, de inflaţia scăzută, de dobânzi foarte scăzute, care au operat în zona euro, odată cu introducerea monedei comune.

Există o politică monetară comună, dar fundamentele fiscale nu există şi în timp ce băncile operează în UE şi au expuneri faţă de datorii suverane, pierderile sunt asumate de plătitori de taxe şi impozite la nivel naţional.” – spune Daniel Dăianu.

Liviu Voinea: Soluţia pentru Grecia ar fi falimentul controlat, caz în care România nu ar fi afectată. Problema cu eurobondurile este că Germania ar plăti dobânzi mai mari pentru indisciplina altora

Liviu Voinea, directorul Grupului de Economie Aplicată (GEA), spune că emiterea de eurobonduri nu înseamnă neapărat salvarea Greciei.

„Ca soluţii pentru salvarea Greciei, nu ar fi suficiente eurobondurile. Poate că salvez Grecia cu eurobonduri, dar odată deschisă cutia Pandorei, să salvezi şi Italia, Portugalia, Irlanda, înseamnă că Germania devine la fel de îndatorată ca aceste ţări.

Variante sunt. O restructurare a datoriilor, deci un fel de faliment controlat, adică Grecia să nu mai dea şi dobânda la care s-a împrumutat, întâi să dea principalul sau 80% din principal.

Dacă Grecia intră în default controlat, nu sunt mari influenţe pentru România.

Dar dacă Grecia intră în default necontrolat e o mare problemă, pentru că România e luată la pachet cu alte ţări, ca economie periferică şi banii ar fugi din România, pe principiul că suntem economie şi mai periferică decât Grecia, care măcar e în zona euro. Logic nu ar trebui să se întâmple asta, dar practic asta se întâmplă, e efectul comportamentului speculatorilor.” – spune Liviu Voinea.

Cât priveşte temerile Germaniei de a se emite eurobonduri, directorul GEA spune că Germania s-ar confrunta cu problema dobânzilor:

„Germania se împrumută la 2%, grecii nu se mai împrumută nici la 16%, Spania, Portugalia se împrumută pe la 10%. Orice emisiune comună presupune un cost suplimentar, cresc consturile la care se împrumută Germania, dacă sunt eurobnduri, şi se colectivizează datoria.

Dar Merkel ar fi trebuit să zică asta şi când s-a preluat datoria de la privat la stat, acolo a fost cu dobândă zero şi nu a mai zis nimic, atunci era bine, acum să se preia datoria de la stat la stat nu mai e bine, iar aici nu mai este o abordare firească – dar altfel, este o problemă firească a datoriei. Practic, creşte costul de finanţare a Germaniei, pentru a plăti lipsa de disciplină financiară a altora.

O soluţie e să se emită eurobonduri, dar pentru ţările care se imprumută la medie sau peste medie. Altfel, trebuie negociat cu Germania.”