Liderii Franței și Italiei semnează vineri un tratat care va întări relațiile lor bilaterale în perioada în care diplomația europeană pare slăbită de iminenta ieșire din scenă a Cancelarului Angela Merkel. Tratatul de la Quirinale are prevederi speciale în ceea ce privește cooperarea franco-italiană în domenii precum Apărare, Economie, Comerț, Migrație și Cultură.
Ceremonia de semnare este organizată la Palatul prezidențial italian la o zi după ce în Germania SPD, Verzii și FDP au semnat acordul de constituire a coaliției de guvernare. Acordul de la Berlin pune capăt supremației politice a CDU/CSU, care vreme de 16 ani a susținut-o la conducerea guvernului pe Angela Merkel, lider incontestabil al Europei care a dezvoltat relații speciale cu ultimii președinți ai Franței.
Cum analiștii politici occidentali se așteaptă ca noua administrație de la Berlin să fie preocupată, mai ales la începutul mandatului său, de politicile interne, Euractiv consideră că Parisul se reorientează către dezvoltarea de relații speciale cu Roma, într-o perioadă dominată de incertitudine economică și geopolitică și de pandemie.
„Intenția lui Emmanuel Macron este de a crea o nouă axă cu Italia, iar interesul Italiei este să se conecteze cu duoul Franța-Germania”, a declarat pentru Euractiv o sursă diplomatică italiană.
Debutând inițial în 2017, negocierile privind noul tratat s-au blocat în 2018, când un guvern populist a preluat mandatul la Roma și a intrat în dispute cu Emmanuel Macron din cauza imigrației. Relațiile au atins un nivel scăzut în 2019, când Macron l-a rechemat pentru scurt timp pe ambasadorul Franței în Italia.
Negocierile bilaterale s-au reluat anul acesta după numirea fostului șef al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, la conducerea guvernului italian.
O sursă diplomatică franceză a respins sugestiile potrivit cărora noua axă dintre a doua și a treia economie a Uniunii Europene ar reprezenta o realiniere a priorităților diplomatice ale Parisului.
Tratatul de la Quirinale, numit după reședința președintelui italian și modelat după pactul franco-german din 1963, va avea ca prim efect armonizarea pozițiilor Franței și Italiei înainte de summiturile UE, după modelul în care Franța își coordonează cu Germania mișcările cheie în materie de politică externă.
