(VIDEO) Alexandru Stânean, CEO, TeraPlast: Suntem forțați să importăm marea majoritate a materiilor prime – nu avem petrochimie și nici nu reciclăm

8 februarie, 2024

Când cota de piață din România depășește 20 – 30%, o companie trebuie să se gândească la extinderea în străinătate, a declarat CEO-u TeraPlast, Alexandru Stânean, marți, la conferința CDG ”România producătoare în noua paradigmă economică: probleme, finanțarea dezvoltării, intrarea în viitor”. Compania TeraPlast a făcut deja pasul acesta și a ajuns cel mai mare procesator de polimeri din Europa Centrală și de Sud-Est, după ce în ultimele trei luni a achiziționat companii din Republica Moldova, Austria și Ungaria.

Extinderea afacerii a avut loc în pofida dezavantajelor prezentate de România în ceea ce privește această industrie: nu are petrochimie și nici nu reciclează cât alte state UE, astfel încât marea majoritate a materiei prime folosite trebuie importată, a explicat Alexandru Stânean.

Cele mai importante declarații:

Nu pot să pretind că vorbesc pentru tot ceea ce înseamnă industrie românească, vorbesc din punctul de vedere al TeraPlast, o companie mare, activă în zona procesării maselor plastice. Suntem, de fapt, cel mai mare procesator de polimeri din Europa Centrală și de Sud-Est, cu o prezență geografică în continuă extindere. În ultimele trei luni am achiziționat companii atât în Republica Moldova, cât și în Austria și Ungaria.
Totuși, mai există industrie în România și, lipsit de modestie, spun că TeraPlast este un exemplu în acest sens. Avem capacități de producție care se întind pe mai mult de 400.000 de mp de fabrici – atât în România, cât și în Republica Moldova și Ungaria-, firme de distribuție care ne permit să ne distribuim produsele în 22 de țări din Europa. Lucrul acesta l-am realizat investind foarte mult, atât în achiziții de companii, cât și în creșterea capacităților de producție.
Apropo de politici economice ce susțin investițiile, noi am profitat intens de partea de ajutoare de stat. Am investit aproximativ 400 de milioane de lei în creșterea capacităților de producție din România, la care se adaugă aproximativ 18 milioane de euro pentru achiziții de companii în străinătate. Pentru unele dintre aceste investiții am atras o cofinanțare, prin schemele de ajutor de stat, de peste 26 de milioane de lei. Deci, există și politici care ajută dezvoltarea companiilor din industrie.
Pe de altă parte, ne pare rău că sunt foarte puțini bani pe fonduri europene și majoritatea sunt fonduri pe ajutoare de stat. Ne-am bucura să fie mai mulți bani europeni și pentru firme mari.
Un alt neajuns al sectorului nostru de activitate vizează partea de materii prime. Având în vedere că România are prea puțină petrochimie, suntem forțați să importăm marea majoritate a materiilor prime, începând de la polimerii de bază, continuând cu aditivii.
Inclusiv materialul reciclat suntem forțați să-l importăm, întrucât în România nu se face destulă sortare pentru a putea să reciclăm material din România. În loc să sortăm, noi îngropăm deșeul sau, în cel mai bun caz, cu ghilimele de rigoare, în ardem.
Astea sunt bunele și relele pe care le vedem noi ca perspectivă pe partea noastră. Ca și companii românești, nu putem să stăm la infinit doar pe piața din România. Dacă vrem să fim cu adevărat relevanți, trebuie să ieșim și să investim cu curaj în străinătate, pentru că, dacă am reușit în România, avem toate șansele să reușim și în străinătate. Și suntem mândri să fim un exemplu în acest sens.
Aș insista cu precădere pe zona de fonduri europene, ca ajutor pentru întreprinderile mari, pentru că fondurile europene, spre deosebire de fondurile guvernamentale, au avantajul că nu pun presiune pe bugetul de stat, care și așa este suficient de presat de cheltuielile pe care trebuie să le realizeze. Ar fi un mare ajutor pentru companiile mari să poată folosi fonduri europene pentru dezvoltare și acestea să nu fie alocate cu precădere IMM-urilor. În primul rând, companiile mari au o capacitate de implementare a proiectelor mult mai ridicată, spre deosebire de IMM-uri, în cazul cărora multe axe au rămas cu banii nealocați întrucât nu au existat doritori. Nu cred că dacă ar fi o axă pentru companii mari s-ar ajunge în situația în care ar rămâne bani nealocați.
Când cota de piață din România depășește 20 – 30%, cel puțin în sectorul nostru, este obligatoriu să gândim o extindere în străinătate. Ești forțat, dacă vrei dezvoltare, să te uiți pe piețele din jur.