luni

15 august, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

10 septembrie, 2013

Uniunea Europeană este susţinută de aşa numitele “patru libertăţi”: libera circulaţie a mărfurilor, a serviciilor, a capitalului şi a persoanelor. Nu există prea multe controverse în ceea ce le priveşte pe primele trei, dar libera circulaţie a persoanelor a devenit un punct fierbinte politic în multe state, adesea conduse de partide naţionaliste, arată o analiză publicată de Reuters.

Unii dintre cei care vor să ţină imigranţii în afara graniţelor sunt rasişti. Dar există şi două argumente pentru a nu lăsa imigranţii în ţară: faptul că iau locurile de muncă şi “beneficiile sociale”.

Imigraţia a devenit o problemă extrem de discutată în Marea Britanie. În cel mai recent Eurobarometru de opinie al Comisiei Europene, 32% dintre britanicii chestionaţi au declarat că este una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă ţara. Media la nivel european a fost de 10%.


Într-un sondaj realizat de The Independent luna trecută, două treimi din cei chestionaţi credeau că firmele britanice ar trebui să acorde prioritate cetăţenilor britanici în faţa candidaţilor din alte părţi alte Europei, atunci când fac noi angajări. Doar 16% dintre aceştia nu au fost de acord cu această idee.

Partidul Independenţei (UKIP) din Marea Britanie, care doreşte ca ţara să părăsească UE, a crescut anxietatea susţinând că va urma un val puternic de imigranţi din România şi Bulgaria, după ridicarea restricţiilor pe piaţa muncii, la finalul anului.

Libera circulaţie a persoanelor este unul dintre cele mai mari avantaje. Iar numărul cetăţenilor UE care călătoresc în alte ţări pentru aşa-zisul “turism al bunăstării”, pentru a trăi de pe urma beneficiilor sociale, este exagerat. Oricum, subiectul a devenit un cartof fierbinte, care a fost aruncat de colo-colo de politicieni, astfel că ar fi benefic dacă s-ar restricţiona accesul imigranţilor la asistenţa socială. În special în Marea Briatnie, unde David Cameron a suferat, săptămâna trecută, într-un interviu, că acest lucru ar putea ajuta în cazul unui referendum privind ieşirea din UE.

Totuşi, dacă ne uităm la realitatea de până acum, opt ţări din estul Europei, conduse de Polonia, aşa numitele ţări A8, au intrat în UE în 2004. Un val de imigranţi au plecat în ţările mai bogate, în special în Marea Britanie, care nu a impus nicio restricţie temporară. Acest lucru a fost benefic pentru economie, pentru că majoritatea imigranţilor erau talentaţi şi muncitori, Mulţi nu mai erau aşa tineri, aşa că statul n-a trebuit să plătească pentru educaţia lor, nici atât de în vârstă, ca să plătească statul mult pentru sănătatea lor.


Imigranţii din A8 au cu 59% mai puţine şanse să primească ajutoare de stat sau reduceri de taxe şi cu 57% mai puţin probabil să trăiască în locuinţe sociale faţă de nativii britanici, potrivit unui studiu, din 2010, al Institutului pentru Studii Fiscale. De asemenea, ei contribuie la finanţele publice, spre deoseboire de populaţia locală, care are mai multe bemeficii decât plăteşte taxe.

Deşi imigranţii din Europa de Est au o rată de şomaj mai mică decât nativii, nu par să ocupe joburile britanicilor. În unele cazuri, ei au prestat munci pe care nu le vroia nimeni nu le vroia, de pildă în agricultură.

Între 1997-2011, în Marea Britanie s-au creat 3 milioane de locuri de muncă. Dar cetăţenii britanici nu aveau, de multe ori, aptitudinile şi calităţile necesare pentru a profita de aceste oportunităţi. Imigraţia din alte state ale UE a umplut acele spaţii goale.

Între 2008-2011, în timp celei mai mari recesiuni, şomajul a crescut cu 1,1 milioane de oameni, numărul est-europenilor în Marea Britanie a crescut cu doar 100.000 de persoane, potrivit think-tankului independent Open Europe. Aşa că imigraţia în UE poate fi responsabilă cel mult de o parte mucă a şomajului tot mai mare, precizează sursa citată.

Principiul de bază ar trebui să fie că oamenii se pot muta în UE pentru a lucra, sau a studia sau pentru a se pensiona, dar nu pentru a trăi din asistenţă socială.

O modalitate de a atinge acest scop, susţinută de Open Europen, spune că ar trebui ca doar cei care au loc de muncă sau suficienţi bani pentru a se întreţine ar trebui să trăiească în altă ţară, cu excepţia cazului în care au mai lucrat acolo o perioadă; şi doar cei care au dreptul de a trăi în altă ţară, să poată beneficia de ajutorul social. Oamenii pot merge în altă ţară să caute de lucru, dar în perioada aceea nu ar trebui să aibă dreptul de a primi ajutoare.

În urmă cu doi ani, 13 ţări, printre care Germania, au cerut discuţii mai detaliate asupra interacţiunii dintre principiul liberei circulaţii şi accesul la beneficii. Anul acesta, guvernul olandez a spus că este necesară combaterea “abuzului sistemului de securitate socială”.

Articole recomandate:
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Deceniul banilor ieftini (dobânzi mici sau foarte mici la creditele pe termen lung)pentru state  tocmai s-a încheiat . A fost (sau ar fi fost) o perioadă extrem de

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: