Preţul petrolului a ajuns vinerea trecută la minimul ultimilor 4 ani, după ce membrii OPEC au decis menţinerea nivelului actual al producţiei. Cotaţia Brent a ajuns la 73 de dolari pe baril, în timp ce în SUA, varilul de petrol a fost tranzacţionat cu 67.75 de dolari.
Întrebarea este la ce nivel va ajunge anul viitor. În ultimul sondaj al Reuters analiştii estimează un preţ mediu al ţiţeiului Brent la 93.70 de dolari pe baril anul viitor, şi la 96 de dolari în 2016. Este cea mai mare scădere estimată de analiştii consultaţi de Reuters de la începutul crizei economice încoace: 9,60 de dolari.
Analiştii de la Goldman Sachs sunt chiar ami pesimişti, sau optimişti, depinde de ce parte a baricadei te-ai afla. Potrivit lor, valoarea medie a barilului de petrol în 2015 va fi de 83,80 de dolari.
Creşterea PIB-ului mondial
Analiştii se arată unii mai exaltaţi, alţii mai realişti şi mai ponderaţi, având în vedere că, până la urmă, toate anticipările de stabilizare a preşurilor sunt doar… prognoze.
Într-un articol publicat în Washington Post, se vorbeşte despre „unul dintre cele mai mari transferuri de avuţie din istorie, capabil să schimbe totul: de la negocierile privind programul nuclear iranian la politicile Rezervei Federale”.
O analiză publicată de Investors Chronicle crede că beneficiul economic este că preţurile vor scădea, că toată lumea va avea mai mulţi bani de cheltuit, din moment ce preţul la petrol funcţioneatză ca „un fel de taxă pe consum”.
O analiză a FMI estimează că o reducere de 10% a preţului petrolului este asociată cu 0,2% creştere a produsului intern brut la nivel mondial. Însă şi durata nivelului acestui preţ trebuie luată în considerare.
Dacă nivelul actual s-ar menţine şi în 2015, atunci se poate aştepta, în mod rezonabil, o creştere globală în jurul a 0,5% faţă de cât ar fi fost dacă ar fi fost menţinute preţurile la nivelele anterioare.
Producătorii sunt perdanţii
Pe termen mai lung, nivelul mic al preţului petrolului va deteriora economiile marilor producători de petrol din afara Peninsulei Arabe, se arată în analiza Investors Chronicle.
Iranul, Venezuela, Nigeria au deja probleme în acoperirea datoriei publice şi anangajamentelor interne de plăţi, în timp ce întreg continentul African depinde de ţiţei pentru 60% din veniturile sale totale din exporturi.
Iranul, unde economia şi veniturile la buget se bazează masiv pe vânzările de petrol, s-ar putea găsdi în situaţia în care preţurile reduse să intensifice efectul sancţiunilor internaţionale, iar asupra regimului s-ar pune astfel mai multă presiune pentru a ajunge la un acord diplomatic privind programul său nuclear.
În Venezuela, veniturile în scadere din exporturile de petrol au exacerbat o criză economică legată de subvenţiile la combustibili, preţuri controlate si programe sociale generoase.
Rusia are probleme, rubla s-a depreciat îngrijorător, iar efectele sancţiunilor occidentale sunt greu de contracarat. Analiştii estimează însă că asigurându-şi rezerve de 460 de miliarde de dolari, Rusia ar face faţă unui preţ mic al petrolului, însă nu se ştie pentru cât timp.
(Citiţi aici mai multe despre legătura dintre preţul petrolului şi economia rusă: Preţul barilului de petrol a scăzut la 93 de dolari. Banca centrală rusă pregăteşte soluţii pentru o scădere la 60 de dolari pe baril)
La preţurile actuale veniturile membrilor OPEC s-ar reduce cu 590 de miliarde de dolari, se arată în analiza Washington Post, iar reducerea cu 40% a preţului barilului va duce la o scădere şi a venitului anual global al producătorilor cu 1.500 de miliarde de dolari.
Totuşi, remarcă Investors Chronicle, asta nu pare să îngrijoreze Arabia Saudită, cel mai mare producător – cu 9,7 milioane de barili pe zi – şi de aici au apărut o serie de teorii geopolitice.
