Angelo Scola, cardinalul italian cu cele mai mari şanse de a ieşi Papă din Conclav

Angelo Scola a fost episcop de Grosseto la 50 de ani, patriarh al Veneţiei, la 61 de ani şi arhiepiscop de Milano, la 69 de ani – ultimele două poziţii, foarte prestigioase, au dat Bisericii cinci din cei nouă Pontifi ai secolului XX. Niciunul dintre aceştia nu a avut însă ambele funcţii precum Scola. De aceea nu este întâmplător faptul că ”casele de pariuri” din Marea Britanie îl plasează printre candidaţii cei mai bine cotaţi, scrie sâmbătă La Repubblica preluată de AGERPRES.

Joseph Ratzinger îl stimează în mod deosebit, împărtăşind cu el o prietenie cimentată de mici servicii, cum ar fi furnizarea de vin bun Papei.

La liceul clasic a citit Dostoievski, Faulkner şi chiar Jack Kerouac. A trăit chiar fiorul iubirii, logodindu-se cu o tânără foarte frumoasă. Ambii au ales însă calea Domnului, ea devenind călugăriţă trapistă şi ulterior stareţă.

A avut călăuze precum Hans Urs von Balthasar /cel mai important teolog al secolului XX, n.red/ şi Karol Wojtyla. Are prieteni ca arhiepiscopul de Viena, cardinalul Christoph Schönborn, arhiepiscopul de Budapesta, Peter Erdo, şi arhiepiscopul de Quebec, Marc Ouellet – trei cardinali cu şanse de a fi aleşi Papă.

La Milano, care este cea mai mare dieceză din lume, cu 1.107 parohii, i-a schimbat în câteva luni pe toţi cei şapte vicari din zonă şi şi-a pus stema episcopală la poarta de intrare, lângă Dom. Anterior, nu au existat steme. Stema sa este un adevărat program: „Sufficit gratia tua” /Harul tău este suficient/ este inscripţionat pe o navă plutind pe o mare (sau un lac) şi o stea de aur pe cer.

Mai degrabă impunător fizic, nu simte că are 71 de ani, cu excepţia unei dureri de cap severe şi un pic de artrită la arătătorul de la mâna stângă. Ţine cu echipa Milan şi are o predilecţie pentru fotbalistul Kaka.

Nu are celular, dar este foarte activ pe noile media: un site cu numele său, o pagină de Facebook, mai degrabă pustie, o activitate discretă pe Twitter.

În ultima Via Crucis, celebrată în Domul din Milano, arhiplin cu 5.000 credincioşi, înainte de a pleca pentru a primi, împreună cu alţi Cardinali, ultimul salut al Papei, Angelo Scola şi-a acordat o excepţie de la protocol. Având un gând plin de recunoştinţă faţă de Ratzinger, a riscat un verb, „a purifica”, niciodată folosit anterior faţă de Sfânta Biserică.

Dacă lui îi va reveni să fie Pontiful numărul 266, cel puţin ştie foarte clar ce îl aşteaptă. Niciodată ca astăzi Biserica nu este mai ultragiată. Papa Benedict al XVI-lea a avut meritul istoric de a denunţa acest lucru şi conştientizarea că nu mai este în măsură să repare răul.

Dacă lui Scola îi va reveni sarcina reînvierii Bisericii, există un precedent care l-ar putea ajuta să înţeleagă de unde să înceapă. Când era episcop de Grosseto, a fondat un centru de cultură politică cu numele Papei Grigore al VII-lea, cel care a rămas în istorie drept Pontiful care l-a obligat pe Henric al IV-lea să îngenuncheze la Canossa.