Referendumul din Olanda privind acordul dintre UE și Ucraina, deși este pur consultativ, scoate la suprafață două mari probleme ce se manifestă pe continent:
nemulțumirea europenilor față de Uniune și influența rusească asupra unor formațiuni politice mici, extremiste și zgomotoase prin care Moscova poate manipula ușor evoluții din societatea occidentală, fiindcă majoritatea de centru preferă să nu se expună.
„Până la referendumul olandez, nu am avut un exemplu bun despre modul în care funcționează de fapt influența rusească în alegerile din Europa de Vest”, scrie pentru Slate Anne Applebaum, o bună cunoscătoare a relațiilor dintre Europa și Rusia care deține un premiu Pulitzer și recent a publicat volumul “Iron Curtain: the Crushing of Eastern Europe, 1944 – 1956”.
S-a ajuns la referendum, primul pe noua reglementare privind acest tip de scrutinuri, după ce un site recunoscut pentru farsele sale, a adunat mai mult de 300.000 de semnături pe o petiție în acest sens. Editorii site-ului au dorit un subiect de refendum, nu contează care, și l-au găsit pe acesta – acordul comercial dintre Ucraina și UE.
Prezența la urne la referendumul organizat miercuri a fost redusă (32,2%), dar deasupra pragului de 30% stabilit prin legea olandeză pentru validarea rezultatului unei consultări populare. Potrivit rezultatelor comunicate, 61,1% dintre cei prezenți la urne au votat împotriva acordului.
Deși acordul a fost deja ratificat de parlamentul olandez anul trecut, premierul Mark Rutte a declarat, după comunicarea rezultatului, că guvernul ar putea să reconsidere această înțelegere în ciuda faptului că în Olanda referendumul are un caracter consultativ.
Tratatul, menit să faciliteze schimburile comerciale și cooperarea dintre Ucraina și Europa, a provocat o controversă aprinsă n Ucraina, după ce s-a lansat ideea referendumului.
Tratatul în sine este un document lung, tehnic, cu peste 1.000 de pagini în jargon, greu de înțeles de neinițiați. A intrat deja în vigoare la 1 ianuarie, nu este unic sau interesant: Uniunea Europeană are multe astfel de tratate cu Chile, Iordania, și alte state din lume.
Dintre cei care s-au deranjat să voteze, este aproape sigur că puținil-au citit, scrie Anne Applebaum. Unul dintre inițiatorii referendumului a recunoscut într-o discuție cu un jurnalist ucrainean că nu l-au citit și nici nu are de gând să facă acest lucru.
Este adevărat că olandezii de extremă stânga și de extremă dreaptă au urmărit alte scopuri când au mobilizat votanții. Ei s-au folosit de vot pentru pentru a submina guvernul liberal de centru-dreapta și pentru a-i mobiliza pe adepții lor antieuropeni.
Și au reușit acest lucru – două treimi dintre alegători au votat miercuri împotriva tratatului.
Cât dinter acești alegători au fost mobilizați de dezinformarea rusească este greu de spus, dar se știe că aceasta a exista în ultimii ani în Olanda și a accelerat în ultimele luni.
Mare parte din această dezinformare a servit pentru a crea incertitudini și frici suplimentare privind amenințările inexistente, în realitate, din Ucraina.
Multe dintre temele campaniei celor care au susținut NU, titluri și chiar fotografii, au fost luate direct Russia Today și Sputnik, două oficine ale propagandei de stat din Rusia.
Potrivit unui sondaj citat de către un oficial al ministerului ucrainean de externe, cei care au votat NU la referendum au invocat subiecte preferate ale propagandei rusești:
- 59% au refuzat tratatul pentru că Ucraina este foarte coruptă
- 19% cred că Ucraina este responsabilă pentru prăbușirea în 2014 a avionului MH-17
- 34% cred că tratatul garantează admiterea Ucrainei la Uniunea Europeană.
Dintre aceste trei puncte, două sunt cu siguranță false. Primul este adevărat, însă tratatul ar determina reducerea corupției în Ucraina, deci este irațional să votezi împotriva acestuia.
Campania a fost una încurcată, cu membri ai extremei stângi purtând steaguri palestiniene la mitinguri, și extrema dreaptă discutând despre imigranții musulmani.
Guvernul olandez, obligat să subvenționeze grupurile implicate în campanie, a distribuit bani, printre altele, unui grup care a tipărit simbolurile naționale ucrainene pe hârtie igienică, precum și unor apărători ai drepturilor animalelor și unor activiști împotriva energiei nucleare.
“În mod ironic, sau poate nu, olandezii de extremă dreapta au folosit metode corupte pentru a lupta împotriva corupției din Ucraina și au făcut o afacere bună folosind pretexte false”, scrie Anne Applebaum.
Guvernul olandez nu a intrat în campanie, iar un oficial declara cu o lună înainte de referendum că nu s-au implicat pentru a nu fi denunțați mass-media extremei dreapte și ridiculizați în tabloide.
„Sigur că s-au spus minciuni (în timpul campaniei – n. red.) dar nu vrem să ne luăm riscul de a le corecta”, a declarat oficialul.
Este neclar ce se va întâmpla în continuare. Referendumul a fost „consultativ”, nu are caracter obligatoriu, iar un tratat deja aprobat de celelalte 27 de state membre nu poate fi renegociat de la zero.
Lecția învățată cu această ocazie este însă foarte importantă: minorități mici de oameni furioși pot acoperi majoritatea de la centru – divizată, temătoare și apatică – din Europa de Vest, iar Rusia este pregătită să le ajute să facă acest lucru.
De data aceasta, scrie Anne Applebaum, miza nu a fost uriașă, dar data viitoare poate fi – extrema dreaptă este cea mai importantă forță politică din Olanda.
Am învățat o lecție similară în 1930, dar se pare că va fi nevoie să o mai învățăm o dată, încheie Anne Applebaum.