Una dintre ele este aceea potrivit căreia saudiţii sunt dispuşi să suporte un preţ mic al barilului (de 75 de dolari) pentru că asta ar face ca preţul marginal al petrolului de şist din SUA să fie mai mare.
Producţia de petrol de şist a crescut în SUA de la o cantitate neglijabilă în urmă cu 6 ani, la 4 milioane de barili pe zi, aproape jumătate din producţia SUA şi mai mult decât oricare membru al OPEC, cu excepţia saudiţilor.
Totuşi, argumentează analiştii, această teorie nu se susţine întrucât doar o mică parte din petrolul de şist din SUA este peste preţul neeconomic de 60 de dolari pe baril.
O altă terorie este aceea conform căreia Riadul nu vrea o reducere a producţiei deoarece vrea să reducă influenţa Iranului în regiune şi ar destabiliza şi autorităţile din Siria.
Câştigătorii – ţările importatoare, care primesc un stimul fiscal
Economiile celorlalte ţări, şi în special marii importatori de ţiţei sau ţările în care guvernul subvenţionează masiv benzina, vor avea de câştigat, întrucât scăderea preţului petrolului funcţionează ca un stimul fiscal.
Subvenţionarea benzinei costă guvernele ţărilor emergente mai mult de 500 de miliarde de dolari anual, potrivit Investors Chronicle. Şi vorbim aici despre ţări din Orientul Apropiat, nordul Africii, Asia şi parte din America Latină.
China şi India vor beneficia şi ele de pe urma scăderii preţurilor: China este al doilea mare importator de petrol, iar dacă actualul preţ se va menţine şi în prima parte a lui 2015, atunci costurile importurilor de energie ale Chinei vor scădea cu 78 de miliarde de dolari.
De cealaltă parte, India – caare se confruntă cu un deficit structural energetic, ar putea avea o reducere a deficitului bugetar considerabilă. Guvernul indian alocă în prezent în jur de 15% din cheltuielile sale guvernamentale subvenţiilor agricole şi pe benzină, aşa că reducerea preţurilor petrolului va aduce bani semnificativi în buget.
Influenţa asupra preţului acţiunilor companiilor
Îngrijorările iniţiale ale investitorilor au fost legate de faptul că marile corporaţii energetice, gigantii petrolieri nu vor fi capabile să crească sau să susţină plata dividendelor.
La o analiză sumară a giganţilor din Marea Britanie, Shell şi BP, expeţii spun că preţul ar trebui să scadă sub 75 de dolari pe baril pentru o bună bucată de timp pentru ca cele două companii să nu mai poată creşte nivelul dividendelor.
În al doilea rând este de urmărit îndeplinirea planurilor de investiţii ale fiecărei companii şi proiectele de explorare, dacă proiecţiile pe termen lung vor scădea sub un anumit nivel.
- S-a estimat că o treime din viitoarele proiecte ale Shell au nevoie de un preţ minim al petrolului de 95 de dolari pe baril pentru a fi eficiente economic.
- BP şi Total au indicat că îşi vor continua proiectele chiar şi la un preţ de 80 de dolari pe baril.
- Agenţia internaţională de Energie a estimat însă că un preţ mediu la acel nivel (80 de dolari/baril) ar duce la o reducere cu 10% a investiţiilor americane în 2015
Companiile care au de câştigat
Companiile aeriene, din domeniul curieratului, retalierii totţi ar avea de câştigat de pe urma scăderii preţului petrolului şi, odată cu ele şi consumatorii.
Companiile aeriene ar putea stimula cererea prin reducerea preţurilor călătoriilor, la fel ca şi companiile de logistică, în timp ce retailerii pot oferi preţuri mai mici sau opţiunea de livrări.
Dacă preţul petrolului s-ar menţine constant la 80-90 de dolari pe baril, atunci va fi o mai mare consolidare în sectoare precul serviciile petroliere şi transporturile maritime, mai estimează Investors Chronicle.
Ceea ce se întâmplă, de fapt, ar fi un schimb între îmbunătăţirea sentimentelor consumatorilor şi o potenţială scădere a investiţiilor de capital în sectorul energetic. Speculatorii au mai mică influenţă asupra pieţei decât aveau în urmă cu un deceniu, susţine sursa citată, însă poziţia actuală a Arabiei Saudite poate fi văzută ca motivată politic.
