Șeful băncii centrale a Germaniei, Joachim Nagel, a semnalat că îngrijorarea Berlinului cu privire la o posibilă preluare a Commerzbank (a doua cea mai mare bancă privată din țară), de către UniCredit din Italia, nu este nejustificată, transmite Politico.
Președintele Bundesbank, care face parte și din Consiliul guvernatorilor al Băncii Centrale Europene (BCE), a subliniat într-un discurs susținut marți dificultățile în tranziția de la un sistem bancar organizat și reglementat în mare parte la nivel național către unul care ar funcționa sub reglementări europene comune.
El a evidențiat două probleme care sunt adesea considerate ca două fețe ale aceleiași monede. Pe de o parte, băncile dețin, de obicei, mari cantități de obligațiuni suverane, în special cele emise de guvernul propriu. Pe de altă parte, dacă acestea întâmpină dificultăți, depozitele lor sunt protejate de scheme naționale de garantare a depozitelor.
Această combinație înseamnă că siguranța reală a depozitelor bancare este practic inseparabilă de solvabilitatea unui guvern individual: un faliment guvernamental, așa cum aproape s-a întâmplat cu Grecia și alte țări acum un deceniu, ar falimenta simultan o mare parte a sistemului bancar al unei țări, a argumentat guvernatorul Bundesbank.
Șeful Bundesbank invocă datoria publică a Italiei – 135% din PIB, dublă față de cea germană
Acest risc este deosebit de relevant în Italia, unde datoria publică brută reprezintă 135% din produsul intern brut, mai mult decât dublul plafonului recomandat de UE.
În comparație, Germania are o datorie de doar 64%. Totodată, peste o treime din cele 108 miliarde de euro în obligațiuni suverane deținute de UniCredit sunt italiene.
Președintele BCE, Christine Lagarde, a reamintit Parlamentului European luni că o schemă europeană de asigurare a depozitelor, care era văzută de mulți ca soluția pentru a pune capăt acestei conexiuni nefaste între bănci și guverne, este blocată de ani de zile de guvernele naționale, în contextul în care este „disperat de necesară”.
„Sper foarte mult că, în cadrul Eurogrupului, această problemă va fi urmărită”, a menționat ea.
Un sistem comun de garantare a depozitelor
În discursul său de marți, Nagel a reiterat că o combinație între o schemă europeană de asigurare a depozitelor și bănci puternic expuse la guvernele lor naționale „ar putea duce la o redistribuire a riscurilor de solvabilitate suverană”.
Nagel a propus adăugarea unui „strat european” de asigurare peste cel național, care ar lăsa schemele naționale responsabile pentru absorbirea majorității pierderilor dintr-o criză a datoriei suverane, dar ar crea un mecanism de sprijin european limitat pentru a preveni răspândirea acesteia peste granițe.
„În opinia mea, noua sesiune legislativă a UE oferă o oportunitate bună de a avansa pe ambele probleme”, a spus Nagel, „prin reducerea expunerilor băncilor la datoriile suverane individuale și prin crearea unui sistem comun european de asigurare a depozitelor.”
Nagel și predecesorul său, Jens Weidmann, au militat ani de zile pentru ca riscul mai mare al unor obligațiuni guvernamentale naționale să fie reflectat în modul în care sunt contabilizate în bilanțurile băncilor. Totuși, conform Basel 3, băncile din UE au voie să atribuie un risc zero datoriilor guvernamentale din zona euro, ceea ce semnifică lipsa unui risc efectiv de faliment.
***
Urmărește-ne pe Google News
